Inteligența plantelor

Sursa

Oamenii cred că povestea despre sentimentele plantelor ţine descience-fiction. Anul acesta se împlinesc 40 de ani de când un cercetătoramerican a descoperit că plantele pot comunica nu numai între ele, dar şi cuoamenii. Ele nu numai că nu sunt imobile, cum s-a crezut secole de-a rândul,dar transmit şi sentimente, pot fi agresive sau prietenoase, geloase, supărate,fericite, altruiste sau egoiste, au compasiune. Sunt nişte spioni tăcuţi, dardiscreţi, care asistă la evenimentele din viaţa noastră. Lumea vegetală are oviaţă secretă a ei, pe care n-o percepem. Plantele sunt fiinţe la fel de vii caşi noi, ne simt, ne urmăresc şi încearcă să ne transmită ce au de spus.

Fără plante, nu am putea nici respira şi nici mânca.Pe dosul fiecărei frunze, 75 de milioane de kmp de ţesuturi vegetale sestrăduiesc să devoreze gazul carbonic şi să expire oxigen. Din cele 375 demiliarde de tone de hrană care se consumă în fiecare an pe planetă, partea ceamai importantă vine de la plante. Oamenii se simt fericiţi atunci când trăiescînconjuraţi de verdeaţă. Florile ne însoţesc acasă, la serviciu, la evenimentefestive. Le oferim dragoste şi respect. Casele noastre se înfrumuseţează cugrădini, oraşele cu parcuri, ţările cu rezervaţii naturale. Suntem înconjuraţide plante, dar nu ştim că ele sunt martore la stările noastre sufleteşti. Maimult, ne judecă, ne avertizează cu privire la nenorocirile ce se vor întâmpla,funcţionează ca nişte veritabile detectoare de minciuni. A purta o conversaţiecu plantele nu trebuie considerat un gest caraghios. O dovedesc numeroaseleexperimente ştiinţifice.

Darwin a demonstrat că fiecare cârcel este înzestratcu puterea de a se mişca independent de ceilalţi. La începutul secolului XX,biologul vienez Raoul France a emis ideea, şocantă pentru naturaliştii dinvremea sa, că plantele se mişcă la fel de liber şi de graţios ca cele maimlădioase animale, numai că noi nu ne dăm seama de aceasta, pentru că mişcarease petrece într-un ritm mult mai lent decât o putem noi percepe. În perioade desecetă, rădăcinile, în căutare de umiditate, sparg reţelele de canalizare şi seînfig, cum e cazul lucernei, până la 12 metri adâncime, străpungând obstacolelede beton. O tulpină de secară are circa 13 milioane de radicele, însumând maibine de 600 de kilometri. Un cârcel are nevoie, în medie, de 67 de minute ca sădea un ocol complet spaţiului din jurul său, iar atunci când întâlnește unsuport, îi ajung 20 de secunde ca să înceapă să se răsucească în jurulobiectului respectiv. Dacă mutăm o plantă de la locul ei, în mai puţin de o orăîşi va schimba direcţia, în funcţie de noua poziţie.

În Viaţa secretă a plantelor, carteacare a făcut senzaţie la mijlocul secolului trecut, autorii Peter Thompkins şiChristopher Bird descriu experimentele făcute în acea perioadă pentru ademonstra că plantele au metode de comunicare specifice. S-a descoperit că eledisting sunete pe care urechea omenească nu le poate percepe şi unde luminoase,invizibile pentru om, cum sunt razele infraroşii şi ultraviolete. Plantele suntsensibile în special la razele X şi la frecvenţa înaltă folosită întransmisiile televizate. Cei doi cercetători au plecat de la concluziile luiFrance: „Plantele sunt înzestrate cu toate atributele fiinţelor vii şi se dovedesccapabile de cele mai violente reacţii când sunt maltratate şi de cea mai vie recunoştinţăfaţă de cineva care le înconjoară cu dragoste şi le îngrijeşte din suflet”.Numai că la vremea aceea, studiile publicate de el au fost fie ignorate despecialişti, fie considerate pure elucubraţii.

