Ingredientele toxice din viața noastră

Sursa

Strategia lacomă a corporațiilor de a-și mări profitul duce în prezent la injectarea de agenți chimici de emulsifiere extrem de toxici în produse ce variază de la picături de ochi și creme, până la iaurturi sau chiar vaccinuri. Și toate acestea se produc sub monitorizarea Agenției pentru controlul alimentelor și al produselor farmaceutice (engl. FDA – Food and Drug Adminsitration) și a Centrelor de control și prevenire a îmbolnăvirilor (engl. CDC – Centers for Disease Control [and Prevention]), fără ca ele să intervină pentru stoparea fenomenului.

Din cauza emulsificatorilor, lista produșilor toxici compuși crește continuu, iar dozele în care sunt administrați nu mai sunt de mult „suficient” de mici. Printre acești emulsificatori extrem de periculoși se numără sorbitolul, lecitina din soia, cazeinatul de sodiu (o proteină sintetică, prezentă în diverse mâncăruri și băuturi de tip fast-food pentru emulsifiere și stabilizare)timerosal și poloxamer 407 (polimer complex, folosit preponderent în industria cosmetică pentru a ajuta la dizolvarea substanțelor uleioase în mediu apos, dar și în alte produse de uz curent, cum ar fi pasta de dinți sau soluțiile pentru curățarea lentilelor de contact).

Dacă vă gândiți că singurii „criminali în serie” care nu au primit o pedeapsă pe măsura faptelor comise sunt așa-zișii „experți” de pe Wall-Street, ei bine aflați că au apărut deja pe piață, fără nici o băgare de seama din partea autorităților, ultimele substanțe extrem de toxice ce pot pune în pericol sănătatea pe termen scurt (probleme cardiace și disfuncții ale sistemului nervos declanșate brusc) și lung a populației. Aceste amenințări repetate vin din partea unor compuși chimici cu rol de detergenți, plus aluminiu și plumb, ce sunt introduși în produsele cosmetice sau injectați prin vaccinuri, și care duc la o serie de dereglări, precum autism, avorturi spontane și chiar boala Alzheimer.

Aceste căi de infectare sunt în general ignorate de publicul larg, deoarece cei mai mulți consumatori aleg să facă ce face marea majoritate, crezând că autoritățile de reglementare în domeniu, ca și guvernele, nu ar permite folosirea liberă a otrăvurilor în alimente sau bunuri de larg consum precum cosmetice, medicamente și vaccinuri. Ei bine, se înșeală!

De asemenea, dacă ești preocupat de ce tip de vaccin ți se injectează sau soliciți un anume tip de vaccin, fără aditivi, nu faci decât să răzui vârful aisbergului. Chiar dacă nu în toate există substanțe precum polisorbat 80 (emulsificator derivat din acizi grași de origine animală; folosit ca aromatizant sintetic, agent de suprafață, ingredient în aluaturi – cunoscut și sub eticheta de E433) asta nu înseamnă că vaccinurile nu pot induce activarea prelungită a celulelor responsabile cu imunitatea creierului (cunoscute sub numele de microglii, responsabile de supravegherea imunității creierului, ce inițiază reacții inflamatorii atunci când detectează o potențială infecție). Practic, aceste celule sunt activate în urma unor alarme false și duc la deteriorarea rețelei nervoase, printr-o acțiune inflamatorie continuă – de aici și legătura cu boli precum scleroza multiplă, Alzheimer, Parkinson sau a encefalita, survenite în urma unui vaccin.

Aluminiul. Sunteți gata să verificați eticheta fiecărui vaccin, aliment sau produs cosmetic? Multe vaccinuri, de pildă, conțin aluminiu, ce servește ca mediu de dispersie pentru ca unele componente să rămână solubile. Citește mai amănunțit despre hidroxidul de aluminiu, fosfatul de aluminiu sau sulfatul potasio-aluminic și s-ar putea să nu mai vrei să fii vaccinat niciodată.