Dintre toţi oamenii de ştiinţă, nimeni nu s-a aplecat  atât de multasupra modificărilor biocurenţilor la plante, ca Cleve Backster, inventatoruldetectorului de minciuni, aparat numit şi poligraf. Cleve Backster, astăzi învârstă de 88 de ani, a fost de profesie poliţist, însă nu unul oarecare, ciunul cu studii ştiinţifice elaborate. El a inventat şi a folosit detectorul deminciuni (1966) pentru prinderea hoţilor din New York. Însă înainte de adezlega enigmele unor jafuri, Backster a deschis drumul către descifrarea„simţurilor” plantelor. În jurul anului 1965, Backster a ajuns absolutîntâmplător la concluzia că plantele îşi modifică intensitatea biocurenţilor înfuncţie de condiţiile de stres. El a măsurat, din curiozitate, parametrii uneiplante, care se găsea în laboratorul său, un fel de palmier pitic ornamental (Dracaenamassangeana), conectând electrozii poligrafului la frunzele ei. Mai întâiBackster a  ars o frunză cu bricheta iar ulterior a creat alte condiţii stresante,tăind frunze sau turnând apă fierbinte la rădăcini. Cercetătorul a constatat cuuimire că detectorul de minciuni reacţionează sensibil la toate acestemodificări ostile, ca o fiinţă superioară din punct de vedere taxonomic, careposedă sistem nervos.

Cleve Backster nu s-a mulţumit cuaceste concluzii, ci a mers mai departe cu cercetările sale asupra plantelor,ajungând la rezultate de-a dreptul năucitoare. Astfel, el a demonstrat că miculsău palmier decorativ reacţiona nu numai la un factor stresant efectiv ci şi launul potenţial, aşa cum este intenţia de vătămare. Backster  aobservat că pentru a obţine o reacţie de stres, era suficient să scoatăbricheta din buzunar. Acelaşi rezultat s-a obţinut la repetarea experienţeirecurgându-se la alte specii vegetale. "Trăirea anticipativă" prin"citirea a gândurilor" la plante, nu a putut fi explicată nici pânăîn prezent, rămânând în continuare un mare mister al naturii.

Fire deosebit de curioasă, Backster  şi-a extins cercetările şi asupraaltor plante. În cariera lui, cercetătorul american a efectuat mii demăsurători, asupra a peste 200 de plante din specii diferite, ajungând laconcluzii atât de bizare, încât ele au fost contestate ani în şir de cătrecercurile ştiinţifice, până la reconfirmarea acestora de către zeci de alţi savanţi.Backster a dovedit că nu numai planta vizată de vătămarea propriu-zisă sau doar„în intenţie”  reacţionează, ci şi plantele alăturate, care devin empaticela suferinţa confratelui. Chiar şi la schimbările de mediu neagresive saubenefice (udare, îngrăşarea solului) plantele comunică între ele, după cum ademonstrat Cleve Backster. Acest schimb de informaţii depăşeşte capacitateaştiinţifică de înţelegere, uluind lumea şi astăzi.