Sorbitolul se găsește în aproape orice aliment și băutură dietetică, în guma de mestecat, apa de gură, picături pentru ochi sau soluții pentru lentilele de contact. Acest agent de înmuiere păcălește receptorii de gust ai corpului prin faptul că are un gust dulce dar în același timp creează mediul propice pentru dezvoltarea cancerului de colon, deoarece corpul nu știe să-l digere corespunzător și să-l elimine total.

Poloxamer 407 este ingredientul principal în majoritatea apelor de gură și face parte din categoria detergenților. Da, ați citit bine. În experiențele de laborator, s-a dovedi că provoacă apariția cancerului de vezică urinară la animale. Folosirea apei de gură este de asemenea asociată cu un risc crescut de dezvoltare a cancerului de gât. De pildă,verificați eticheta apei de gură Listerine și veți observa că aceasta conține agentul poloxamer 407.

Lecitina de soia crește riscul cancerului de sân la femei. Aceasta este produsă din materia brută ce rezultă în urma producerii uleiului de soia. Este de fapt un reziduu toxic, ce conține mai mulți solvenți și pesticide (în cazul agriculturii bazate pe îngrășăminte chimice).

Cazeinatul de sodiu: denumirea unui compus al cazeinei, proteina din lapte, cunoscută ca fiind cancerigenă. Producătorii industriali adaugă acid hidrocloric laptelui procesat, pentru a atinge nivelul de pH necesar. Cazeina se mai întâlnește în produse ca vopsea, lipici, brânză, shake-uri de soia și proteină de zer, ca și în renumitele batoane proteice. Poate acționa ca declanșator al hormonului histamină, agravând autismul și încurajând dezvoltarea celulelor canceroase.

Eticheta binecunoscută „îngrijire naturală” nu mai are însemnătate. Multe branduri cosmetice folosesc astfel de etichete, în timp ce ingredientele produselor lor conțin emulsificatori toxici.

Concluzia este că cel mai important lucru pentru prevenirea infectării cu diversele substanțe toxice, prezente aproape peste tot în jurul nostru, este informarea continuă, citirea fiecărei etichete și renunțarea la o serie de produse ce constituie mai mult o modă și nu ne sunt neapărat necesare.

Produsele cosmetice uzuale conţin substanţe extrem de toxice

Toxinele absorbite prin piele ne afectează grav sănătatea

de Melania Radu

“Mulţi oameni urmează diete extreme şi realizează zilnic diferite metode de detoxifiere, apoi, după toate acestea, folosesc produse cosmetice toxice. Amintiţi-vă că pielea dumneavoastră este ca un burete, aşa că fiţi atenţi ce puneţi pe ea”. - Nexus Magazine

Toţi aceia care sunt preocupaţi de sănătatea lor ar trebui să ştie că substanţele din cosmeticele pe care le folosim sunt absorbite de organism, prin piele. De multe ori, ingredientele chimice ale cosmeticelor şi ale produselor de îngrijire corporală sunt toxice şi au efecte dezastruoase asupra sănătăţii noastre. Tot mai mulţi oameni se interesează de alimentaţia sănătoasă, naturală. Un regim vegetarian, care să evite alimentele artificiale şi aditivii alimentari reduce considerabil riscul de expunere la toxine. În aceeaşi măsură ca şi hrana pe care o consumăm, substanţele cosmetice pe care le folosim ne influenţează pe multiple căi. Ayurveda afirmă chiar că nu ar trebui niciodată să punem pe piele substanţe pe care nu le-am înghiţi.

Absorbirea prin piele a toxinelor este mult mai periculoasă decât înghiţirea lor

 

Pielea este cel mai mare organ al corpului. Este un înveliş viu, care respiră şi are o mare capacitate de absorbţie. Pielea absoarbe practic produsele aplicate pe suprafaţa ei. Dacă acestea conţin ingrediente benefice, efectele folosirii lor vor fi benefice. Dar dacă aceste produse conţin substanţe chimice toxice, acestea au efecte adverse atât asupra pielii, cât şi asupra organelor interne ale corpului nostru. În special efectele cumulative, care apar după mulţi ani de folosire a unui produs, transformă elementarele noastre obiceiuri de igienă într-un stil de viaţă sinucigaş care ne apropie de boală şi de moarte.

Solvenţii din unele săpunuri, şampoane, geluri de duş etc. distrug bariera protectoare a pielii, degresează puternic pielea şi favorizează pătrunderea substanţelor toxice. Odată pătrunse în piele, acestea ajung în micro-capilarele sanguine, în vasele limfatice şi apoi în fluxul sanguin, care le răspândeşte peste tot: în creier, ficat, rinichi, muşchi.

„Dacă rujul ajunge în gură, enzimele din salivă şi stomac reuşesc să-l descompună. Însă dacă substanţele ajung în fluxul sanguin, acolo nu există nici un fel de protecţie”, a precizat Richard Bence, un biochimist care a studiat timp de trei ani substanţele prezente în cosmetice. „Încă nu se ştie ce efect au toate aceste substanţe chimice atunci când sunt amestecate. Efectul ar putea fi mai puternic decât suma efectelor lor luate separat”, a indicat specialistul. El a concluzionat: „Trebuie să începem să ne punem întrebări asupra compoziţiei şi să nu le acceptăm automat, pentru că ni se spune că sunt sigure”.

Ignoranţa şi nevoia de a arăta bine duc la creşterea continuă a consumului de produse de igienă şi cosmetice

Produsele pentru igienă şi frumuseţe nu sunt încă percepute ca având legătură directă cu starea noastră de sănătate. Acestea sunt considerate drept produse pe care le folosim doar extern. Nu realizăm că pielea este un organ la fel de expus la efectele negative ale toxinelor ca şi sistemul digestiv. Incapacitatea noastră de a înţelege adevărul şi de a reacţiona impulsionează creşterea industriei de cosmetice. De aceea nu s-a cerut încă legiferarea unor avertismente care să însoţească produsele cosmetice şi de îngrijire personală, aşa cum, de exemplu, pachetele de ţigări se vând cu avertismentul „Tutunul dăunează grav sănătăţii”. Rezultatul este creşterea continuă şi neîntreruptă a profiturilor corporaţiilor care fabrică produse cosmetice şi de îngrijire personală.

Companiile producătoare de cosmetice ne fac să credem că au mare grijă de pielea noastră şi realizează teste riguroase înainte de a lansa produsul pe piaţă. În realitate, aşa cum subliniază cercetătorii din Consiliul Naţional de Cercetare al SUA: „din zecile de mii de substanţe chimice importante pe plan comercial, doar câteva au fost supuse unor teste amănunţite de toxicitate, iar multe nu au fost testate deloc”. Grupul de Activităţi pentru Mediu (o organizaţie de control) estimează că doar 11% din cele aproximativ 10.500 de ingrediente obişnuite ale produselor de îngrijire personală au fost supuse unui număr suficient de teste pentru a oferi siguranţă. Iar FDA (Agenţia pentru Controlul Alimentelor şi al Medicamentelor din SUA) precizează că „un producător de cosmetice poate folosi aproape orice fel de materie primă ca ingredient şi poate lansa produsul pe piaţă fără acordul FDA”.

Femeile absorb anual 3 kilograme substanţe toxice prin intermediul produselor cosmetice

Rutina zilnică a femeilor implică folosirea demachiantului, a cremei de faţă, a produselor de machiaj şi a altor produse pentru igienă, multe dintre acestea conţinând componente toxice. Afectate nu sunt numai femeile, ci şi bărbaţii, pentru că şi produsele destinate lor (cremă sau spumă de ras, after-shave, şampon) au aceleaşi ingrediente periculoase. Dar cel mai grav este că astfel de substanţe se regăsesc şi în produsele destinate îngrijirii copiilor. Faptul că produsele cosmetice sunt făcute să stea mult pe raft, spre deosebire de produsele alimentare, contribuie la toxicitatea lor şi la potenţialul cancerigen ridicat. 

Produsele cosmetice sunt adesea nişte „cocktailuri” de chimicale cu acţiune cancerigenă, iritanţi ai pielii, toxine de creştere (ce afectează dezvoltarea fizică şi mentală la copii), perturbatori endocrini (substanţe care opresc sau blochează transmiterea de hormoni în corp şi se interpun astfel în dezvoltare), agenţi mutageni (cauzează mutaţii ale ADN-ului care duc fie la cancer fie la afecţiuni congenitale), neurotoxine (substanţe chimice ce afectează sistemul nervos), toxine de reproducere (care afectează sistemul reproductiv) şi sensibilizatori (substanţe chimice care provoacă reacţii alergice în ţesuturile normale în urma expunerii repetate la acestea).

Pe lista celor mai periculoase produse, conduc detaşat parabenii, conservanţi utilizaţi în aproape toate produsele pentru piele şi păr, inclusiv săpun, şampon, deodorant şi chiar loţiuni pentru bebeluşi. Parabenii sunt utili în stoparea dezvoltării bacteriilor, dar specialiştii au descoperit şi că mimează efectele estrogenului, hormonul sexual feminin care, printre alte acţiuni ale sale, poate contribui şi la dezvoltarea tumorilor canceroase maligne.

Un efect similar de favorizare a apariţiei tumorilor îl are şi aluminiul, care intră în compoziţia deodorantelor şi antiperspirantelor. Sărurile de aluminiu şi zirconiu din compoziţia deodorantelor blochează glandele sudoripare şi reduc pentru câteva ore cantitatea de transpiraţie de la nivelul pielii. Totuşi, din cauza aluminiului care se absoarbe prin piele, deodorantele şi antiperspirantele care conţin acest element pot contribui la apariţia tumorilor mamare. 

Lauril sulfatul de sodiu (SLS), utilizat, datorită capacităţii sale de a produce spumă, la fabricarea săpunului, şamponului, spumei de ras, pastei de dinţi, a spumei de baie şi în aproape orice soluţie personală de curăţare, este considerat responsabil pentru iritaţiile pielii. Această substanţă este un detergent puternic, agresiv, folosit la scară largă ca degresant pentru motoare! Săpunul, pasta de ras cu lauril sulfat de sodiu pot irita pielea şi pot produce urticarie, şamponul poate determina căderea părului, alte produse pot provoca ulceraţii ale gurii, pot provoca iritaţii ale ochilor, pot afecta chiar definitiv ochii, mai ales la copii. Pătrunde foarte uşor în piele şi poate ajunge la inimă, plămâni, ficat sau creier. Uneori, pe etichete, lauril sulfatul de sodiu e ascuns sub denumirea de substanţă pseudo-naturală, prin formula „provine din nucă de cocos”. Interacţionând cu nitriţii din apa de la robinet, lauril sulfatul de sodiu poate produce nitrosamine cancerigene.  

În lacurile de unghii, în fixativul şi spuma de păr, în unele parfumuri se găsesc ftalaţii. Aceştia afectează plămânii şi pot produce malformaţii congenitale dacă în timpul sarcinii sunt utilizate cosmeticele cu ftalaţi. Aceştia afectează celulele spermatice şi pot provoca feminizarea bărbaţilor. Sistemul hormonal al ambelor sexe este tulburat şi de moscul sintetic, o substanţă ce se regăseşte în compoziţia parfumurilor, a săpunurilor sau cremelor.

O cercetare semnificativă asupra impactului ftalaţilor a fost realizată de dr. Shanna Swan, profesor de obstetrică şi ginecologie la Universitatea din Rochester, care a găsit o legătură între această substanţă chimică şi feminizarea băieţilor. Cercetarea a identificat o legătură clară între expunerea prenatală la ftalaţi şi o distanţă anogenitală (ADG) redusă la bebeluşii masculi, o descoperire ce implică faptul că aceşti bebeluşi sunt susceptibili de a suferi o coborâre incompletă a testiculelor şi o subdezvoltare a penisului. Este interesant de remarcat că aceste modificări au apărut la niveluri de expunere la ftalaţi ce au fost înregistrate la un sfert dintre femeile din Statele Unite. 