Cleve Backster, devenit cel mai apreciat specialistamerican în detectarea minciunilor, a conectat unul din electrozii poligrafuluisău la una din frunzele unei plante tropicale. Era curios să vadă dacă, turnândapă la rădăcină, planta va reacţiona în vreun fel. Pe bandă, acul poligrafuluia lăsat urme care indicau o reacţie similară cu aceea a unei fiinţe umanesupuse unui stimul emoţional scurt. Uluit, Backster a înţeles din oscilaţiilespecifice ale aparatului, că plantei i-a plăcut apa. Şi-a continuatexperimentele. Gândindu-se ce să mai încerce, Backster şi-a închipuit că arde ofrunză. Peniţa a început să deseneze o curbă energică prelungită în sus. Plantaîi ghicise gândurile şi s-a speriat. Mai târziu, Backster s-a prefăcut că vreasă aprindă chibritul. Reacţia a fost nulă. Planta părea că poate face diferenţaîntre intenţiile reale şi cele simulate. Cercetătorul a crezut că ceva nu esteîn regulă cu poligraful, aşa că şi-a echipat laboratorul cu aparaturăperformantă. A supus la teste asemănătoare peste 25 de specii de plante şifructe, printre care salata, ceapa, portocalele şi bananele. Acestea reacţionaunu numai la ameninţările venite din partea cercetătorilor, ci şi în faţa unorpericole potenţiale, ca de exemplu apariţia bruscă a unui câine în încăpere. „Plantelevăd poate mult mai bine fără ochi decât văd oamenii cu ochii”, a conchis el. Ela mai observat că atunci când o plantă e ameninţată cu distrugerea şi simteacest pericol sau iminenţa unei agresiuni exterioare, se apără leșinând, ca ofiinţă omenească. Backster a conectat un filodendron la galvanometrul T şi aîncercat să ghicească anul naşterii unui prieten. A început să rostească pe rândnişte ani. Planta a determinat abaterea acului când anul a fost ghicit, semn căa identificat reacţia emoţională a omului la rostirea adevărului.

Încercând să vadă dacă plantele sunt înzestrate cumemorie, Backster a pus la punct un scenariu în urma căruia trebuia demascat unrăufăcător. A aşezat două plante în aceeaşi cameră. Şase poliţişti legaţi laochi au tras câte un bileţel dintr-o pălărie. Pe unul din ele scria căpoliţistul trebuia să distrugă una dintre plante. Agentul trebuia să comităfapta în cel mai mare secret: singurul martor al crimei trebuia să rămână ceade-a doua plantă. Planta-martor n-a avut nicio reacţie la poligraf la trecereacelor cinci nevinovaţi prin dreptul ei, dar acul a oscilat nebuneşte la apropiereafăptaşului. Când o tânără a fost găsită asasinată într-o fabrică din NewJersey, Backster a fost însărcinat de poliţie să investigheze principaliisuspecţi cu ajutorul detectorului de minciuni. Backster a conectat la poligraffiecare dintre cele două plante ornamentale care se aflau în biroul în carefusese descoperit cadavrul. Toţi suspecţii au trecut prin încăpere. Plantelen-au reacţionat deloc. Ulterior, s-a găsit ucigaşul: nu era unul dintremuncitorii uzinei.

Între o plantă şi stăpânul ei se stabileşte o relaţie afectivă. Folosindcronometre perfect sincronizate, cercetătorul a constatat că plantele luicontinuau să reacţioneze la gândurile care-i treceau prin cap în timp ce seafla în altă încăpere, pe culoar sau chiar pe stradă, la o depărtare considerabilă.Plantele lui au reacţionat pozitiv în clipa când s-a hotărât să se întoarcăacasă la New York, de la 20 de kilometri depărtare. O altă plantă a reacţionatemoţionată în clipa când, la o comunicare ştiinţifică, a fost proiectată asistenţeio fotografie a ei. Backster a izolat o planta într-o cutie de plumb. Efecteleasupra poligrafului au fost aceleaşi. Poligraful reacţiona şi când stăpânul setăia la deget. Plantele erau sensibile la moartea celulelor. Ba chiar şi lamoartea bacteriilor din ţeava chiuvetei, atunci când cercetătorul turna dezinfectant.

După doi ani şi jumătate, Backster a începutexperimente mai complicate. A conectat trei plante la trei galvanometre, întrei camere diferite, iar în alt încăpere, a opărit un crevete. Toate cele treiplante au reacţionat în acelaşi moment şi cu maximă violenţă la moarteacrevetelui. Această experienţă şi rezultatele au fost consemnate în 1968 înarticolul „Dovezi ale unei reacţii primare la vegetale”, din The International Journal of Parapsychology.Acel număr a fost solicitat în tiraj suplimentar. S-a stârnit o adevăratănebunie în presă şi lumea ştiinţifică. Uluitoarele dezvăluiri ale lui Backsterau suscitat un asemenea interes, încât în întreaga lume, secretarele şi menajereleau început să discute tot felul de intimităţi cu plantele lor. Descoperirea luiBackster a determinat folosirea plantelor în diagnosticarea medicală, în investigaţiacriminalistică sau în domeniul spionajului. Cu subvenţiile care au început săcurgă din toate părţile, Backster şi-a procurat echipamentele cele mai scumpe.