Etanolaminele (derivaţi ai amoniacului) sunt substanţe care pot afecta grav sănătatea noastră şi a celor dragi. Săpunurile, şampoanele, gelurile de duş, spumantele de baie, chiar şi produsele pentru copii conţin acest amestec fatal de substanţe (dietanolamină-DEA, trietanolamină-TEA şi monoetanolamină-MEA) care în contact cu nitriţii care se găsesc în apă, produc nitrosamine precum NDEA (N-nitrozodietanolamină), o substanţă puternic cancerigenă, care afectează în special rinichii şi este absorbită uşor de piele, mai ales de pielea fragedă a copiilor. Aceste substanţe sunt iritante pentru ochi, afectează foliculul pilos şi provoacă uscarea şi căderea părului.

Încă un exemplu care pune şi mai multe semne de întrebare în legătură cu siguranţa produselor de îngrijire personală este formaldehida: o substanţă iritantă, cancerigenă, folosită în industria mobilei. La un moment dat, formaldehida a fost eliminată din producţia mobilei, însă se foloseşte pe scară largă sub formă de conservant şi dezinfectant în şampoane, lac de unghii, întăritori pentru unghii şi produse pentru creşterea părului. Provoacă alergii, ameţeală, dureri de cap şi dureri cumulate. Este considerată halucinogenă de către IARC (International Agency for Research on Cancer) şi „posibil cancerigenă” de către EPA (Environmental Protection Agency). Prezenţa ei este deseori mascată, din cauza faptului că intră în componenţa altor ingrediente, precum hidantoină, ori surfactanţi, cum ar fi lauril sulfatul de sodiu (SLS). Este, de asemenea, bine de ştiut că produsul mai apare şi sub numele de formalină sau MDM.

Unele creme hidratante conţin, sub numele de vaselină sau parafină, un amestec de hidrocarburi aromatice din petrol sau alte produse derivate din petrol, ale căror denumiri de pe etichete conţin prefixele „propyl” sau „methyl”. Acestea nu lasă pielea să respire, blocând astfel eliminarea toxinelor din corp. Pot provoca sensibilitate la lumină şi sărăci pielea de propriile uleiuri naturale, efectul fiind uscarea şi crăparea acesteia, îmbătrânirea prematură, acneea şi diverse alte afecţiuni ale pielii. O substanţă suspectă este şi cocamid MEA, care „leagă” ingredientele utilizate în multe tipuri de creme de faţă. 

Padimate-O cunoscut şi ca octil-dimetil sau PABA este un ingredient comun în cremele solare. La fel ca şi DEA, este un agent de formare a nitrosaminelor, favorizând formarea acestora sub influenţa ultravioletelor şi crescând astfel riscul de cancer de piele, situaţie ironică în condiţiile în care este utilizat tocmai ca ecran de protecţie.

Altă substanţă potenţial iritantă este benzil-alcoolul sau izopropilul, un solvent şi o substanţă alterantă, adică o substanţă care poate modifica structura altor substanţe chimice. Folosit la parfumarea produselor cosmetice sau a vopselelor de păr, în produse de curăţare a vopselei de păr, produse de exfoliere corporală, loţiuni de mâini, after-shave-uri şi parfumuri, are ca efect îmbătrânirea prematură. Poate provoca greaţă, dureri de cap, înroşiri ale pielii şi depresii. De asemenea, usucă pielea şi îi provoacă crăpături, care favorizează dezvoltarea bacteriilor. 

Plumbul este conţinut în mai mult de jumătate din rujuri, conform unui studiu realizat de „Alianța pentru cosmetice sigure” din SUA. O treime din rujurile testate conţin o concentraţie de plumb care depăşeşte limita permisă de „Administraţia americană pentru controlul alimentelor şi al medicamentelor” (FDA). 39% din rujurile testate nu au prezentat urme de plumb. Alianța a confirmat faptul că produsele unor firme mai puţin scumpe, ca Revlon, nu prezintă urme de plumb, în timp ce mărci scumpe, ca L’Oreal, Cover Girl şi Christian Dior au printre cele mai ridicate nivele.

Plumbul se depozitează în corp, iar rujurile care conţin plumb, aplicate zilnic de câteva ori, duc în timp, la nivele periculoase de expunere. Cele mai recente studii arată că nu există un prag sigur al expunerii, a declarat doctorul Mark Mitchell, preşedintele „Alianței pentru un mediu echitabil” din Connecticut.

Plumbul este un cancerigen bine cunoscut, care afectează sistemul hormonal. Este uşor absorbit prin piele şi se depozitează în oase. Mai poate provoca probleme comportamentale, de memorie şi de limbaj, dar poate duce şi la o creştere a agresivităţii. Cei mai vulnerabili sunt copiii şi femeile însărcinate.

Unele vopsele de păr cu efect lent conţin, de asemenea, plumb. Universitatea Xavier din Louisiana a făcut cercetări pe această temă şi a descoperit că unele mărci de vopsea de păr conţin de 10 ori mai mult plumb decât cantitatea admisă în vopseaua pentru locuinţe! Oricine lucrează cu vopsea de locuinţe sau locuieşte într-o încăpere proaspăt vopsită ştie ce reacţii poate să declanşeze aceasta: dureri de cap, strănut şi greaţă, pentru a numi doar câteva dintre ele.

Studiile ştiinţifice cu privire la legătura dintre folosirea vopselelor de păr şi cancer au arătat că, prin pielea capului, corpul absoarbe rapid substanţele chimice conţinute în aceste produse, pe durata în care vopseaua trebuie să rămână pe pielea capului. De-a lungul anilor de folosire repetată se pot absorbi destule substanţe cancerigene pentru a declanşa cancerul, la vârste înaintate. 

Gudronul de cărbune, folosit ca bază pentru vopseaua de păr şi şampoanele contra mătreţei, se ştie că provoacă boli fatale precum cancerul şi o serie întreagă de afecţiuni comune precum astm şi dureri de cap. Pe eticheta produselor este menţionat ca FD&C sau D&C. 

Parfumurile folosite în multe din produsele de îngrijire personală sunt de obicei pe bază de petroleum. Ele pot provoca dureri de cap, ameţeală, alergii, probleme respiratorii, iritarea pielii şi sensibilitate chimică. Din păcate FDA (Food and Drug Administration) nu cere fabricanţilor de parfum să îi prevină pe consumatori asupra substanţelor toxice care se găsesc în produsele lor.

Talcul, un ingredient întâlnit în produse pentru faţă şi corp, precum şi presărat în cantităţi mici pe produsele contraceptive cum ar fi prezervativele, este un cancerigen cunoscut. Studii ştiinţifice l-au identificat ca fiind una dintre cauzele cancerului ovarian când se foloseşte în zona genitală, în primul rând pentru că talcul, un compus anorganic de silicat de magneziu, poate irita celulele care acoperă ovarele (Frederick R. Jelovsek - „Pudra perineală şi tampoanele pot provoca afecţiuni”). În plus, talcul se poate fixa în plămâni, provocând probleme de respiraţie şi posibil cancer pulmonar. Talcul este un produs mineral obţinut prin extragerea minieră a rocilor de talc, care apoi sunt procesate prin sfărâmare, uscare şi măcinare pentru eliminarea altor reziduuri de minerale. Cu toate acestea, acest proces nu separă unele fibre minuscule, care sunt foarte asemănătoare cu cele de azbest. Din această cauză, talcul este asociat cu azbestul, ca potenţial cancerigen. Oamenii de ştiinţă au analizat atent particulele de talc şi au găsit multe asemănări cu azbestul. Atât de multe, încât în 1973 FDA (Food and Drug Administration) a elaborat o reglementare care să limiteze cantitatea de fibre asemănătoare cu azbestul din talcul cosmetic. Cu toate acestea, nu s-a emis nici o hotărâre, în prezent talcul cosmetic nefiind reglementat în nici un fel. 

Copiii sunt expuşi la reacţii toxice sau iritativ-alergice prin produsele de îngrijire corporală

 

Pielea copilului, în special cea a nou-născutului şi sugarului, este mai subţire şi mai fragilă decât cea a adultului. Stratul superficial al epidermei, cel mai important în rolul de barieră protectoare, este mult mai fin la copil decât la adult. Aşa se explică de ce, la cea mai mică agresiune, apar urme pe pielea copilului. Şi tot fragilitatea pielii este motivul pentru care substanţele din compoziţia produselor de îngrijire pătrund mai uşor prin epiderma copiilor. Cele mai periculoase substanţe chimice din produsele de îngrijire pentru copii (pe lângă cele enumerate până acum, dintre care unele se regăsesc şi în produsele pentru copii) sunt următoarele: 

Acidul salicilic (este toxic, folosit în cantităţi mari, sau la persoane cu sensibilitate la salicilaţi, cărora le face rău chiar şi în cantităţi mici), ureea (folosită în cantităţi mari sau în mod repetat este iritantă pentru piele şi ochi), coloranţii, conservanţii în cantitate mare, acidul boric (conţinut în pudrele de talc, folosit pentru calităţile sale antiseptice, devine toxic dacă este ingerat ori inhalat), camforul (în cantităţi mari provoacă stări de confuzie, iritare, hiperactivitate neuromusculară, (FDA a stabilit la 11% cantitatea de camfor permisă în produse de consum), fenolul, violetul de genţiană(în cantităţi mari, sau folosit în mod repetat). În funcţie de durata utilizării şi suprafaţa de piele pe care se aplică, aceste substanţe pot provoca reacţii toxice sau reacţii iritativ-alergice. Reacţiile alergice apar la 24-48 de ore de la aplicarea produsului pe piele. În apariţia acestora este implicat sistemul imunitar al copilului. Organismul acestuia produce anticorpi la prima aplicare a produsului alergic, iar la readministrare apar reacţii din ce în ce mai rapide. Iritaţiile apar sub forma unor mici arsuri, ca reacţii locale imediate. Reacţiile toxice (intoxicaţiile) sunt provocate de substanţele toxice absorbite în organism.

Care sunt alternativele

 

Ignoranţa noastră a permis fabricanţilor de produse cosmetice şi de îngrijire personală să folosească orice substanţe, fără a fi traşi la răspundere. Este necesar să fim conştienţi şi să-i facem şi pe alţii conştienţi cu privire la aceste aspecte, până când societatea va cere socoteală celor care folosesc aceste substanţe şi va propune soluţii de rezolvare a problemei.

Una dintre alternativele pe care le avem pentru moment este citirea atentă a ceea ce scrie pe eticheta produsului. Multe companii de cosmetice au început să lanseze aşa-numitele produse „naturale”, dar pentru că nu există standarde asupra a ceea ce înseamnă „natural”, multe dintre acestea conţin şi substanţe chimice. Tot ce putem face este să ne pregătim o listă cu ingredientele periculoase şi să verificăm cu atenţie produsele, înainte de a le cumpăra. Putem folosi pentru aceasta şi bazele de date existente pe Internet şi care conţin topuri cu privire la nocivitatea şi siguranţa produselor (de exemplu Skin Deep este un serviciu creat de către „Grupul de activităţi ecologice”, atât pentru consumatori, cât şi pentru fabricanţi, încurajând ambele părţi să treacă la folosirea unor produse mai sănătoase).

Alternativa cea mai sigură este să avem încredere în propriul corp, care e în stare şi singur să facă minuni (dacă nu-l împiedicăm), fără să aibă nevoie de prea mult ajutor, aşa cum nu are nevoie de ajutor nici pentru a merge, respira ori zâmbi. Putem folosi câteva produse naturale pe care avem posibilitatea să le recunoaştem, sau putem căuta reţete, pentru a ne prepara singuri şampoane, creme, măşti, loţiuni. După cum se ştie, eforturile sunt întotdeauna răsplătite.