După Backster, mai mulţi fizicieni, biologi dinîntreaga lume au început să facă experimente pe plante, înregistrându-lereacţiile la acţiunea diferiţilor stimuli. Pierre Paul Sauvin, un specialist înelectronică din West Petterson, a reuşit să schimbe sensul de deplasare al unuitrenuleţ în funcţie de gândurile şi de emoţiile pe care le transmitea o plantăconectată la acest trenuleţ. A repetat experienţa în faţa publicului dinMadison - New Jersey. A mai reuşit să aprindă lumina folosind reacţiileplantelor conectate la un comutator. A studiat şi reacţiile la plăcere aleplantelor. A plecat departe cu o iubită, iar plantele au reacţionat la plăcerealui, declanșând comutatorul. Putea să devină bogat vânzându-și invenţiasoţiilor geloase. Dar descoperirea lui n-a avut succes, fiindcă nimeni n-a vrutsă investească într-un aparat de depistat infidelităţile... Sauvin a mai reuşitsă facă să decoleze un avion miniatural şi să deschidă uşa garajului cuajutorului gândului transmis plantelor. Armata americană s-a arătat, într-un final,interesată, dar rezultatele au rămas secrete.

Doctorul Kenneth Hashimoto, colaborator al poliţieijaponeze în detectarea minciunilor, auzind de experienţele lui Backster, aîncercat să dea unui cactus o voce cu ajutorul unui echipament electronicconceput de el. Vocea plantei semăna cu bâzâitul ascuţit al cablurilor deînaltă tensiune. Soţii Hashimoto au reuşit să înveţe planta să numere şi săsocotească cu numere până la 20. Lucrarea lor Introducere în percepţia extrasenzorială a fost solicitată în 60 detiraje, iar Misterele lumii cvadridimensionale,în 80. Chimistul Marcel Vogel din Los Gatos, angajat la firma IBM pe lamijlocul anilor '50, a rupt două frunze şi în fiecare zi s-a gândit la ele. Launa, sugerându-i că e încă în viaţă, la cealaltă, ca la una moartă. După o săptămână,prima părea abia smulsă de tulpină, cealaltă era uscată. Era convins că e vorbade transfer de energie psihică şi că intenţionalitatea creează un câmpenergetic. În primăvara anului 1971, Vogel început o nouă serie de experienţe. Cerândunui prieten să transmită nişte gânduri unui filodendron, planta s-a stins relativrepede. Prietenul a dezvăluit că s-a gândit că filodendronul lui de acasă emult mai frumos. Astfel, Vogel a conchis că plantele au amor propriu. Elemanifestă aversiune sau simpatie profundă şi faţă de anumiţi oameni.Eileen-Elixir Caddy a dezvoltat o grădină, transformând-o într-un adevăratEden, deşi solul era arid. A fost bănuit că uriaşele lui legume sunt obţinutecu îngrăşăminte. Profesorul Lindsay R. Robb, expert în probleme de agriculturăal Organizaţiei Naţiunilor Unite, n-a putut da o explicaţie şi totul a fostconsiderat un mister. În realitate, stăpânul obţinuse rezultatele doar vorbindfrumos cu plantele. Pare incredibil, dar aceasta este realitatea: plantele suntnişte fiinţe vii, cu personalitate proprie.

TED - Ideas worth spreading:

Plantele secomportă în feluri ciudat de inteligente: luptă împotriva prădătorilor, îşimaximizează oportunitățile de hrană... Ne putem gândi la ele ca avândîntr-adevăr o formă de inteligență proprie? Botanistul italian Stefano Mancusoprezintă dovezi intrigante în acest sens: