ADN - ACTIVARE VINDECARE ȘI ILUMINARE
de Sol Luckman
Traducere de Dana Buzoianu © http://www.lucratorul-in-lumina.com/channels/dincolo.htm
Totul este energie. Einstein a stabilit definitiv acest lucru prin faimoasa sa teoremă E=MC2, care demonstrează schimbul dintre energie şi materie. În ce priveşte materia, Einstein a remarcat cândva ”ne-am înşelat cu toţii. Ce credeam a fi materie nu era decât energie cu vibraţie suficient de joasă pentru a fi percepută de simţuri. Materia ca atare nici nu există.” Ca argument, acest adevăr validat acum de ştiinţele cuantice era cunoscut de vechii hinduşi atunci când făceau referiri la termenul de maya, însemnând iluzia adeseori confundată cu realitatea. Energia (inclusiv ”materia”) este simplă conştienţă şi invers.
Conceptul că totul este energie sau conştienţă are o legătură directă cu biologia umană. Vechea perspectivă materialistă care priveşte corpul uman ca pe o maşinărie care funcţionează pe bază de energie dar are o existenţă cumva separată de ea, cedează teren evidenţei de necontestat că suntem şi manifestări ale energiei conştiente. Modelul holografic descrie aşa zisul univers fizic în termenii interferenţei frecvenţelor electromagnetice care au ca rezultat proiecţia iluziilor şovăielnice pe care le avem despre noi şi univers.
Într-una din cărţile clasice despre vindecarea energetică, Medicina Vibraţională, dr. Richard Gerber concluzionează că materia, inclusiv celula umană, este de fapt ”lumină solidificată”. Cercetătorul de frunte în domeniul vindecării, dr. Leonard Horowitz ajunge exact la aceeaşi concluzie, afirmând fără echivoc în cartea sa DNA: Piraţii Spiralei Secrete că oamenii sunt ”lumină cristalizată şi precipitată.” Această demonstraţie vine în acord nu numai cu modelul holografic şi cercetările recente ruseşti despre energia de ”torsiune” dar şi cu descoperirile din domeniile de vârf ale fizicii cuantice care au demonstrat că lumina (la fel ca şi ADN-ul) are capacitatea de a transporta şi memora date.
Lumina ca informaţie sau ”lumină în formaţie” este o veche noţiune tratată de secole de diferite modele ale geometriei sacre. Alţii au sugerat că îngerii, adesea descrişi ca mesageri divini, sunt în realitate unghiuri (angles) sau raze de lumină care convertesc informaţia (experienţa tipică este ”inspiraţia”) provenită de la o sursă celestă. Această concepţie extinsă asupra luminii ca formă de conştienţă de exemplu stă la baza viziunii toltecă asupra lumii a lui Don Miguel Ruiz, doctor în medicină, şaman şi autor al best seller-ului Cele Patru Convenţii.
Noi cercetări în neurologie indică faptul că fenomenala capacitate a creierului uman, chiar operând sub zece procente din capacitatea noastră, este nu numai o rezultantă a biochimiei dar şi a impresionantei abilităţi de a funcţiona ca o arhivă holografică de stocat date şi ca sistem de redare (unitate de hard) ce utilizează diferite unghiuri de lumină pentru a citi informaţia (software). Acest lucru atrage după sine analogia dintre creierul uman şi un bio-computer holografic super sofisticat care operează pe baza frecvenţelor electromagnetice. Nu în mod surprinzător, s-a demonstrat funcţionarea similară a ADN-ului.
Se consideră astfel că biologia umană are o natură electromagnetică. După cum a observat dr. Deepak Chopra, celulele umane, departe de fi simple recipiente funcţionale, sunt în realitate câmpuri electromagnetice saturate cu posibilităţi şi potenţiale.
Frecvenţele electromagnetice pot fi observate cu claritate în aura umană. În prezent este general acceptat faptul că oamenii posedă o aură detectabilă. Timp de mai multe decade, fotografia Kirlian a surprins în jurul corpului acest halou iridiscent; mai recent, dr. Valerie Hunt, profesor la universitatea UCLA şi autor al cărţiiMintea Infinită: Ştiinţa vibraţiilor conştienţei umane, a măsurat efectiv aura umană cu un aparat EEG. La începutul secolului 20, s-a emis teoria despre compunerea aurei din diferite benzi de frecvenţă electromagnetică numite câmpuri aurice care guvernează aspectele distincte ale biologiei, psihologiei şi spiritualităţii umane.
De asemenea, fiecărui câmp electromagnetic îi corespunde o dimensiune specifică cu care se află în interacţiune. Spre exemplu, al treilea câmp este cheia către dimensiunea a treia. Ansamblul câmpurilor electromagnetice poate fi asemănat cu o matrice geometrică, un fel de ”scară a lui Iacob” care permite accesul către domenii de frecvenţă din ce în ce mai subtile. Această lărgire a percepţiei până la cuprinderea întregului spectru al câmpurilor aurice şi al chakrelor corespondente, este ceea ce înseamnă a deveni ”multidimensionali”.
Conform spuselor lui Greg Braden în cartea Codul lui Dumnezeu, străvechiul nume ebraic din patru litere pentru Dumnezeu reprezintă de fapt codul ADN bazat pe compoziţia chimică a codului genetic. ”Aplicând această descoperire limbajului vieţii”, scrie Braden, simbolurile elementelor familiare hidrogen, azot, oxigen şi carbon pot fi înlocuite cu literele cheie, astfel, codul vieţii este transformat în cuvintele unui mesaj etern citit în felul următor: Dumnezeul/Etern din corp. “Dacă Dumnezeu se află într-adevăr în corp iar din perspectivă evoluţionară conştiinţa şi fiziologia sunt interdependente, atunci trebuie să ţinem cont de faptul că această divină conştienţă este accesibilă de şi prin fizicalitate.
Unul din aspectele şocante ale ADN - ului este procentul mic de zece la sută – sau de trei, după unii – activ la majoritatea oamenilor. Restul de 90% sau mai mult a fost etichetat de ştiinţă ca fiind ”deşeu”. E interesant faptul că acest procent activ de maxim zece la sută are legătură cu acelaşi procent în care ne utilizăm capacitatea creierelor. Şi mai incitant este faptul că potrivit unuia dintre cele mai recente modele ştiinţifice, teoria stringurilor, mai puţin de zece procente din materia acestui univers este vizibilă. Celelalte aproximativ 90 de procente mai sunt numite şi ”materie întunecată”, care ar putea foarte bine să existe în alte dimensiuni.
Este posibil ca porţiunea de ”deşeu” din ADN să conţină un potenţial transformativ aflat în stare de activare? Ar putea el să activeze cumva partea nefolosită a creierelor noastre? E posibil ca această activare a creierului să realizeze deşteptarea facultăţilor noastre de percepţie divină, îngăduindu-ne să avansăm pe scara ”multidimensională” a câmpurilor noastre electromagnetice, având experienţa procentului invizibil de nouăzeci la sută din univers? Potrivit înţelepciunii perceptului validat de timp ”După cum e deasupra, aşa şi dedesubt”, trezirea acestor facultăţi în tot mai mulţi oameni, în special în copiii de azi cu înzestrări deosebite, ar putea avea vreo legătură cu intensificarea superluminii emanate din Centrul Galactic?
Mulţi cred că răspunsul la toate aceste întrebări este un da categoric. Potrivit autorului William Henry, fizicienii ”au convenit că un ocean vast de chintesenţe... invizibil telescoapelor noastre... înconjoară galaxiile vizibile. Dacă au dreptate, această ”materie întunecată” care se compune din ceea ce noi credem că se află „acolo departe în spaţiu” este prezentă şi ”aici printre noi”... asta atrage după sine presupunerea că o parte de 9 /10 din noi este tot o necunoscută.
Braden, care şi-a început cariera ca geolog, a fost unul dintre primii observatori ai comunităţii ştiinţifice care a teoretizat, pe baza schimbărilor terestre observabile, că planeta noastră trece prin experienţa creşterii frecvenţei vibraţionale care va activa în final potenţialul adormit al ADN-ului. După cum a detaliat în cartea sa Trezirea la punctul zero, această activare evolutivă sau Iniţiere Colectivă se referă probabil la creşterea frecvenţei de vibraţie armonică a Pământului, cunoscută sub numele de frecvenţa lui Schumann. Deşi este un subiect controversat în lumea ştiinţifică şi urmează să fie dezvoltat, un număr de cercetători mai cred că un anume aspect înalt vibraţional al Pământului se află în continuă evoluţie. Probabil că noi date vor ajuta la înţelegerea colectivă a acestor aspecte.
Braden argumentează faptul că ipotetica creştere a frecvenţei, care s-ar putea să aibă legătură cu densitatea sau strălucirea ”informaţiei luminoase” derivată din intensa activitate celestă, va avea ca rezultat formarea de noi combinaţii de amino-acizi şi în esenţă de noi combinaţii ADN. Din perspectiva geneticii, pare hazardată afirmaţia că specia umană evoluează într-o formă nouă. Nu e nici pe departe la fel de ciudat cum ar putea părea la prima vedere, dacă ţinem cont de capacitatea de învăţare şi de adaptabilitatea spectaculoasă a ADN-ului. În unele cazuri recente, expresia ”biologie cuantică” a apărut ca reacţie la evidenţierea, chipurile tăinuită, a dovezilor despre activarea celui de-al treilea strat de ADN uman, sub formă de triplu helix. Cred că apariţia celui de-al treilea strat de ADN este o realitate. Totuşi, chiar dacă ar fi o simplă metaforă pentru evoluţia inteligenţei latente din ADN, noţiunea de triplu helix are o anumită valoare conceptuală.
Referitor la posibilitatea apariţiei unui nou genotip uman, Judith Bluestone Polich scrie în Întoarcerea Copiilor Luminii despre ”codurile pentru trezirea moştenirii noastre ancestrale – adică a luminii interioare – zac undeva ascunse în structura ADN-ului”. Noua conştienţă colectivă evoluează odată cu revenirea individuală a memoriei despre fiinţele care suntem. De îndată ce această revizuire va atinge masa critică, se va declanşa un salt cuantic evolutiv al noii specii umane – ”îndelung aşteptata şi înzestrata specie umană spirituală, cunoscută de civilizaţiile ancestrale sub numele de copii ai luminii.”
Referitor la subiectul apariţiei unui nou genotip uman, Bluestone Polich scrie în Reîntoarcerea Copiilor Luminii „codurile trezirii la moştenirea noastră ancestrală – cu alte cuvinte lumina interioară – ar putea fi ascunse în interiorul structurii ADN-ului”. Noua conştienţă se naşte pe măsură ce indivizii îşi recapătă amintirea despre fiinţa pe care o reprezintă. Odată cu atingerea nivelului critic a masei revizioniştilor se va declanşa un salt evoluţionar cuantic al speciei umane ducând la apariţia mult aşteptatului şi înzestratului model de Uman spiritual, amintit de culturile antice drept copilul luminii.
Toate fiinţele vii emit lumină. Anticipând ultimele cercetări ruseşti din domeniul „geneticii undelor”, în 1920 un alt om de ştiinţă rus, Alexander Gurvich, a lansat în premieră conceptul de emisie a frecvenţelor de lumină prin intermediul „razelor mitogene” din celulele umane. Cam în aceeaşi perioadă în Germania, Marco Bischof a publicat un material convingător intitulat Biofotonii: Lumina din celulele noastre. Prin 1974, teoria biofotonilor emisă de savantul german Frity Albert Popp a confirmat la bază ipoteza despre mitogenie, demonstrând că ADN-ul generează bioluminiscenţă. Teoria lui Popp în schimb a fost confirmată de Herbert Froelich şi lauratul cu premiul Nobel Ilya Prigogine.
În cercurile de biologie se acordă tot mai multă atenţie sistemului numit „comunicaţie cu lumină biofotonică”, esenţial în multe din procesele de autoreglare specifice organismelor vii. Holograma celulară corespondentă a sistemului nervos, această reţea de comunicaţie sofisticată care utilizează lumina la transferul de date, operează mult mai rapid decât sistemul nervos fizic şi poate fi considerată un bio-computer cuantic în timp real (adică execută mai multe task-uri paralele în acelaşi timp), ceea ce permite stabilirea unei interfeţe electromagnetice directe cu mediul ambiant al individului.
Teoria rezonanţei Morfice emisă de biologul Rupert Sheldrake referitor la bioluminiscenţa celulară sugerează că acest fenomen este atât personalizat cât şi transpersonal. Cu alte cuvinte, se pare că nu doar individul uman este „implementat” cu receptori şi emiţători ADN ci întreaga noastră specie este din punct de vedere morfogenetic organizată sub formă de reţea, exact la fel cum celulele individuale formează o entitate biologică mai extinsă: umanitatea. Această aserţiune a fost dezvoltată de o echipă de cercetători ruşi din domeniului geneticii, condusă de dr. Peter Gariaev, a cărei descoperiri fac analogia nu doar dintre ADN şi un bio-computer holografic ci se referă direct la un „internet biologic” care leagă toate fiinţele umane. Multe din tradiţiile străvechii înţelepciuni se bazează pe concepte similare de percepţie a universului (incluzând aici şi locuitorii săi umani) ca pe o fiinţă globală inteligentă asemănătoare unui organism biologic.
"Învăţăturile orientale ne spun că lumina vie este codificată în interiorul formei noastre,” afirmă Polich. „Conceptul străvechi despre macrocosmos văzut ca un microcosmos... ne spune că lumina divină înaltă este reflectată în corpul uman. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă că umanul spiritual are codificată în sine o amprentă genetică divină.” Acest model divin, pe care Polich îl numea Adam Kadmon potrivit tradiţiei cabalei, se mai numeşte şi corp de lumină. Corpul de lumină nu este un concept ezoteric ci o realitate biologică, o realitate care a dat naştere noii biochimii spirituale şi geneticii care să admită încorporarea deplinei lumini ale unei conştienţe unitare la nivelul fiecărei celule ale corpului.
Corpul de lumină începe să se manifeste atunci când codurile adormite ale ADN-ului sunt reactivate de energiile de torsiune, în special de unde sonore şi luminoase de vibraţie înaltă, astfel încât celulele noastre încep să recunoască lumina ca pe o sursă de energie şi să o metabolizeze asemenea plantelor în procesul de fotosinteză. Printre multe alte avantaje, această evoluţie celulară este responsabilă de creşterea semnificativă a metabolismului celular, ajutând la detoxifierea, rehidratarea şi în ultimă instanţă la regenerarea corpului.
În acest proces de transformare profundă, cristalele lichide din celule evoluează de la structura primitivă cubică sau hexagonală observată în ţesuturile umane obişnuite la ceea ce am numit tetrahedroane stelare. Această modificare structurală este extrem de consecventă. Unghiurile legăturilor hidrogenate din moleculele de apă se măresc şi devin tetrahedroane intercalate astfel că ele pot susţine mai multă lumină sau energie fotonică rezultată parţial din însăşi expansionarea legăturilor hidrogenate. Aceste structuri care formează o matrice lichidă a noului sânge şi ţesuturi seamănă cu steaua tridimensională a lui David sau cu merkabele moleculare. Merkabah este un vechi concept din kabala care înseamnă „vehicul de lumină”.
Acest lucru explică confuzia creată adesea în jurul conceptului de merkabah, considerat a fi un fel de navetă spaţială. Ironia face ca merkabah să fie într-adevăr o formă de vehicul spaţial însă este vorba despre corpul individual de lumină activat genetic. După Barbara Marciniak, merkabah simbolizează fiinţa umană sub forma ei cea mai nelimitată - fiinţa umană complet eliberată. Corpul de lumină este corpul care a trecut prin mutaţia totală a speciei. El poate jongla cu realităţile prin schimbarea perspectivei de conştienţă, la fel cum sunt schimbate canalele unui televizor cu telecomanda. Similar, Taschira Tachi-ren în lucrarea „Ce este corpul de lumină” descrie merkabah ca pe o structură cristalină luminoasă care permite transcenderea spaţiului, timpului şi dimensiunilor şi integrarea lor în totalitatea sinelui”.
Corpul de lumină rezultă din şi operează prin întruparea luminii sau conştienţei înalte. El reprezintă rezultatul natural al evoluţiei de perspectivă spre iluminare care are loc, după multe indicii, la scară planetară. Din această perspectivă poate că nu există un fenomen ca ascensiunea ci mai curând o descindere a luminii în formă fizică. Corpul de lumină poate fi, literalmente acea navetă spaţială care ne permite călătoria spre stele. Tachi-ren vede „evoluţia corpului de lumină ca pe un element în cadrul unui proces mult mai extins prin care toate planurile şi dimensiunile revin înapoi la Sursa acestui univers, iar acesta la rândul lui se contopeşte cu alte sisteme Sursă şi tot aşa până la contopirea lor în Unic”. Oricum am defini reîntoarcerea acasă, corpul de lumină este vehiculul care duce acolo.
BIOLOGIA ILUMINĂRII
Evoluţia de la conştienţa umană la conşţienţa divină implică existenţa dualităţii vindecare, moştenire karmică şi boală la nivel celular şi atomic. Multe din miile de documentaţii referitoare la aşa-zisele vindecări miraculoase demonstrează cu tărie impactul conştienţei asupra stării de bine fizic, emoţional, mental şi spiritual. Medicina care tratează ansamblul minte-corp, statistic vorbind fiind suficient de validată pentru a fi predată în şcolile actuale de medicină, oferă dovezi suplimentare despre abilitatea noastră de a ne vindeca singuri. Mergând mai departe, cercetările biologului molecular Bruce Lipton indică faptul că oamenii îşi pot modifica singuri ADN-ul şi pot depăşi pericolul unor boli incurabile printr-o simplă modificare a stării de conştienţă.
Deepak Chopra a remarcat că “există o profundă similitudine între gând şi foton”. Un foton este o particulă sau o cuantă de energie sau de radiaţie electromagnetică. Dr. Chopra presupune că există o legătură între gând şi lumină. În multe din tradiţiile şamanice, gândul (intenţia) este considerată o formă sau o funcţie a luminii de dimensiune înaltă. Mintea este o “energie a iluminării generatoare de impuls pentru apariţia unei idei sau forme gând care se transmite sau se recepţionează” scria Alice Bailey. “Energia minţii poate materializa pe baza unei raze de lumină”. Urmărind firul acestei raţiuni, ne putem imagina că suntem nu doar “lumină condensată în forme” (pentru a-l cita pe dr. Richard Gerber) ci şi “forme-gând materializate”.
Acest fel de a privi corpul uman ca pe o formă gând condensată în materie, care ar părea bizar cititorului la prima vedere, într-o ultimă analiză ajunge să fie profund înălţător. Specialişti în fizica cuantică au demonstrat în repetate rânduri că un savant influenţează de fiecare dată rezultatul unui experiment prin simpla lui observare, o constatare unanim acceptată de comunităţile ştiinţifice sub numele de Principiul Heisenberg al Incertitudinii. Şi mai uimitoare este descoperirea care revoluţionează o paradigmă, scoţând în evidenţă dualitatea particulă-undă: probabilitatea ca un om de ştiinţă să creeze efectiv particulele cuantice observate, particule care în stadiul preexistent observării păreau să existe doar sub formă ondulatorie.
Din această informaţie transpare un adevăr fundamental şi revoluţionar: conştienţa creează. Ca fiinţe umane dăruite cu liber arbitru, ne putem folosi puterea conştienţei pentru a ne re-crea realitatea: implicit cu un corp, minte, spirit eliberate de boală, însă fără a ne limita la atât.
Am subliniat cuvântul a recrea deoarece, în mod evident, deja suntem locuitorii unei creaţii. Lumea, aşa cum o cunoaştem se bazează pe o conştienţă duală sau divizată care se consideră separată de rest, inclusiv de întreg sau de Mintea lui Dumnezeu, cea care a dat naştere universului atât de des experimentat de oameni sub forma unui câmp de bătălie dintre bine şi rău, lumină şi întuneric, greşit şi corect, „noi” şi „ceilalţi”.
Dualitatea nu este însă o simplă filozofie; este şi o stare fizică de bine. Atomii care stau la baza alcătuirii celulelor noastre sunt încărcaţi cu sarcini pozitive şi negative a căror opoziţie susţine structurile anumitor forme de viaţă. Lipton a ales fraza „biologia conştienţei” pentru a sintetiza ideea revoluţionară că organismele vii, inclusiv oamenii, ar fi de fapt forme-gând maleabile şi nu doar formaţiuni apărute empiric. Cu alte cuvinte, dintr-o perspectivă cuantică, noi suntem în esenţă nişte unde a căror coerenţă generează particule printr-un act de conştienţă. Modificându-ne nivelul de conştienţă, ne schimbăm atât forma cât şi funcţiunile fizice.
Vindecarea presupune refacerea întregului. Vindecarea duce la unitate şi iluminare şi implică o acordare (în engleză atonement) care în acest context ar trebui citită ca ”menită întregirii” (at-one-ment). Într-o lume în care gândul creează şi biologia este un produs al conştienţei, nu invers, mintea capătă puterea de a forja o nouă biologie, una care nu se mai bazează pe dualitate ci pe principiile unităţii şi armoniei. În carteaÎntoarcerea Triburilor Păsări, unde tema centrală este reunificarea corpului uman cu sufletul în anii de răscruce pe care tocmai îi traversăm, Ken Carey sintetizează în clar felul cum trebuie să procedăm la nivel individual şi colectiv: ” Pentru noi, provocarea şi în acelaşi timp imensa şansă constă în deschiderea în faţa unui mod de gândire care ne schimbă literalmente viaţa prin a ne reconsidera menirea în cadrul existenţei.”
Iluminarea înseamnă înălţarea conştiinţei şi umplerea cu lumina a sufletului până la punctul de a deveni lumina însăşi. Adevărata iluminare urmează calea măestriei individuale conştiente care prin definiţie are ca rezultat creaţia unui corp de lumină stabilizat. Corpul de lumină sau corpul sufletesc este un vehicul fizic echilibrat şi armonios „trinitar” care a depăşit dualitatea, karma şi boala de la nivelele celulare şi atomice.
Putem conceptualiza actuala tranziţie evolutivă a ADN-ului speciei noastre ca pe o trecere de la ”sistemul de operare” în cod binar la unul ”trinitar” bazat pe ener-getica unui tetrahedron triplu suprapus. Am putea merge chiar mai departe afirmând că umanii evoluează de la biologie la ”triologie”. În această perspectivă este foarte interesant faptul că unele comunităţi ştiinţifice alternative au făcut aluzii referitoare la cercetări efectuate asupra spiralei a treia din ADN, a cărei activare a fost observată la mulţi oameni.
O modalitate luminată de a înţelege producerea metamorfozei unei fiziologii unificate pe bază de lumină este observarea particulei cuantice cunoscută sub denumirea de pozitronium. Pozitroniumul este compus dintr-un electron cu sarcină negativă şi un pozitron cu sarcină pozitivă. Pozitroniumul este un exemplu perfect de dualitate.
El oferă un minunat exemplu de creaţie a corpului de lumină. De vreme ce electronii şi pozitronii sunt antiparticule de semn opus, după combinarea lor în pozitronium, ele se anulează imediat reciproc şi se divid în două cuante de lumină (fotoni). Astfel dintr-un dualism preexistent este creat un al treilea element stabil şi unificat care nu este nici pozitiv nici negativ .
Barbara Hand Clow a scris despre acest proces al combinării şi dezintegrării atomului de pozitronium, reflectat prin activarea corpului de lumină, că ”transformă dualitatea inerentă în lumină. Electronul fiind unitatea de bază a activării – adică vieţii - declanşează transmutarea pozitronului – adică karma”. Contrar concepţiilor populare greşite, karma nu are nimic de-a face cu pedeapsa şi cu răsplata. Există ca o componentă a sistemului de operare binar sau dualistic specific universului nostru holografic, cu scopul de a ne învăţa responsabilitatea pentru propriile creaţii - iar totalitatea lucrurilor a căror experienţă o trăim sunt propriile noastre creaţii. Dacă creaţiile ajung să fie discordante în raport cu Sursa, ele se manifestă adesea sub forma dizarmoniei numită boală. Este un proces care se aplică nu numai asupra indivizilor, ci şi asupra unor întregi civilizaţii. În ambele cazuri, boala, considerată a fi o criză, serveşte simultan ca stimul puternic pentru transformare şi transcendenţă.
Pe măsură ce ne ridicăm nivelul de conştienţă şi ne activăm corpul de lumină, realizăm că suntem proprii creatori creaţi, sau autocreaţi, după chipul şi asemănarea unicului Creator. Într-adevăr, deoarece într-o hologramă partea conţine întregul, noi suntem unicul Creator. Învăţându-ne această lecţie cu adevărat transformatoare, ne întoarcem la unitatea de conştienţă stăpânind fizicalitatea. Cu alte cuvinte, realizăm iluminarea odată cu descinderea luminii sufletului într-un corp sufletesc sau divin vindecat de dualitate şi eliberat din ciclul instrucţiei karmice.
ADN ACTIVARE VINDECARE ȘI ILUMINARE
În zilele noastre există diferite tehnici de înlesnire a adaptării la noi forme de gândire şi la structurile biologice corespondente lor denumite „forme-gând”. De-a lungul secolelor, au fost dezvoltate mai multe modalităţi de a ajuta evoluţia omului spiritual (Potirul Sacru – Holy Grail) care există în fiecare din noi sub formă de potenţial genetic. Un exemplu excelent din antichitate este alchimia. Etimologic, termenul de alchimie provine din limba arabă - al khame (întunecimea) şi poate fi definită drept ştiinţa de a crea lumina din întuneric. După cum probabil descoperă discipolii acestei ştiinţe, scopul real al alchimiei nu este de a transforma plumbul în aur, ci de a transforma biologia umană într-o fiziologie a luminii de aur. Cu alte cuvinte, obiectivul primordial al alchimiei este iluminarea bio-spirituală sau crearea a ceea ce s-a numit corp de lumină.
În ultima vreme apar tot mai multe tehnici pentru activarea corpului de lumină. Partenera mea Leigh şi cu mine am fost binecuvântaţi dezvoltând o asemenea tehnică. Metoda Regeneticii foloseşte combinaţii speciale de sunet şi intenţie, acestea fiind diferite aspecte ale energiei creaţionale primare de iubire necondiţionată („energie de torsiune”) prin care se stimulează potenţialul ADN latent, anume proiectat pentru a facilita evoluţia fiinţelor umane către o conştienţă unitară şi o fiziologie de lumină adecvată.
Prin natura sa cu preponderenţă sacră, după cum prezintă Gregg Braden în Codul lui Dumnezeu, ADN-ul poate constitui un principiu unificator pentru umanitate – unul capabil să aducă pacea şi armonia unei populaţii planetare care trebuie să decidă între a sucomba în faţa crizei sau a accepta oportunitatea unei schimbări. Şi anume aceea că ne putem activa ADN-ul pentru a ne extinde perspectivele asupra lumii, iar în acest proces, evoluţia unei biologii fondate pe o conştienţă unitară este un adevărat dar divin la o răscruce istorică când, pentru a o cita pe Barbara Marx Hubbard, trebuie să ”alegem între o evoluţie conştientă sau dispariţia prin folosirea greşită a puterilor noastre”.
Metoda Regeneticii tratează un set de trei activări integrate ale ADN-ului care formează împreună precondiţionarea „ener-genetică” pentru evoluţia corpului de lumină. Prima din ele, Potenţarea, activează ADN-ul pentru a recabla câmpurile electromagnetice ale corpului, resetând tiparul bioenergetic uman sub forma unui „circuit infinit” bazat pe numărul alchimic transformator 8. ADN-ul a fost comparat cu o antenă de legătură a umanităţii cu Sursa a cărei capacitate de recepţie poate fi ecranată de toxicitate şi traume. Potenţarea activează ADN-ul pentru a declanşa eliminarea acestei toxicităţi şi traume, stabilind o conexiune mai clară printr-o mai bună rezonanţă cu frecvenţa iubirii necondiţionate emanate sub forma unor spirale de sunet şi intenţie (lumină) emanate din dimensiunile înalte ale Soarelui Vindecător din Centrul Galactic. Potenţarea acordează ADN-ul la energia primară de torsiune a Sursei.
Leigh şi cu mine ne considerăm simpli facilitatori venind în sprijinul evoluţiei bio-spirituale individuale. Efectiv noi ne vindecăm (evoluăm) singuri. Este un unghi de vedere ce nu poate fi subliniat îndeajuns. Ca investigator al mitologiei, William Henry ne aminteşte, că „Soarele vindecător răsare în noi numai atunci când ne aliniem în echilibru cu energiile sale... Concepând prezenţa acestor energii vindecătoare ne putem acorda la ele. Putem realiza orice putem concepe”. Aş mai adăuga că plasarea noastră în echilibru cu Soarele vindecător nu se poate face doar prin simpla contemplare interioară, ci mai întâi şi mai ales prin adoptarea unei atitudini interioare de iubire necondiţionată.
Boala prin care mi-a fost inspirată metoda Regeneticii are afinităţi cu sindromul oboselii cronice, sensibilitatea la chimicale şi fibromialgia şi a fost agravată de toxicitate şi traume în urma unei serii de hepatite şi vaccinuri contra febrei galbene primite în primăvara anului 1995. După ani de suferinţă intensă şi de testare a unor terapii costisitoare şi mai ales ineficiente, ideea salvatoare mi-a venit după ce am realizat că dacă aş putea cumva să mă „resetez” la nivel genetic, o treime din simptomele debilităţii s-ar putea rezolva de la sine.
M-am trezit urmând calea aceasta după lectura unei cărţi tulburătoare de Leonard Horowitz numite Apariţia Viruşilor. Bazându-şi afirmaţiile pe cercetări meticuloase, dr. Horowitz demonstrează că vaccinurile sunt cauza principală a unei varietăţi de maladii autoimune printre care şi SIDA. În lucrarea Coduri Vindecătoare pentru Apocalipsa Biologică în care tema principală este utilizarea sunetului în vindecarea corpului fizic prin restaurarea integrităţii sale genetice, el descrie în continuare semnificaţia războiului rece biologic organizat de instituţiile medicale împotriva unei populaţii mai mult ignorante în acest domeniu.
Sunetele speciale pentru restaurarea integrităţii genetice derivă din străvechea scală de solfegii. Această scală primară de şase note, „pierdută” în mod dubios de Biserica Romană în sec. 17 pe timpul papei Ioan, a fost recent redescoperită de dr. Joseph Puleo, după cum a descris-o în Coduri vindecătoare. Aici trebuie să subliniez faptul că toate cele trei activări ale ADN–ului din cadrul metodei regeneticii utilizează scala de solfegii, despre care unii cred că este setul sacru de şase note cu ajutorul căruia a modelat Creatorul lumea în tot atâtea zile. Metoda Potenţării utilizează mai ales nota ”Mi”, cu frecvenţa de 528 Hz, folosită la repararea unor defecte genetice de unii specialişti de vârf din domeniul biologiei moleculare.
Odată descoperiţi Horowitz şi Puleo, am mai avut norocul să dau peste o altă carte care mi-a ajutat mult să realizez scopul covârşitor al potenţialului uman: Şarpele Cosmic şi originile cunoaşterii, scrisă de antropologistul francez, Jeremy Narby. Şarpele Cosmic este o explorare a ADN–ului din perspectivă şamanică care prezintă cum poate fi utilizat sunetul la stimularea unui mecanism genetic de autoregenerare. Intrigat şi suficient de disperat pentru a mă cufunda în acest subiect, am aflat că puterea sunetului de a activa ADN–ul a fost recent demonstrată de grupul lui Gariaev din Rusia. Dr.Peter Gariaev şi echipa sa strălucită de geneticieni şi lingvişti au dovedit că ADN-ul deteriorat poate fi vindecat fără divizarea fizică a genelor, prin simpla lor imersare într-un mediu de unde radio-luminoase codificate după modelul frecvenţelor limbajului uman.
Potrivit cercetărilor lui Gariaev, ADN-ul nu este doar un simplu ansamblu de proteine deoarece stochează şi comunică date într-o manieră fără îndoială lingvistică. Echipa sa a descoperit că din motive practice alcătuirea codului genetic conţinut de ADN-ul rezidual sau potenţial este similară cu regulile de bază ale limbajelor umane. Pentru a dovedi acest fapt, au fost comparate sintaxele, semantica şi gramatica dintre aceste limbaje şi ADN. S-a descoperit că secvenţele alcaline ale ADN-ului potenţial imită îndeaproape regulile comunicării lingvistice. Acest lucru sugerează cu tărie că multe din limbajele umane nu au apărut aleatoriu, după cum se crede, ci reflectă similarităţile noastre genetice. Completate de revoluţionara descoperire a lui Gregg Braden care arată că numele lui Dumnezeu scris în vechea ebraică este alcătuit exact din literele elementelor chimice care alcătuiesc codul ADN adică hidrogen, azot, oxigen şi carbon, cercetările lui Gariaev conferă odată în plus un suport ştiinţific afirmaţiei biblice că la început a fost Cuvântul!
Gariaev şi colegii săi s-au mai ocupat şi de comportamentul electromagnetic neobişnuit al ADN-ului. Au ajuns la concluzia că cromozomii vii funcţionează exact ca nişte biocomputere holografice alimentate de propria radiaţie laser a ADN-ului. Echipa lui Gariaev a modulat anumite frecvenţe lingvistice printr-un laser. Cu ajutorul acestei tehnologii de modulare a limbajului codurilor în unde radio-luminoase, s-a observat că ele erau capabile nu doar să vindece cromozomii deterioraţi ci să şi regenereze glandele endocrine la animale, să stimuleze refacerea danturii la oamenii adulţi şi chiar să realizeze cu succes transmutaţii genetice. În mod uimitor, rezultatele lor erau similare cu cele obţinute de dr. Yu Dzang Kangeng, primul care a folosit energia de torsiune pentru a alcătui o hartă a secvenţelor ADN ale organismelor. Codificând undele radio-luminoase după modelul frecvenţelor limbajelor umane în scopul rescrierii ADN-ului, spre deosebire de manipularea genetică, echipa lui Gariaev a transformat în condiţii de laborator literalmente embrioni de broască în embrioni sănătoşi de salamandre.
În felul acesta s-a obţinut o metamorfoză lipsită de efectele secundare specifice manipulării genelor izolate. Horowitz ne atenţionează că „natura arbitrară şi riscantă a metodei divizării genelor a fost din nefericire ascunsă publicului”. ”În terapia genetică, cercetătorii nu pot prevedea cu exactitate comportamentul unui anumit cromozom într-o genă modificată, existând riscul mărit de a disturba alte expresii genetice şi funcţii celulare”. Comparaţi cu modificarea organică a expresiilor genetice care se poate realiza prin simpla aplicare a vibraţiei şi limbajului (sau a sunetului şi intenţiei, sau ale cuvintelor) asupra ADN-ului. Experimentul istoric a lui Gariaev în embriogeneză indică imensul impact a ceea ce mulţi numesc „genetica undelor”, un domeniu care, spre deosebire de propaganda şi dogma actuală a biologiei moleculare, are evident un impact mai important asupra originii speciilor decât biochimia. Maeştri spirituali de pretutindeni au insistat mereu asupra „potenţării” prin limbaj a codului nostru genetic – de unde şi efectele vindecătoare ale rugăciunilor, hipnozei, afirmaţiilor şi mantrelor. Din fericire, cercetările lui Gariaev au demonstrat substanţial credibilitatea ştiinţifică a acestor fenomene. Cu cât este mai evoluată conştienţa individuală a vindecătorului cu atât se reduce nevoia de mijloace mecanice.
Cheia iluminării rezidă în conştienţa umană şi nu în tehnologie. Încrederea într-o forţă pur exterioară nouă care să ne vindece sau să ne refacă „întregul” reprezintă în cel mai bun caz cedarea puterii personale iar în cel mai rău caz adorarea unui zeu fals. Într-un articol parţial inspirat de metoda Regeneticii intitulat „Regăsirea Sfântului Gral”, psihologii Barry şi Janae Weinhold au vehiculat cu ardoare ideea aceasta, scriind despre ceea ce numesc ei Calea Tehnologiei (opusă Căii Naturii), „Noi nu avem nimic contra tehnologiei ca atare şi credem că anumite dispozitive sunt utile pe post de „factori declanşatori ai progresului”. Tehnologia poate fi de folos numai dacă este creată de minţi conectate la inimi, dar nu constituie în sine un instrument spiritual propice dezvoltării unei vieţi spirituale autentice. Tehnologia lipsită de conexiuni sufleteşti şi spirituale rămâne doar o altă cutie care ar putea să dea pe dinafară la un moment dat”. Dacă tehnologia devine o cale exclusivă, „va încuraja dependenţa deoarece implică nevoia oamenilor de a se baza mereu pe un mijloc tehnologic intermediar care să le deschidă orizonturile de percepţie. În loc de a le reda puterea iniţiaţilor angajaţi pe calea întoarcerii la Sursă prin utilizarea unor unelte primitive adaptate mediului natural, Calea tehnologiei poate sfârşi mult mai probabil prin a lua puterea oamenilor şi a le încuraja co-dependenţa spirituală.
Cercetările lui Gariaev revelează în mod uimitor implicaţiile mult mai extinse ale puterii nelimitate de vindecare bazate pe conştienţa genetică umană. Echipa cercetătorilor ruşi a descoperit cum ADN-ul activat prin intermediului undelor poate manipula matricea spaţiului, producând mici găuri de vierme de natură subcuantică. Aceste găuri de vierme activate de ADN, ale căror semnături energetice sunt similare celor descoperite în culoarele Einstein-Rosen din vecinătatea găurilor negre, sunt conexiuni create între diferite zone ale multiversului prin care pot fi transmise informaţiile în afara continuumului spaţio-temporal.
Potenţialul ADN, care reglează funcţiile de auto-organizare transdimensionale (epigenetice), atrage prin magnetizare aceşti curenţi nonlocalizaţi de informaţie iar apoi îi transmite conştienţei noastre. Grazyna Fosar şi Franz Bludorf, autorii unei excelente sinteze asupra descoperirilor lui Gariaev intitulate Vernetzte Intelligenz("Inteligenţă de tip reţea"), prezintă procesul de transfer al datelor numit hipercomunicaţie, arătând că este experimentat adesea sub formă de „intuiţie” sau „inspiraţie”.
După Fosar and Bludorf, odată cu declanşarea hipercomunicaţiei, la nivelul ADN-ului poate fi observat un fenomen extraordinar. Ei au relatat cum Gariaev a iradiat o mostră de ADN cu o rază laser până la apariţia unui model de formă de undă tipice pe ecranul monitorului. După extragerea mostrei de ADN, modelul său electromagnetic a rămas perfect intact. Mai multe experimente de verificare au stabilit că timp de până la treizeci de zile forma de undă continua încă să fie emisă de mostra absentă, menţinându-şi aparent nederanjate câmpurile energetice care făceau ca lumină să se rotească de la sine în spirale sub forma dublului helix îndepărtat din camera de păstrare.
De atunci acest fenomen nonlocalizat de curbare a luminii datorat energiei de torsiune a ajuns faimos sub numele de „efectul ADN fantomă”. S-a emis teoria că undele de torsiune din afara zonei spaţio-temporale continuă să pătrundă prin găurile de vierme activate chiar şi după îndepărtarea fizică a ADN-ului sursă. Activarea ADN, fie de la distanţă sau prin altă metodă, poate fi astfel explicată ca transferul ener-getic de conştienţă creativă universală sub formă de unde de torsiune care stimulează rearanjarea transpozonilor din „ADN-ul activ” în ADN potenţial. În schimb, ADN-ul potenţial influenţează câmpurile bioenergetice care la rândul lor vor modifica metabolismul şi replicarea celulelor, înlesnind procesul de vindecare. Acelaşi proces al activării ADN care încurajează vindecarea prin aducerea de mai multă lumină de torsiune în celule avansează prin definiţie ideea de iluminare.
"Majoritatea oamenilor tind sa creadă că ADN-ul creează un câmp de energie fantomă, iar acel câmp de energie este cumva doar umbra ADN-ului” scrie autorul şi cercetătorul ştiinţific David Wilcock, care propune o reinterpretare fascinantă : „În orice caz, eu cred că unda este premergătoare ADN-ului. Singura explicaţie logică este aceea că energia ADN fantomă este de fapt creatoarea ADN-ului. De vreme ce s-a arătat că această energie eterică de torsiune a pătruns în toată galaxia, oriunde există „materii care dau naştere vieţii, curenţii subtili, spiralaţi de presiune ai acestei energii vor agrega moleculele de ADN în existenţă”.
Pe lângă propriile cercetări, intuiţia m-a condus spre teoria că o combinaţie potrivită de sunete, special acordată la câmpul electromagnetic al corpului, poate spre exemplu atrage un flux de energie de torsiune capabil să elimine toxinele unui vaccin şi trauma de la nivel genetic şi să recalibreze armonica de funcţionare a câmpului bioenergetic la o vibraţie mai înaltă. Am ajuns să concep câmpul electromagnetic ca pe un tipar ener-getic individual care prin acest proces poate fi nu doar resetat ca o siguranţă arsă ci şi transmutat. Leigh şi cu mine am numit această abordare a activării ADN-ului Metoda Regeneticii după ce Remodelarea Potenţării electromagnice a rezolvat boala mea cronică şi am început să dezvoltăm alte activări ADN. Avantajul suplimentar al Potenţării este susţinerea iluminării prin iniţierea activării corpului de lumină.
TREI NIVELE DE MĂIESTRIE: METODA REGENETICII
Cele trei metode ale regeneticii pentru activarea ADN-ului care corespund celor trei nivele de măiestrie formează o progresie care face posibilă atingerea unor nivele mai mari de conştienţă şi vindecare. Procesul vindecării ghidat de la interior sau refacerea „întregului” începe prin angajamentul individual luat în asumarea unei măiestrii personale conştiente. Definim măiestria ca pe o dezvoltare şi perfecţionare ale celor trei nivele interelaţionate de conştienţei şi ale manifestărilor conştiente energetice care conduc la iluminare 1) Conştientizarea 2) Transformarea şi 3) Intenţia.
Aceşti termeni sunt împrumutaţi după modelul viziunii toltece asupra lumii şi în mod specific din scrierile lui Don Miguel Ruiz, doctor în medicină, şaman şi autor al best seller-ului Dincolo de Frică şi Cele Patru Convenţii. Realizarea existenţei unor conexiuni izbitoare dintre modelul Toltec de vindecare (fiind un model de evoluţie orientată înspre atingerea unităţii de conştienţă sau a iluminării şi a descrierii psihologiei corespondente) şi Regenetica inspirată dintr-un pelerinaj în Mexic în anul 2004 pe parcursul căruia partenerul meu Leigh şi cu mine ne-am finalizat cercetările şi dezvoltarea fazei terminale transformative ale metodei noastre.
Remodelarea Potenţialului Electromagnetic, prima activare a metodei Regeneticii este intim asociată cu ceea ce Ruiz numeşte Măestria Conştientizării. Din punct de vedea bioenergetic, potenţarea stimulează recalibrarea ADN-ului şi ridicarea frecvenţei de vibraţie ale câmpurilor aurice şi electromagnetice, stabilind o relaţie armonioasă cu energia creaţională a Sursei emanată prin “Soarele Vindecător” din Centrul Galactic. Cu alte cuvinte, potenţarea face acordajul dintre ADN şi energia Sursei.
În perioada recalibrării Corpului Fragmentat, este “sigilat” vacuumul bioenergetic creat de cel de-al doilea câmp electromagnetic. Sigilarea reprezintă un pas crucial pe calea unei vindecări autentice deoarece stabileşte condiţiile de bază necesare creaţiei unui corp de energie de vibraţie mai înaltă şi iniţiază un proces de integrare a acestei fragmentări ale sinelui determinată de dualitate.
Exprimat în termenii conştientizării, potenţarea facilitează Trezirea la adevărata natură a Sinelui (care este de provenienţă divină) şi la Cosmos (care este holografic) prin fortificarea discernământului individual de a atrage “rezultate cuantice” de vibraţie mai înaltă care să respecte legea universală prin care se afirmă “creaţia este generată de conştienţă”. Această utilizare eficientă a Conştientizării ne invită la o confruntare cu propriile emoţii şi credinţe limitative şi are ca rezultat creşterea vitalităţii, interacţiunea mai echilibrată cu mediul (de exemplu mai puţine alergii), o abundenţă financiară sporită, mai multe relaţii iubitoare şi chiar reînnoirea ţelurilor de viaţă.
VINDECAREA CORPULUI FRAGMENTAR
Dat fiind că înşişi atomii care compun materia sunt polarizaţi în pozitiv şi negativ, nu prea e de mirare că manifestarea dualităţii are loc sub forma câmpurilor electromagnetice emanate de corp, despre care s-a arătat că reglează expresia noastră biochimică (genetică) ca fiinţe fizice. Dualitatea se prezintă în cadrul spectrului electromagnetic uman ca o disociere a energiei numită Corp Fragmentar.
În cazul majorităţii oamenilor din ziua de azi, al doilea câmp electromagnetic (cel corespunzător chakrei secundare sau sexuale) apare ca o bioenergie sau un vacuum de conştienţă ce separă într-o măsură semnificativă lumea materiei de cea a spiritului. Acest lucru îl face Corpul Fragmentar prin epuizarea energiei kundalini (unda vitală a creativităţii universale ale unui individ) în timp ce aceasta caută să se ridice spre câmpurile electromagnetice şi chakrele superioare, în opoziţie cu fluxul liber al unei energii similare emanată la nivel superluminic din Centrul Galaxiei care coboară ca să infuzeze câmpurile şi chakrele inferioare.
Astfel Corpul Fragmentar constituie un impediment major în calea mariajului sacru din sinele inferior şi Sinele mai înalt, sau în calea întrupării luminii de către un suflet printr-o iluminare bio-spirituală autentică.
Corpul Fragmentar este o disociere electromagnetică a câmpurilor bioenergetice umane ca urmare a Marii Rupturi care a divizat conştiinţa creând sistemul dualităţii, vizibil manifestat pe cerul nopţii sub forma centurii din Calea Lactee. O asemenea analogie se potriveşte cu anticul dicton ezoteric „Precum sus, aşa şi jos”, care împăcând părţile cu întregul, solicită adaptarea fiziologiei noastre bazate pe conştienţă la conştienţa cosmologică care ne-a creat şi susţinut.
Corpul Fragmentar nu este asociat numai sexualităţii ci şi gurii şi mai ales limbii: organele noastre de vorbire. Această analogie sprijină credinţa după care universul nostru dual a fost adus în existenţă literalmente prin vorbire sau sunet. Citim în Geneză cum „la început a fost Cuvântul”. Rolul primordial al vorbirii în creaţie este probabil motivul pentru care zeiţa egipteană Nu, una dintre figurile sacre feminine ale Centrului Galactic, este reprezentată în hieroglife sub forma unei vaci uriaşe cu ugerele pline de lapte. În prezent teologii şi oamenii de ştiinţă încep să cadă de acord asupra faptului că dacă am fost într-adevăr creaţi, atunci am fost manifestaţi în existenţă prin rostire.
În vremurile premergătoare Turnului Babel, pe care îl consider a fi o metaforă a unei conştienţe sau stări de percepţie unitare (cea care a fost numită hipercomunicaţie), în vremea care precede Căderea omenirii din Graţie ca experienţă şi educaţie creând condiţii optime pentru individualizare, a fost scris în Biblie că „pe întreg Pământul se vorbea o singură limbă, un singur dialect”. Povestirile despre Grădina Edenului şi despre Turnul Babel prezintă un interes special în discuţia noastră pentru că acolo se fac asocieri directe între biologia umană şi limbaj. În timp ce limbajul din Grădină este divizat, cel din Turnul Babel este unificat şi unificator, tinzând evolutiv spre mariajul sacru dintre uman şi divin.
Limbajul divin din Turn, vorbit pare-se de Iisus, era denumit Limbajul Păsărilor sau lingua academica şi era compus exclusiv din vocale. Acesta a fost motivul principal pentru care au fost extrase cele cinci vocale din ebraica scrisă, fiind venerate ca sacrosante, limbajul Dumnezeiesc al creaţiei. William Grey scrie în Copacul Vorbitor „Vocalele au fost extrase în ebraică. Vocalele erau la origine secvenţe sonore foarte speciale, fiind des folosite în denumirile date lui Dumnezeu şi în alte scopuri sacre. Consoanele au dat cuvintelor formă şi greutate dar vocalele le-au impregnat cu suflet.”
Se pare că cele cinci vocale sunt într-adevăr sacre deoarece, printre altele, le corespund celor cinci nucleotide de ADN şi RNA (lanţuri proteice de bază) care stau la baza alcătuirii organismelor: adenina, citozina, guanina, tiamina şi uracilul. Aceste cinci nucleotide simbolizate ca A, C, G, T şi U formează literalmente alfabetul nostru genetic. Stăpânirea Limbajului Păsărilor se poate transforma efectiv în măiestrie genetică prin care formele de viaţă să fie nu doar simplu create prin vorbire dar şi determinate să evolueze în forme de lumină structurate ca tetrahedroane triple, geometria de bază a unui merkabah.
Alchimiştii medievali folosesc termenul de Limbaj Verde datorită transformării critice ale legăturilor de hidrogen (în spectrul electromagnetic capătă culoarea verde) în molecule de apă biologică în procesul de formare a corpului de lumină. Nu e surprinzător faptul că multe figuri asociate cu corpul de lumină ca Osiris şi Quetzacoatl sunt înfăţişaţi având culoarea verde. În mod similar, nemuritorii lui Lao Tzu ating iluminarea bio-spirituală creându-şi un „corp de jad”.
Corpul Fragmentar este dovada electromagnetică evidentă a folosirii şi pronunţării greşite a Limbajului Verde sau a Limbajului Păsărilor, prin inserarea de consoane care întrerup fluenţa unificată a vocalelor şi formează silabele dualistice. Povestea Grădinii din Eden pare să înregistreze acest eveniment din istoria vorbirii - care a dat naştere dualităţii sub forma Corpului Fragmentar – gura şi limba nefiind unicele corespondente energetice (apropo de „păcatul originar” ca rezultat al conversaţiei fatale dintre Adam şi Eva despre cunoaştere) ci şi genitalele.
Făcând multe paralelisme la conceptul lui Eckhart Tolle de „corp al durerii” care împiedică oamenii să acceseze infinita „Forţă a lui Acum”, acţiunea corpului fragmentar seamănă foarte mult cu o zgârietură adâncă dintr-un disc muzical sau, pentru a folosi un termen Vedic, cu o samskara care menţine prizonieră conştienţa unei fiinţe într-o matrice (neiluminată) de gândire şi de credinţă exilată de la înţelepciune sau gnoza unităţii din Grădină sau Tărâmul Fiinţării. Maeştrii Tolteci adesea numesc Corpul Fragmentar Parazitul – prin analogie, precum la nivel energetic (fizic şi eteric) paraziţii intră şi se înmulţesc pe socoteala organismului uman. În toate cazurile, Corpul Fragmentar este un principiu dualistic al limitării care promovează deconectarea de la Sursă şi în cele din urmă, moartea.
Dezvoltând tehnica de activare a ADN-ului numită Metoda Regenetică în ideea de a-mi vindeca boala cronică autoimună indusă, partenera mea Leigh şi cu mine am devenit tot mai interesaţi de acest problematic câmp electromagnetic secundar. Eram de asemenea intrigaţi de faptul că în urma testelor asupra sistemului muscular al pacienţilor, descoperiserăm corespondenţa clară dintre cele nouă câmpuri electromagnetice şi cele nouă chakre. Din teozofie şi învăţăturile Vedice reţinusem că erau numai şapte câmpuri şi şapte chakre. Dar mii de teste kinesologice ne-au convins de existenţa a nouă câmpuri şi nouă chakre, plus un al zecelea centru energetic asociat cu Centrul Galactic.
Am tras concluzia că în al zecelea câmp rezidă Sinele Divin sau Înalt, denumit şi suflet sau atom atmic permanent. În timp ce restul de patru atomi permanenţi (fizic, emoţional, mintal şi spiritual) sunt asociaţi în perechi dualistice anumitor câmpuri electromagnetice mai joase, atomul atmic rămâne conectat la Câmpul Principal sau Sursă. Astfel, el reprezintă aspectul nostru divin sau sufletesc care nu cunoaşte vreodată fragmentarea sau pierderea de conştienţă prin dualitate.
Cu alte cuvinte, atomul atmic permanent sau Adam, nu a fost niciodată alungat din Grădină. Este şi acea parte din noi care încearcă în prezent să ne transmute conştienţa şi biologia – via lingua adamica, nu mai puţin - astfel încât să putem evolua până la forma care am fost mereu potenţial: Adam Kadmon.
Ceea ce s-a întâmplat în continuare în procesul de evoluţie energetic a fost extrem de interesant. După ce eu şi cu Leigh ne-am aplicat prima activare ADN prin metoda Regenetică, având experienţa a ceea ce am interpretat ca energie conştientă provenită din Centrul Galactic care stimulează ADN-ul, ne-am dat seama că cele două transformări semnificative pe care le-am subliniat prin expunerea metodelor kinesiologice se petreceau în propriile corpuri energetice.
În primul rând, a crescut semnificativ frecvenţa vibratorie a câmpurilor noastre electromagnetice. În al doilea rând şi cel mai important, câmpurile în sine treceau printr-un proces de recalibrare progresivă de la nouă la opt. În acest proces, câmpul nouă a scăzut literalmente şi a pecetluit cel de-al doilea câmp al Corpului Fragmentar permiţând energiei spirituale din Soarele Vindecător Central să ne traverseze pentru prima oară în flux neîntrerupt câmpurile electromagnetice şi chakrele. A fost punctul în care sănătatea mea a început să se amelioreze drastic iar alergiile şi astma lui Leigh au dispărut complet.
Privind retrospectiv, această remodelare energetică este perfect logică. Unind prăpastia dintre câmpurile noastre energetice create de Corpul Fragmentar, am făcut primul pas spre vindecarea dualităţii de la nivel biologic. Am recalibrat electromagnetismul din cei opt centri de energie, ceea ce reprezintă o fază alchimică a activării corpului de lumină legată de crearea unui circuit complet închis al matricei noastre electromagnetice.
Maeştrii limbajului Păsărilor au acordat întotdeauna o mare importanţă numărului opt. Zeul egiptean cu cap de pasăre Thoth era cunoscut sub numele de Lordul cifrei opt. Învăţăturile lui Buddha se refereau la Cele 8 Căi ale iluminării. Numerologic, numele de Jeshua-Iisus se traduce ca 888.
O METODĂ INTEGRATĂ DE TRANSFORMARE BIO-SPIRITUALĂ
De curând fizicienii au luat cunoştinţă de existenţa particulelor numite tahioni, o formă puternică de energie popularizată în renumitul serial Star Trek. Tahionii nu sunt însă de domeniul science fiction. Tahionii sunt unde-particule care aparţin familiei leptonilor, conform evidenţelor dovedite aceştia scapă legii gravitaţiei. Cu alte cuvinte, par să se deplaseze cu viteze superioare luminii.
S-a arătat că până şi particulele cuantice normale ca electronii pot comunica între ele „telepatic”, ca şi cum ar fi conectate la nivel eteric. Unii dintre membrii comunităţii ştiinţifice au mers până la a restaura termenul grecesc de aether dat mediului de energie înaltă care este spaţiul „vid” Deşi în cercurile ştiinţifice occidentale se presupune automat că teoriile lui Einstein elimină nevoia de câmp energetic unificat, în 1920 chiar Einstein face afirmaţia contrară cum că „nu ne descurcăm fără un asemenea câmp” pe care interesant e că l-a numit „ether”. O varietate de alte exprimări ştiinţifice incluzând „energie neagră” sau „mediu cuantic” au fost folosite în ultimii ani pentru a indica uimitorul potenţial energetic a ceea ce în ultimii ani a fost incorect perceput ca nonexistenţă.
În domeniul biologiei s-au făcut descoperiri similare. Savanţii care studiază biologia moleculară au identificat un fenomen uimitor – energia punctului zero - din care organismele biologice folosesc o cantitate însemnat mai mare decât ar putea extrage din doza zilnică de hrană, apă şi aer. Aceste fenomen are loc când distanţa dintre două suprafeţe neutre cum ar fi apa şi membrana celulară devine neglijabilă, apare coerenţa dimensională şi există multe indicii care dovedesc că energia multidimensională de torsiune (un termen lansat de Eli Cartan în 1913 pentru a descrie efectul de spirală al acestei energii) este extrasă din potenţialul de vacuum al matricei spaţiului.
Celor familiarizaţi cu aplicaţiile oficial recunoscute ale teoriei relativităţii le-ar fi simplu să observe cum simpla existenţă a unor particule cu viteză superioară luminii şi care comunică telepatic prin mediul eteric, începe să dezvăluie o întreagă paradigmă pentru înţelegerea universului fizic. Referitor la subiectul cărţii „Prăbuşirea cunoscutului absolut”, din iniţierea unor asemenea descoperiri ale fizicii cuantice care sfidează logica se inspiră Charles Eisenstein în Ascensiunea Umanităţii „Întregul concept de cunoaştere absolută bazat pe raţiunea logică obiectivă poate fi pus la îndoială pornind de la ideea de obiectivitate pe care o implică în sine. Puneţi-o sub semnul întrebării şi atunci ne putem îndoi de întregul edificiu al cunoaşterii derivate din „experienţe”, de care depinde ştiinţa actuală şi viziunea globală asupra lumii.
Iată că astfel ne-am trezit în era ştiinţei „subcuantice”, în care cele mai strălucite minţi se luptă să explice fenomene aparent inexplicabile legate de evenimente nonlocalizate inexplicabile cum sunt clarviziunea şi percepţiile extrasenzoriale ESP – pentru a cita numai două din exemplele cărora li se poate da o explicaţie plauzibilă pe baza transferurilor de energie de torsiune înalt dimensională şi inteligentă sau conştienţă universală creativă. Susţin că tachionii şi particulele ondulatorii sunt forme de energie nongravitaţională sau energie de torsiune superluminică care emană în mai multe dimensiuni din punctul nostru originar din centrul galaxiei.
Traducere de Dana Buzoianu © http://www.lucratorul-in-lumina.com/channels/dincolo.htm
Totul este energie. Einstein a stabilit definitiv acest lucru prin faimoasa sa teoremă E=MC2, care demonstrează schimbul dintre energie şi materie. În ce priveşte materia, Einstein a remarcat cândva ”ne-am înşelat cu toţii. Ce credeam a fi materie nu era decât energie cu vibraţie suficient de joasă pentru a fi percepută de simţuri. Materia ca atare nici nu există.” Ca argument, acest adevăr validat acum de ştiinţele cuantice era cunoscut de vechii hinduşi atunci când făceau referiri la termenul de maya, însemnând iluzia adeseori confundată cu realitatea. Energia (inclusiv ”materia”) este simplă conştienţă şi invers.
Conceptul că totul este energie sau conştienţă are o legătură directă cu biologia umană. Vechea perspectivă materialistă care priveşte corpul uman ca pe o maşinărie care funcţionează pe bază de energie dar are o existenţă cumva separată de ea, cedează teren evidenţei de necontestat că suntem şi manifestări ale energiei conştiente. Modelul holografic descrie aşa zisul univers fizic în termenii interferenţei frecvenţelor electromagnetice care au ca rezultat proiecţia iluziilor şovăielnice pe care le avem despre noi şi univers.
Într-una din cărţile clasice despre vindecarea energetică, Medicina Vibraţională, dr. Richard Gerber concluzionează că materia, inclusiv celula umană, este de fapt ”lumină solidificată”. Cercetătorul de frunte în domeniul vindecării, dr. Leonard Horowitz ajunge exact la aceeaşi concluzie, afirmând fără echivoc în cartea sa DNA: Piraţii Spiralei Secrete că oamenii sunt ”lumină cristalizată şi precipitată.” Această demonstraţie vine în acord nu numai cu modelul holografic şi cercetările recente ruseşti despre energia de ”torsiune” dar şi cu descoperirile din domeniile de vârf ale fizicii cuantice care au demonstrat că lumina (la fel ca şi ADN-ul) are capacitatea de a transporta şi memora date.
Lumina ca informaţie sau ”lumină în formaţie” este o veche noţiune tratată de secole de diferite modele ale geometriei sacre. Alţii au sugerat că îngerii, adesea descrişi ca mesageri divini, sunt în realitate unghiuri (angles) sau raze de lumină care convertesc informaţia (experienţa tipică este ”inspiraţia”) provenită de la o sursă celestă. Această concepţie extinsă asupra luminii ca formă de conştienţă de exemplu stă la baza viziunii toltecă asupra lumii a lui Don Miguel Ruiz, doctor în medicină, şaman şi autor al best seller-ului Cele Patru Convenţii.
Noi cercetări în neurologie indică faptul că fenomenala capacitate a creierului uman, chiar operând sub zece procente din capacitatea noastră, este nu numai o rezultantă a biochimiei dar şi a impresionantei abilităţi de a funcţiona ca o arhivă holografică de stocat date şi ca sistem de redare (unitate de hard) ce utilizează diferite unghiuri de lumină pentru a citi informaţia (software). Acest lucru atrage după sine analogia dintre creierul uman şi un bio-computer holografic super sofisticat care operează pe baza frecvenţelor electromagnetice. Nu în mod surprinzător, s-a demonstrat funcţionarea similară a ADN-ului.
Se consideră astfel că biologia umană are o natură electromagnetică. După cum a observat dr. Deepak Chopra, celulele umane, departe de fi simple recipiente funcţionale, sunt în realitate câmpuri electromagnetice saturate cu posibilităţi şi potenţiale.
Frecvenţele electromagnetice pot fi observate cu claritate în aura umană. În prezent este general acceptat faptul că oamenii posedă o aură detectabilă. Timp de mai multe decade, fotografia Kirlian a surprins în jurul corpului acest halou iridiscent; mai recent, dr. Valerie Hunt, profesor la universitatea UCLA şi autor al cărţiiMintea Infinită: Ştiinţa vibraţiilor conştienţei umane, a măsurat efectiv aura umană cu un aparat EEG. La începutul secolului 20, s-a emis teoria despre compunerea aurei din diferite benzi de frecvenţă electromagnetică numite câmpuri aurice care guvernează aspectele distincte ale biologiei, psihologiei şi spiritualităţii umane.
De asemenea, fiecărui câmp electromagnetic îi corespunde o dimensiune specifică cu care se află în interacţiune. Spre exemplu, al treilea câmp este cheia către dimensiunea a treia. Ansamblul câmpurilor electromagnetice poate fi asemănat cu o matrice geometrică, un fel de ”scară a lui Iacob” care permite accesul către domenii de frecvenţă din ce în ce mai subtile. Această lărgire a percepţiei până la cuprinderea întregului spectru al câmpurilor aurice şi al chakrelor corespondente, este ceea ce înseamnă a deveni ”multidimensionali”.
Conform spuselor lui Greg Braden în cartea Codul lui Dumnezeu, străvechiul nume ebraic din patru litere pentru Dumnezeu reprezintă de fapt codul ADN bazat pe compoziţia chimică a codului genetic. ”Aplicând această descoperire limbajului vieţii”, scrie Braden, simbolurile elementelor familiare hidrogen, azot, oxigen şi carbon pot fi înlocuite cu literele cheie, astfel, codul vieţii este transformat în cuvintele unui mesaj etern citit în felul următor: Dumnezeul/Etern din corp. “Dacă Dumnezeu se află într-adevăr în corp iar din perspectivă evoluţionară conştiinţa şi fiziologia sunt interdependente, atunci trebuie să ţinem cont de faptul că această divină conştienţă este accesibilă de şi prin fizicalitate.
Unul din aspectele şocante ale ADN - ului este procentul mic de zece la sută – sau de trei, după unii – activ la majoritatea oamenilor. Restul de 90% sau mai mult a fost etichetat de ştiinţă ca fiind ”deşeu”. E interesant faptul că acest procent activ de maxim zece la sută are legătură cu acelaşi procent în care ne utilizăm capacitatea creierelor. Şi mai incitant este faptul că potrivit unuia dintre cele mai recente modele ştiinţifice, teoria stringurilor, mai puţin de zece procente din materia acestui univers este vizibilă. Celelalte aproximativ 90 de procente mai sunt numite şi ”materie întunecată”, care ar putea foarte bine să existe în alte dimensiuni.
Este posibil ca porţiunea de ”deşeu” din ADN să conţină un potenţial transformativ aflat în stare de activare? Ar putea el să activeze cumva partea nefolosită a creierelor noastre? E posibil ca această activare a creierului să realizeze deşteptarea facultăţilor noastre de percepţie divină, îngăduindu-ne să avansăm pe scara ”multidimensională” a câmpurilor noastre electromagnetice, având experienţa procentului invizibil de nouăzeci la sută din univers? Potrivit înţelepciunii perceptului validat de timp ”După cum e deasupra, aşa şi dedesubt”, trezirea acestor facultăţi în tot mai mulţi oameni, în special în copiii de azi cu înzestrări deosebite, ar putea avea vreo legătură cu intensificarea superluminii emanate din Centrul Galactic?
Mulţi cred că răspunsul la toate aceste întrebări este un da categoric. Potrivit autorului William Henry, fizicienii ”au convenit că un ocean vast de chintesenţe... invizibil telescoapelor noastre... înconjoară galaxiile vizibile. Dacă au dreptate, această ”materie întunecată” care se compune din ceea ce noi credem că se află „acolo departe în spaţiu” este prezentă şi ”aici printre noi”... asta atrage după sine presupunerea că o parte de 9 /10 din noi este tot o necunoscută.
Braden, care şi-a început cariera ca geolog, a fost unul dintre primii observatori ai comunităţii ştiinţifice care a teoretizat, pe baza schimbărilor terestre observabile, că planeta noastră trece prin experienţa creşterii frecvenţei vibraţionale care va activa în final potenţialul adormit al ADN-ului. După cum a detaliat în cartea sa Trezirea la punctul zero, această activare evolutivă sau Iniţiere Colectivă se referă probabil la creşterea frecvenţei de vibraţie armonică a Pământului, cunoscută sub numele de frecvenţa lui Schumann. Deşi este un subiect controversat în lumea ştiinţifică şi urmează să fie dezvoltat, un număr de cercetători mai cred că un anume aspect înalt vibraţional al Pământului se află în continuă evoluţie. Probabil că noi date vor ajuta la înţelegerea colectivă a acestor aspecte.
Braden argumentează faptul că ipotetica creştere a frecvenţei, care s-ar putea să aibă legătură cu densitatea sau strălucirea ”informaţiei luminoase” derivată din intensa activitate celestă, va avea ca rezultat formarea de noi combinaţii de amino-acizi şi în esenţă de noi combinaţii ADN. Din perspectiva geneticii, pare hazardată afirmaţia că specia umană evoluează într-o formă nouă. Nu e nici pe departe la fel de ciudat cum ar putea părea la prima vedere, dacă ţinem cont de capacitatea de învăţare şi de adaptabilitatea spectaculoasă a ADN-ului. În unele cazuri recente, expresia ”biologie cuantică” a apărut ca reacţie la evidenţierea, chipurile tăinuită, a dovezilor despre activarea celui de-al treilea strat de ADN uman, sub formă de triplu helix. Cred că apariţia celui de-al treilea strat de ADN este o realitate. Totuşi, chiar dacă ar fi o simplă metaforă pentru evoluţia inteligenţei latente din ADN, noţiunea de triplu helix are o anumită valoare conceptuală.
Referitor la posibilitatea apariţiei unui nou genotip uman, Judith Bluestone Polich scrie în Întoarcerea Copiilor Luminii despre ”codurile pentru trezirea moştenirii noastre ancestrale – adică a luminii interioare – zac undeva ascunse în structura ADN-ului”. Noua conştienţă colectivă evoluează odată cu revenirea individuală a memoriei despre fiinţele care suntem. De îndată ce această revizuire va atinge masa critică, se va declanşa un salt cuantic evolutiv al noii specii umane – ”îndelung aşteptata şi înzestrata specie umană spirituală, cunoscută de civilizaţiile ancestrale sub numele de copii ai luminii.”
Referitor la subiectul apariţiei unui nou genotip uman, Bluestone Polich scrie în Reîntoarcerea Copiilor Luminii „codurile trezirii la moştenirea noastră ancestrală – cu alte cuvinte lumina interioară – ar putea fi ascunse în interiorul structurii ADN-ului”. Noua conştienţă se naşte pe măsură ce indivizii îşi recapătă amintirea despre fiinţa pe care o reprezintă. Odată cu atingerea nivelului critic a masei revizioniştilor se va declanşa un salt evoluţionar cuantic al speciei umane ducând la apariţia mult aşteptatului şi înzestratului model de Uman spiritual, amintit de culturile antice drept copilul luminii.
Toate fiinţele vii emit lumină. Anticipând ultimele cercetări ruseşti din domeniul „geneticii undelor”, în 1920 un alt om de ştiinţă rus, Alexander Gurvich, a lansat în premieră conceptul de emisie a frecvenţelor de lumină prin intermediul „razelor mitogene” din celulele umane. Cam în aceeaşi perioadă în Germania, Marco Bischof a publicat un material convingător intitulat Biofotonii: Lumina din celulele noastre. Prin 1974, teoria biofotonilor emisă de savantul german Frity Albert Popp a confirmat la bază ipoteza despre mitogenie, demonstrând că ADN-ul generează bioluminiscenţă. Teoria lui Popp în schimb a fost confirmată de Herbert Froelich şi lauratul cu premiul Nobel Ilya Prigogine.
În cercurile de biologie se acordă tot mai multă atenţie sistemului numit „comunicaţie cu lumină biofotonică”, esenţial în multe din procesele de autoreglare specifice organismelor vii. Holograma celulară corespondentă a sistemului nervos, această reţea de comunicaţie sofisticată care utilizează lumina la transferul de date, operează mult mai rapid decât sistemul nervos fizic şi poate fi considerată un bio-computer cuantic în timp real (adică execută mai multe task-uri paralele în acelaşi timp), ceea ce permite stabilirea unei interfeţe electromagnetice directe cu mediul ambiant al individului.
Teoria rezonanţei Morfice emisă de biologul Rupert Sheldrake referitor la bioluminiscenţa celulară sugerează că acest fenomen este atât personalizat cât şi transpersonal. Cu alte cuvinte, se pare că nu doar individul uman este „implementat” cu receptori şi emiţători ADN ci întreaga noastră specie este din punct de vedere morfogenetic organizată sub formă de reţea, exact la fel cum celulele individuale formează o entitate biologică mai extinsă: umanitatea. Această aserţiune a fost dezvoltată de o echipă de cercetători ruşi din domeniului geneticii, condusă de dr. Peter Gariaev, a cărei descoperiri fac analogia nu doar dintre ADN şi un bio-computer holografic ci se referă direct la un „internet biologic” care leagă toate fiinţele umane. Multe din tradiţiile străvechii înţelepciuni se bazează pe concepte similare de percepţie a universului (incluzând aici şi locuitorii săi umani) ca pe o fiinţă globală inteligentă asemănătoare unui organism biologic.
"Învăţăturile orientale ne spun că lumina vie este codificată în interiorul formei noastre,” afirmă Polich. „Conceptul străvechi despre macrocosmos văzut ca un microcosmos... ne spune că lumina divină înaltă este reflectată în corpul uman. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă că umanul spiritual are codificată în sine o amprentă genetică divină.” Acest model divin, pe care Polich îl numea Adam Kadmon potrivit tradiţiei cabalei, se mai numeşte şi corp de lumină. Corpul de lumină nu este un concept ezoteric ci o realitate biologică, o realitate care a dat naştere noii biochimii spirituale şi geneticii care să admită încorporarea deplinei lumini ale unei conştienţe unitare la nivelul fiecărei celule ale corpului.
Corpul de lumină începe să se manifeste atunci când codurile adormite ale ADN-ului sunt reactivate de energiile de torsiune, în special de unde sonore şi luminoase de vibraţie înaltă, astfel încât celulele noastre încep să recunoască lumina ca pe o sursă de energie şi să o metabolizeze asemenea plantelor în procesul de fotosinteză. Printre multe alte avantaje, această evoluţie celulară este responsabilă de creşterea semnificativă a metabolismului celular, ajutând la detoxifierea, rehidratarea şi în ultimă instanţă la regenerarea corpului.
În acest proces de transformare profundă, cristalele lichide din celule evoluează de la structura primitivă cubică sau hexagonală observată în ţesuturile umane obişnuite la ceea ce am numit tetrahedroane stelare. Această modificare structurală este extrem de consecventă. Unghiurile legăturilor hidrogenate din moleculele de apă se măresc şi devin tetrahedroane intercalate astfel că ele pot susţine mai multă lumină sau energie fotonică rezultată parţial din însăşi expansionarea legăturilor hidrogenate. Aceste structuri care formează o matrice lichidă a noului sânge şi ţesuturi seamănă cu steaua tridimensională a lui David sau cu merkabele moleculare. Merkabah este un vechi concept din kabala care înseamnă „vehicul de lumină”.
Acest lucru explică confuzia creată adesea în jurul conceptului de merkabah, considerat a fi un fel de navetă spaţială. Ironia face ca merkabah să fie într-adevăr o formă de vehicul spaţial însă este vorba despre corpul individual de lumină activat genetic. După Barbara Marciniak, merkabah simbolizează fiinţa umană sub forma ei cea mai nelimitată - fiinţa umană complet eliberată. Corpul de lumină este corpul care a trecut prin mutaţia totală a speciei. El poate jongla cu realităţile prin schimbarea perspectivei de conştienţă, la fel cum sunt schimbate canalele unui televizor cu telecomanda. Similar, Taschira Tachi-ren în lucrarea „Ce este corpul de lumină” descrie merkabah ca pe o structură cristalină luminoasă care permite transcenderea spaţiului, timpului şi dimensiunilor şi integrarea lor în totalitatea sinelui”.
Corpul de lumină rezultă din şi operează prin întruparea luminii sau conştienţei înalte. El reprezintă rezultatul natural al evoluţiei de perspectivă spre iluminare care are loc, după multe indicii, la scară planetară. Din această perspectivă poate că nu există un fenomen ca ascensiunea ci mai curând o descindere a luminii în formă fizică. Corpul de lumină poate fi, literalmente acea navetă spaţială care ne permite călătoria spre stele. Tachi-ren vede „evoluţia corpului de lumină ca pe un element în cadrul unui proces mult mai extins prin care toate planurile şi dimensiunile revin înapoi la Sursa acestui univers, iar acesta la rândul lui se contopeşte cu alte sisteme Sursă şi tot aşa până la contopirea lor în Unic”. Oricum am defini reîntoarcerea acasă, corpul de lumină este vehiculul care duce acolo.
BIOLOGIA ILUMINĂRII
Evoluţia de la conştienţa umană la conşţienţa divină implică existenţa dualităţii vindecare, moştenire karmică şi boală la nivel celular şi atomic. Multe din miile de documentaţii referitoare la aşa-zisele vindecări miraculoase demonstrează cu tărie impactul conştienţei asupra stării de bine fizic, emoţional, mental şi spiritual. Medicina care tratează ansamblul minte-corp, statistic vorbind fiind suficient de validată pentru a fi predată în şcolile actuale de medicină, oferă dovezi suplimentare despre abilitatea noastră de a ne vindeca singuri. Mergând mai departe, cercetările biologului molecular Bruce Lipton indică faptul că oamenii îşi pot modifica singuri ADN-ul şi pot depăşi pericolul unor boli incurabile printr-o simplă modificare a stării de conştienţă.
Deepak Chopra a remarcat că “există o profundă similitudine între gând şi foton”. Un foton este o particulă sau o cuantă de energie sau de radiaţie electromagnetică. Dr. Chopra presupune că există o legătură între gând şi lumină. În multe din tradiţiile şamanice, gândul (intenţia) este considerată o formă sau o funcţie a luminii de dimensiune înaltă. Mintea este o “energie a iluminării generatoare de impuls pentru apariţia unei idei sau forme gând care se transmite sau se recepţionează” scria Alice Bailey. “Energia minţii poate materializa pe baza unei raze de lumină”. Urmărind firul acestei raţiuni, ne putem imagina că suntem nu doar “lumină condensată în forme” (pentru a-l cita pe dr. Richard Gerber) ci şi “forme-gând materializate”.
Acest fel de a privi corpul uman ca pe o formă gând condensată în materie, care ar părea bizar cititorului la prima vedere, într-o ultimă analiză ajunge să fie profund înălţător. Specialişti în fizica cuantică au demonstrat în repetate rânduri că un savant influenţează de fiecare dată rezultatul unui experiment prin simpla lui observare, o constatare unanim acceptată de comunităţile ştiinţifice sub numele de Principiul Heisenberg al Incertitudinii. Şi mai uimitoare este descoperirea care revoluţionează o paradigmă, scoţând în evidenţă dualitatea particulă-undă: probabilitatea ca un om de ştiinţă să creeze efectiv particulele cuantice observate, particule care în stadiul preexistent observării păreau să existe doar sub formă ondulatorie.
Din această informaţie transpare un adevăr fundamental şi revoluţionar: conştienţa creează. Ca fiinţe umane dăruite cu liber arbitru, ne putem folosi puterea conştienţei pentru a ne re-crea realitatea: implicit cu un corp, minte, spirit eliberate de boală, însă fără a ne limita la atât.
Am subliniat cuvântul a recrea deoarece, în mod evident, deja suntem locuitorii unei creaţii. Lumea, aşa cum o cunoaştem se bazează pe o conştienţă duală sau divizată care se consideră separată de rest, inclusiv de întreg sau de Mintea lui Dumnezeu, cea care a dat naştere universului atât de des experimentat de oameni sub forma unui câmp de bătălie dintre bine şi rău, lumină şi întuneric, greşit şi corect, „noi” şi „ceilalţi”.
Dualitatea nu este însă o simplă filozofie; este şi o stare fizică de bine. Atomii care stau la baza alcătuirii celulelor noastre sunt încărcaţi cu sarcini pozitive şi negative a căror opoziţie susţine structurile anumitor forme de viaţă. Lipton a ales fraza „biologia conştienţei” pentru a sintetiza ideea revoluţionară că organismele vii, inclusiv oamenii, ar fi de fapt forme-gând maleabile şi nu doar formaţiuni apărute empiric. Cu alte cuvinte, dintr-o perspectivă cuantică, noi suntem în esenţă nişte unde a căror coerenţă generează particule printr-un act de conştienţă. Modificându-ne nivelul de conştienţă, ne schimbăm atât forma cât şi funcţiunile fizice.
Vindecarea presupune refacerea întregului. Vindecarea duce la unitate şi iluminare şi implică o acordare (în engleză atonement) care în acest context ar trebui citită ca ”menită întregirii” (at-one-ment). Într-o lume în care gândul creează şi biologia este un produs al conştienţei, nu invers, mintea capătă puterea de a forja o nouă biologie, una care nu se mai bazează pe dualitate ci pe principiile unităţii şi armoniei. În carteaÎntoarcerea Triburilor Păsări, unde tema centrală este reunificarea corpului uman cu sufletul în anii de răscruce pe care tocmai îi traversăm, Ken Carey sintetizează în clar felul cum trebuie să procedăm la nivel individual şi colectiv: ” Pentru noi, provocarea şi în acelaşi timp imensa şansă constă în deschiderea în faţa unui mod de gândire care ne schimbă literalmente viaţa prin a ne reconsidera menirea în cadrul existenţei.”
Iluminarea înseamnă înălţarea conştiinţei şi umplerea cu lumina a sufletului până la punctul de a deveni lumina însăşi. Adevărata iluminare urmează calea măestriei individuale conştiente care prin definiţie are ca rezultat creaţia unui corp de lumină stabilizat. Corpul de lumină sau corpul sufletesc este un vehicul fizic echilibrat şi armonios „trinitar” care a depăşit dualitatea, karma şi boala de la nivelele celulare şi atomice.
Putem conceptualiza actuala tranziţie evolutivă a ADN-ului speciei noastre ca pe o trecere de la ”sistemul de operare” în cod binar la unul ”trinitar” bazat pe ener-getica unui tetrahedron triplu suprapus. Am putea merge chiar mai departe afirmând că umanii evoluează de la biologie la ”triologie”. În această perspectivă este foarte interesant faptul că unele comunităţi ştiinţifice alternative au făcut aluzii referitoare la cercetări efectuate asupra spiralei a treia din ADN, a cărei activare a fost observată la mulţi oameni.
O modalitate luminată de a înţelege producerea metamorfozei unei fiziologii unificate pe bază de lumină este observarea particulei cuantice cunoscută sub denumirea de pozitronium. Pozitroniumul este compus dintr-un electron cu sarcină negativă şi un pozitron cu sarcină pozitivă. Pozitroniumul este un exemplu perfect de dualitate.
El oferă un minunat exemplu de creaţie a corpului de lumină. De vreme ce electronii şi pozitronii sunt antiparticule de semn opus, după combinarea lor în pozitronium, ele se anulează imediat reciproc şi se divid în două cuante de lumină (fotoni). Astfel dintr-un dualism preexistent este creat un al treilea element stabil şi unificat care nu este nici pozitiv nici negativ .
Barbara Hand Clow a scris despre acest proces al combinării şi dezintegrării atomului de pozitronium, reflectat prin activarea corpului de lumină, că ”transformă dualitatea inerentă în lumină. Electronul fiind unitatea de bază a activării – adică vieţii - declanşează transmutarea pozitronului – adică karma”. Contrar concepţiilor populare greşite, karma nu are nimic de-a face cu pedeapsa şi cu răsplata. Există ca o componentă a sistemului de operare binar sau dualistic specific universului nostru holografic, cu scopul de a ne învăţa responsabilitatea pentru propriile creaţii - iar totalitatea lucrurilor a căror experienţă o trăim sunt propriile noastre creaţii. Dacă creaţiile ajung să fie discordante în raport cu Sursa, ele se manifestă adesea sub forma dizarmoniei numită boală. Este un proces care se aplică nu numai asupra indivizilor, ci şi asupra unor întregi civilizaţii. În ambele cazuri, boala, considerată a fi o criză, serveşte simultan ca stimul puternic pentru transformare şi transcendenţă.
Pe măsură ce ne ridicăm nivelul de conştienţă şi ne activăm corpul de lumină, realizăm că suntem proprii creatori creaţi, sau autocreaţi, după chipul şi asemănarea unicului Creator. Într-adevăr, deoarece într-o hologramă partea conţine întregul, noi suntem unicul Creator. Învăţându-ne această lecţie cu adevărat transformatoare, ne întoarcem la unitatea de conştienţă stăpânind fizicalitatea. Cu alte cuvinte, realizăm iluminarea odată cu descinderea luminii sufletului într-un corp sufletesc sau divin vindecat de dualitate şi eliberat din ciclul instrucţiei karmice.
ADN ACTIVARE VINDECARE ȘI ILUMINARE
În zilele noastre există diferite tehnici de înlesnire a adaptării la noi forme de gândire şi la structurile biologice corespondente lor denumite „forme-gând”. De-a lungul secolelor, au fost dezvoltate mai multe modalităţi de a ajuta evoluţia omului spiritual (Potirul Sacru – Holy Grail) care există în fiecare din noi sub formă de potenţial genetic. Un exemplu excelent din antichitate este alchimia. Etimologic, termenul de alchimie provine din limba arabă - al khame (întunecimea) şi poate fi definită drept ştiinţa de a crea lumina din întuneric. După cum probabil descoperă discipolii acestei ştiinţe, scopul real al alchimiei nu este de a transforma plumbul în aur, ci de a transforma biologia umană într-o fiziologie a luminii de aur. Cu alte cuvinte, obiectivul primordial al alchimiei este iluminarea bio-spirituală sau crearea a ceea ce s-a numit corp de lumină.
În ultima vreme apar tot mai multe tehnici pentru activarea corpului de lumină. Partenera mea Leigh şi cu mine am fost binecuvântaţi dezvoltând o asemenea tehnică. Metoda Regeneticii foloseşte combinaţii speciale de sunet şi intenţie, acestea fiind diferite aspecte ale energiei creaţionale primare de iubire necondiţionată („energie de torsiune”) prin care se stimulează potenţialul ADN latent, anume proiectat pentru a facilita evoluţia fiinţelor umane către o conştienţă unitară şi o fiziologie de lumină adecvată.
Prin natura sa cu preponderenţă sacră, după cum prezintă Gregg Braden în Codul lui Dumnezeu, ADN-ul poate constitui un principiu unificator pentru umanitate – unul capabil să aducă pacea şi armonia unei populaţii planetare care trebuie să decidă între a sucomba în faţa crizei sau a accepta oportunitatea unei schimbări. Şi anume aceea că ne putem activa ADN-ul pentru a ne extinde perspectivele asupra lumii, iar în acest proces, evoluţia unei biologii fondate pe o conştienţă unitară este un adevărat dar divin la o răscruce istorică când, pentru a o cita pe Barbara Marx Hubbard, trebuie să ”alegem între o evoluţie conştientă sau dispariţia prin folosirea greşită a puterilor noastre”.
Metoda Regeneticii tratează un set de trei activări integrate ale ADN-ului care formează împreună precondiţionarea „ener-genetică” pentru evoluţia corpului de lumină. Prima din ele, Potenţarea, activează ADN-ul pentru a recabla câmpurile electromagnetice ale corpului, resetând tiparul bioenergetic uman sub forma unui „circuit infinit” bazat pe numărul alchimic transformator 8. ADN-ul a fost comparat cu o antenă de legătură a umanităţii cu Sursa a cărei capacitate de recepţie poate fi ecranată de toxicitate şi traume. Potenţarea activează ADN-ul pentru a declanşa eliminarea acestei toxicităţi şi traume, stabilind o conexiune mai clară printr-o mai bună rezonanţă cu frecvenţa iubirii necondiţionate emanate sub forma unor spirale de sunet şi intenţie (lumină) emanate din dimensiunile înalte ale Soarelui Vindecător din Centrul Galactic. Potenţarea acordează ADN-ul la energia primară de torsiune a Sursei.
Leigh şi cu mine ne considerăm simpli facilitatori venind în sprijinul evoluţiei bio-spirituale individuale. Efectiv noi ne vindecăm (evoluăm) singuri. Este un unghi de vedere ce nu poate fi subliniat îndeajuns. Ca investigator al mitologiei, William Henry ne aminteşte, că „Soarele vindecător răsare în noi numai atunci când ne aliniem în echilibru cu energiile sale... Concepând prezenţa acestor energii vindecătoare ne putem acorda la ele. Putem realiza orice putem concepe”. Aş mai adăuga că plasarea noastră în echilibru cu Soarele vindecător nu se poate face doar prin simpla contemplare interioară, ci mai întâi şi mai ales prin adoptarea unei atitudini interioare de iubire necondiţionată.
Boala prin care mi-a fost inspirată metoda Regeneticii are afinităţi cu sindromul oboselii cronice, sensibilitatea la chimicale şi fibromialgia şi a fost agravată de toxicitate şi traume în urma unei serii de hepatite şi vaccinuri contra febrei galbene primite în primăvara anului 1995. După ani de suferinţă intensă şi de testare a unor terapii costisitoare şi mai ales ineficiente, ideea salvatoare mi-a venit după ce am realizat că dacă aş putea cumva să mă „resetez” la nivel genetic, o treime din simptomele debilităţii s-ar putea rezolva de la sine.
M-am trezit urmând calea aceasta după lectura unei cărţi tulburătoare de Leonard Horowitz numite Apariţia Viruşilor. Bazându-şi afirmaţiile pe cercetări meticuloase, dr. Horowitz demonstrează că vaccinurile sunt cauza principală a unei varietăţi de maladii autoimune printre care şi SIDA. În lucrarea Coduri Vindecătoare pentru Apocalipsa Biologică în care tema principală este utilizarea sunetului în vindecarea corpului fizic prin restaurarea integrităţii sale genetice, el descrie în continuare semnificaţia războiului rece biologic organizat de instituţiile medicale împotriva unei populaţii mai mult ignorante în acest domeniu.
Sunetele speciale pentru restaurarea integrităţii genetice derivă din străvechea scală de solfegii. Această scală primară de şase note, „pierdută” în mod dubios de Biserica Romană în sec. 17 pe timpul papei Ioan, a fost recent redescoperită de dr. Joseph Puleo, după cum a descris-o în Coduri vindecătoare. Aici trebuie să subliniez faptul că toate cele trei activări ale ADN–ului din cadrul metodei regeneticii utilizează scala de solfegii, despre care unii cred că este setul sacru de şase note cu ajutorul căruia a modelat Creatorul lumea în tot atâtea zile. Metoda Potenţării utilizează mai ales nota ”Mi”, cu frecvenţa de 528 Hz, folosită la repararea unor defecte genetice de unii specialişti de vârf din domeniul biologiei moleculare.
Odată descoperiţi Horowitz şi Puleo, am mai avut norocul să dau peste o altă carte care mi-a ajutat mult să realizez scopul covârşitor al potenţialului uman: Şarpele Cosmic şi originile cunoaşterii, scrisă de antropologistul francez, Jeremy Narby. Şarpele Cosmic este o explorare a ADN–ului din perspectivă şamanică care prezintă cum poate fi utilizat sunetul la stimularea unui mecanism genetic de autoregenerare. Intrigat şi suficient de disperat pentru a mă cufunda în acest subiect, am aflat că puterea sunetului de a activa ADN–ul a fost recent demonstrată de grupul lui Gariaev din Rusia. Dr.Peter Gariaev şi echipa sa strălucită de geneticieni şi lingvişti au dovedit că ADN-ul deteriorat poate fi vindecat fără divizarea fizică a genelor, prin simpla lor imersare într-un mediu de unde radio-luminoase codificate după modelul frecvenţelor limbajului uman.
Potrivit cercetărilor lui Gariaev, ADN-ul nu este doar un simplu ansamblu de proteine deoarece stochează şi comunică date într-o manieră fără îndoială lingvistică. Echipa sa a descoperit că din motive practice alcătuirea codului genetic conţinut de ADN-ul rezidual sau potenţial este similară cu regulile de bază ale limbajelor umane. Pentru a dovedi acest fapt, au fost comparate sintaxele, semantica şi gramatica dintre aceste limbaje şi ADN. S-a descoperit că secvenţele alcaline ale ADN-ului potenţial imită îndeaproape regulile comunicării lingvistice. Acest lucru sugerează cu tărie că multe din limbajele umane nu au apărut aleatoriu, după cum se crede, ci reflectă similarităţile noastre genetice. Completate de revoluţionara descoperire a lui Gregg Braden care arată că numele lui Dumnezeu scris în vechea ebraică este alcătuit exact din literele elementelor chimice care alcătuiesc codul ADN adică hidrogen, azot, oxigen şi carbon, cercetările lui Gariaev conferă odată în plus un suport ştiinţific afirmaţiei biblice că la început a fost Cuvântul!
Gariaev şi colegii săi s-au mai ocupat şi de comportamentul electromagnetic neobişnuit al ADN-ului. Au ajuns la concluzia că cromozomii vii funcţionează exact ca nişte biocomputere holografice alimentate de propria radiaţie laser a ADN-ului. Echipa lui Gariaev a modulat anumite frecvenţe lingvistice printr-un laser. Cu ajutorul acestei tehnologii de modulare a limbajului codurilor în unde radio-luminoase, s-a observat că ele erau capabile nu doar să vindece cromozomii deterioraţi ci să şi regenereze glandele endocrine la animale, să stimuleze refacerea danturii la oamenii adulţi şi chiar să realizeze cu succes transmutaţii genetice. În mod uimitor, rezultatele lor erau similare cu cele obţinute de dr. Yu Dzang Kangeng, primul care a folosit energia de torsiune pentru a alcătui o hartă a secvenţelor ADN ale organismelor. Codificând undele radio-luminoase după modelul frecvenţelor limbajelor umane în scopul rescrierii ADN-ului, spre deosebire de manipularea genetică, echipa lui Gariaev a transformat în condiţii de laborator literalmente embrioni de broască în embrioni sănătoşi de salamandre.
În felul acesta s-a obţinut o metamorfoză lipsită de efectele secundare specifice manipulării genelor izolate. Horowitz ne atenţionează că „natura arbitrară şi riscantă a metodei divizării genelor a fost din nefericire ascunsă publicului”. ”În terapia genetică, cercetătorii nu pot prevedea cu exactitate comportamentul unui anumit cromozom într-o genă modificată, existând riscul mărit de a disturba alte expresii genetice şi funcţii celulare”. Comparaţi cu modificarea organică a expresiilor genetice care se poate realiza prin simpla aplicare a vibraţiei şi limbajului (sau a sunetului şi intenţiei, sau ale cuvintelor) asupra ADN-ului. Experimentul istoric a lui Gariaev în embriogeneză indică imensul impact a ceea ce mulţi numesc „genetica undelor”, un domeniu care, spre deosebire de propaganda şi dogma actuală a biologiei moleculare, are evident un impact mai important asupra originii speciilor decât biochimia. Maeştri spirituali de pretutindeni au insistat mereu asupra „potenţării” prin limbaj a codului nostru genetic – de unde şi efectele vindecătoare ale rugăciunilor, hipnozei, afirmaţiilor şi mantrelor. Din fericire, cercetările lui Gariaev au demonstrat substanţial credibilitatea ştiinţifică a acestor fenomene. Cu cât este mai evoluată conştienţa individuală a vindecătorului cu atât se reduce nevoia de mijloace mecanice.
Cheia iluminării rezidă în conştienţa umană şi nu în tehnologie. Încrederea într-o forţă pur exterioară nouă care să ne vindece sau să ne refacă „întregul” reprezintă în cel mai bun caz cedarea puterii personale iar în cel mai rău caz adorarea unui zeu fals. Într-un articol parţial inspirat de metoda Regeneticii intitulat „Regăsirea Sfântului Gral”, psihologii Barry şi Janae Weinhold au vehiculat cu ardoare ideea aceasta, scriind despre ceea ce numesc ei Calea Tehnologiei (opusă Căii Naturii), „Noi nu avem nimic contra tehnologiei ca atare şi credem că anumite dispozitive sunt utile pe post de „factori declanşatori ai progresului”. Tehnologia poate fi de folos numai dacă este creată de minţi conectate la inimi, dar nu constituie în sine un instrument spiritual propice dezvoltării unei vieţi spirituale autentice. Tehnologia lipsită de conexiuni sufleteşti şi spirituale rămâne doar o altă cutie care ar putea să dea pe dinafară la un moment dat”. Dacă tehnologia devine o cale exclusivă, „va încuraja dependenţa deoarece implică nevoia oamenilor de a se baza mereu pe un mijloc tehnologic intermediar care să le deschidă orizonturile de percepţie. În loc de a le reda puterea iniţiaţilor angajaţi pe calea întoarcerii la Sursă prin utilizarea unor unelte primitive adaptate mediului natural, Calea tehnologiei poate sfârşi mult mai probabil prin a lua puterea oamenilor şi a le încuraja co-dependenţa spirituală.
Cercetările lui Gariaev revelează în mod uimitor implicaţiile mult mai extinse ale puterii nelimitate de vindecare bazate pe conştienţa genetică umană. Echipa cercetătorilor ruşi a descoperit cum ADN-ul activat prin intermediului undelor poate manipula matricea spaţiului, producând mici găuri de vierme de natură subcuantică. Aceste găuri de vierme activate de ADN, ale căror semnături energetice sunt similare celor descoperite în culoarele Einstein-Rosen din vecinătatea găurilor negre, sunt conexiuni create între diferite zone ale multiversului prin care pot fi transmise informaţiile în afara continuumului spaţio-temporal.
Potenţialul ADN, care reglează funcţiile de auto-organizare transdimensionale (epigenetice), atrage prin magnetizare aceşti curenţi nonlocalizaţi de informaţie iar apoi îi transmite conştienţei noastre. Grazyna Fosar şi Franz Bludorf, autorii unei excelente sinteze asupra descoperirilor lui Gariaev intitulate Vernetzte Intelligenz("Inteligenţă de tip reţea"), prezintă procesul de transfer al datelor numit hipercomunicaţie, arătând că este experimentat adesea sub formă de „intuiţie” sau „inspiraţie”.
După Fosar and Bludorf, odată cu declanşarea hipercomunicaţiei, la nivelul ADN-ului poate fi observat un fenomen extraordinar. Ei au relatat cum Gariaev a iradiat o mostră de ADN cu o rază laser până la apariţia unui model de formă de undă tipice pe ecranul monitorului. După extragerea mostrei de ADN, modelul său electromagnetic a rămas perfect intact. Mai multe experimente de verificare au stabilit că timp de până la treizeci de zile forma de undă continua încă să fie emisă de mostra absentă, menţinându-şi aparent nederanjate câmpurile energetice care făceau ca lumină să se rotească de la sine în spirale sub forma dublului helix îndepărtat din camera de păstrare.
De atunci acest fenomen nonlocalizat de curbare a luminii datorat energiei de torsiune a ajuns faimos sub numele de „efectul ADN fantomă”. S-a emis teoria că undele de torsiune din afara zonei spaţio-temporale continuă să pătrundă prin găurile de vierme activate chiar şi după îndepărtarea fizică a ADN-ului sursă. Activarea ADN, fie de la distanţă sau prin altă metodă, poate fi astfel explicată ca transferul ener-getic de conştienţă creativă universală sub formă de unde de torsiune care stimulează rearanjarea transpozonilor din „ADN-ul activ” în ADN potenţial. În schimb, ADN-ul potenţial influenţează câmpurile bioenergetice care la rândul lor vor modifica metabolismul şi replicarea celulelor, înlesnind procesul de vindecare. Acelaşi proces al activării ADN care încurajează vindecarea prin aducerea de mai multă lumină de torsiune în celule avansează prin definiţie ideea de iluminare.
"Majoritatea oamenilor tind sa creadă că ADN-ul creează un câmp de energie fantomă, iar acel câmp de energie este cumva doar umbra ADN-ului” scrie autorul şi cercetătorul ştiinţific David Wilcock, care propune o reinterpretare fascinantă : „În orice caz, eu cred că unda este premergătoare ADN-ului. Singura explicaţie logică este aceea că energia ADN fantomă este de fapt creatoarea ADN-ului. De vreme ce s-a arătat că această energie eterică de torsiune a pătruns în toată galaxia, oriunde există „materii care dau naştere vieţii, curenţii subtili, spiralaţi de presiune ai acestei energii vor agrega moleculele de ADN în existenţă”.
Pe lângă propriile cercetări, intuiţia m-a condus spre teoria că o combinaţie potrivită de sunete, special acordată la câmpul electromagnetic al corpului, poate spre exemplu atrage un flux de energie de torsiune capabil să elimine toxinele unui vaccin şi trauma de la nivel genetic şi să recalibreze armonica de funcţionare a câmpului bioenergetic la o vibraţie mai înaltă. Am ajuns să concep câmpul electromagnetic ca pe un tipar ener-getic individual care prin acest proces poate fi nu doar resetat ca o siguranţă arsă ci şi transmutat. Leigh şi cu mine am numit această abordare a activării ADN-ului Metoda Regeneticii după ce Remodelarea Potenţării electromagnice a rezolvat boala mea cronică şi am început să dezvoltăm alte activări ADN. Avantajul suplimentar al Potenţării este susţinerea iluminării prin iniţierea activării corpului de lumină.
TREI NIVELE DE MĂIESTRIE: METODA REGENETICII
Cele trei metode ale regeneticii pentru activarea ADN-ului care corespund celor trei nivele de măiestrie formează o progresie care face posibilă atingerea unor nivele mai mari de conştienţă şi vindecare. Procesul vindecării ghidat de la interior sau refacerea „întregului” începe prin angajamentul individual luat în asumarea unei măiestrii personale conştiente. Definim măiestria ca pe o dezvoltare şi perfecţionare ale celor trei nivele interelaţionate de conştienţei şi ale manifestărilor conştiente energetice care conduc la iluminare 1) Conştientizarea 2) Transformarea şi 3) Intenţia.
Aceşti termeni sunt împrumutaţi după modelul viziunii toltece asupra lumii şi în mod specific din scrierile lui Don Miguel Ruiz, doctor în medicină, şaman şi autor al best seller-ului Dincolo de Frică şi Cele Patru Convenţii. Realizarea existenţei unor conexiuni izbitoare dintre modelul Toltec de vindecare (fiind un model de evoluţie orientată înspre atingerea unităţii de conştienţă sau a iluminării şi a descrierii psihologiei corespondente) şi Regenetica inspirată dintr-un pelerinaj în Mexic în anul 2004 pe parcursul căruia partenerul meu Leigh şi cu mine ne-am finalizat cercetările şi dezvoltarea fazei terminale transformative ale metodei noastre.
Remodelarea Potenţialului Electromagnetic, prima activare a metodei Regeneticii este intim asociată cu ceea ce Ruiz numeşte Măestria Conştientizării. Din punct de vedea bioenergetic, potenţarea stimulează recalibrarea ADN-ului şi ridicarea frecvenţei de vibraţie ale câmpurilor aurice şi electromagnetice, stabilind o relaţie armonioasă cu energia creaţională a Sursei emanată prin “Soarele Vindecător” din Centrul Galactic. Cu alte cuvinte, potenţarea face acordajul dintre ADN şi energia Sursei.
În perioada recalibrării Corpului Fragmentat, este “sigilat” vacuumul bioenergetic creat de cel de-al doilea câmp electromagnetic. Sigilarea reprezintă un pas crucial pe calea unei vindecări autentice deoarece stabileşte condiţiile de bază necesare creaţiei unui corp de energie de vibraţie mai înaltă şi iniţiază un proces de integrare a acestei fragmentări ale sinelui determinată de dualitate.
Exprimat în termenii conştientizării, potenţarea facilitează Trezirea la adevărata natură a Sinelui (care este de provenienţă divină) şi la Cosmos (care este holografic) prin fortificarea discernământului individual de a atrage “rezultate cuantice” de vibraţie mai înaltă care să respecte legea universală prin care se afirmă “creaţia este generată de conştienţă”. Această utilizare eficientă a Conştientizării ne invită la o confruntare cu propriile emoţii şi credinţe limitative şi are ca rezultat creşterea vitalităţii, interacţiunea mai echilibrată cu mediul (de exemplu mai puţine alergii), o abundenţă financiară sporită, mai multe relaţii iubitoare şi chiar reînnoirea ţelurilor de viaţă.
VINDECAREA CORPULUI FRAGMENTAR
Dat fiind că înşişi atomii care compun materia sunt polarizaţi în pozitiv şi negativ, nu prea e de mirare că manifestarea dualităţii are loc sub forma câmpurilor electromagnetice emanate de corp, despre care s-a arătat că reglează expresia noastră biochimică (genetică) ca fiinţe fizice. Dualitatea se prezintă în cadrul spectrului electromagnetic uman ca o disociere a energiei numită Corp Fragmentar.
În cazul majorităţii oamenilor din ziua de azi, al doilea câmp electromagnetic (cel corespunzător chakrei secundare sau sexuale) apare ca o bioenergie sau un vacuum de conştienţă ce separă într-o măsură semnificativă lumea materiei de cea a spiritului. Acest lucru îl face Corpul Fragmentar prin epuizarea energiei kundalini (unda vitală a creativităţii universale ale unui individ) în timp ce aceasta caută să se ridice spre câmpurile electromagnetice şi chakrele superioare, în opoziţie cu fluxul liber al unei energii similare emanată la nivel superluminic din Centrul Galaxiei care coboară ca să infuzeze câmpurile şi chakrele inferioare.
Astfel Corpul Fragmentar constituie un impediment major în calea mariajului sacru din sinele inferior şi Sinele mai înalt, sau în calea întrupării luminii de către un suflet printr-o iluminare bio-spirituală autentică.
Corpul Fragmentar este o disociere electromagnetică a câmpurilor bioenergetice umane ca urmare a Marii Rupturi care a divizat conştiinţa creând sistemul dualităţii, vizibil manifestat pe cerul nopţii sub forma centurii din Calea Lactee. O asemenea analogie se potriveşte cu anticul dicton ezoteric „Precum sus, aşa şi jos”, care împăcând părţile cu întregul, solicită adaptarea fiziologiei noastre bazate pe conştienţă la conştienţa cosmologică care ne-a creat şi susţinut.
Corpul Fragmentar nu este asociat numai sexualităţii ci şi gurii şi mai ales limbii: organele noastre de vorbire. Această analogie sprijină credinţa după care universul nostru dual a fost adus în existenţă literalmente prin vorbire sau sunet. Citim în Geneză cum „la început a fost Cuvântul”. Rolul primordial al vorbirii în creaţie este probabil motivul pentru care zeiţa egipteană Nu, una dintre figurile sacre feminine ale Centrului Galactic, este reprezentată în hieroglife sub forma unei vaci uriaşe cu ugerele pline de lapte. În prezent teologii şi oamenii de ştiinţă încep să cadă de acord asupra faptului că dacă am fost într-adevăr creaţi, atunci am fost manifestaţi în existenţă prin rostire.
În vremurile premergătoare Turnului Babel, pe care îl consider a fi o metaforă a unei conştienţe sau stări de percepţie unitare (cea care a fost numită hipercomunicaţie), în vremea care precede Căderea omenirii din Graţie ca experienţă şi educaţie creând condiţii optime pentru individualizare, a fost scris în Biblie că „pe întreg Pământul se vorbea o singură limbă, un singur dialect”. Povestirile despre Grădina Edenului şi despre Turnul Babel prezintă un interes special în discuţia noastră pentru că acolo se fac asocieri directe între biologia umană şi limbaj. În timp ce limbajul din Grădină este divizat, cel din Turnul Babel este unificat şi unificator, tinzând evolutiv spre mariajul sacru dintre uman şi divin.
Limbajul divin din Turn, vorbit pare-se de Iisus, era denumit Limbajul Păsărilor sau lingua academica şi era compus exclusiv din vocale. Acesta a fost motivul principal pentru care au fost extrase cele cinci vocale din ebraica scrisă, fiind venerate ca sacrosante, limbajul Dumnezeiesc al creaţiei. William Grey scrie în Copacul Vorbitor „Vocalele au fost extrase în ebraică. Vocalele erau la origine secvenţe sonore foarte speciale, fiind des folosite în denumirile date lui Dumnezeu şi în alte scopuri sacre. Consoanele au dat cuvintelor formă şi greutate dar vocalele le-au impregnat cu suflet.”
Se pare că cele cinci vocale sunt într-adevăr sacre deoarece, printre altele, le corespund celor cinci nucleotide de ADN şi RNA (lanţuri proteice de bază) care stau la baza alcătuirii organismelor: adenina, citozina, guanina, tiamina şi uracilul. Aceste cinci nucleotide simbolizate ca A, C, G, T şi U formează literalmente alfabetul nostru genetic. Stăpânirea Limbajului Păsărilor se poate transforma efectiv în măiestrie genetică prin care formele de viaţă să fie nu doar simplu create prin vorbire dar şi determinate să evolueze în forme de lumină structurate ca tetrahedroane triple, geometria de bază a unui merkabah.
Alchimiştii medievali folosesc termenul de Limbaj Verde datorită transformării critice ale legăturilor de hidrogen (în spectrul electromagnetic capătă culoarea verde) în molecule de apă biologică în procesul de formare a corpului de lumină. Nu e surprinzător faptul că multe figuri asociate cu corpul de lumină ca Osiris şi Quetzacoatl sunt înfăţişaţi având culoarea verde. În mod similar, nemuritorii lui Lao Tzu ating iluminarea bio-spirituală creându-şi un „corp de jad”.
Corpul Fragmentar este dovada electromagnetică evidentă a folosirii şi pronunţării greşite a Limbajului Verde sau a Limbajului Păsărilor, prin inserarea de consoane care întrerup fluenţa unificată a vocalelor şi formează silabele dualistice. Povestea Grădinii din Eden pare să înregistreze acest eveniment din istoria vorbirii - care a dat naştere dualităţii sub forma Corpului Fragmentar – gura şi limba nefiind unicele corespondente energetice (apropo de „păcatul originar” ca rezultat al conversaţiei fatale dintre Adam şi Eva despre cunoaştere) ci şi genitalele.
Făcând multe paralelisme la conceptul lui Eckhart Tolle de „corp al durerii” care împiedică oamenii să acceseze infinita „Forţă a lui Acum”, acţiunea corpului fragmentar seamănă foarte mult cu o zgârietură adâncă dintr-un disc muzical sau, pentru a folosi un termen Vedic, cu o samskara care menţine prizonieră conştienţa unei fiinţe într-o matrice (neiluminată) de gândire şi de credinţă exilată de la înţelepciune sau gnoza unităţii din Grădină sau Tărâmul Fiinţării. Maeştrii Tolteci adesea numesc Corpul Fragmentar Parazitul – prin analogie, precum la nivel energetic (fizic şi eteric) paraziţii intră şi se înmulţesc pe socoteala organismului uman. În toate cazurile, Corpul Fragmentar este un principiu dualistic al limitării care promovează deconectarea de la Sursă şi în cele din urmă, moartea.
Dezvoltând tehnica de activare a ADN-ului numită Metoda Regenetică în ideea de a-mi vindeca boala cronică autoimună indusă, partenera mea Leigh şi cu mine am devenit tot mai interesaţi de acest problematic câmp electromagnetic secundar. Eram de asemenea intrigaţi de faptul că în urma testelor asupra sistemului muscular al pacienţilor, descoperiserăm corespondenţa clară dintre cele nouă câmpuri electromagnetice şi cele nouă chakre. Din teozofie şi învăţăturile Vedice reţinusem că erau numai şapte câmpuri şi şapte chakre. Dar mii de teste kinesologice ne-au convins de existenţa a nouă câmpuri şi nouă chakre, plus un al zecelea centru energetic asociat cu Centrul Galactic.
Am tras concluzia că în al zecelea câmp rezidă Sinele Divin sau Înalt, denumit şi suflet sau atom atmic permanent. În timp ce restul de patru atomi permanenţi (fizic, emoţional, mintal şi spiritual) sunt asociaţi în perechi dualistice anumitor câmpuri electromagnetice mai joase, atomul atmic rămâne conectat la Câmpul Principal sau Sursă. Astfel, el reprezintă aspectul nostru divin sau sufletesc care nu cunoaşte vreodată fragmentarea sau pierderea de conştienţă prin dualitate.
Cu alte cuvinte, atomul atmic permanent sau Adam, nu a fost niciodată alungat din Grădină. Este şi acea parte din noi care încearcă în prezent să ne transmute conştienţa şi biologia – via lingua adamica, nu mai puţin - astfel încât să putem evolua până la forma care am fost mereu potenţial: Adam Kadmon.
Ceea ce s-a întâmplat în continuare în procesul de evoluţie energetic a fost extrem de interesant. După ce eu şi cu Leigh ne-am aplicat prima activare ADN prin metoda Regenetică, având experienţa a ceea ce am interpretat ca energie conştientă provenită din Centrul Galactic care stimulează ADN-ul, ne-am dat seama că cele două transformări semnificative pe care le-am subliniat prin expunerea metodelor kinesiologice se petreceau în propriile corpuri energetice.
În primul rând, a crescut semnificativ frecvenţa vibratorie a câmpurilor noastre electromagnetice. În al doilea rând şi cel mai important, câmpurile în sine treceau printr-un proces de recalibrare progresivă de la nouă la opt. În acest proces, câmpul nouă a scăzut literalmente şi a pecetluit cel de-al doilea câmp al Corpului Fragmentar permiţând energiei spirituale din Soarele Vindecător Central să ne traverseze pentru prima oară în flux neîntrerupt câmpurile electromagnetice şi chakrele. A fost punctul în care sănătatea mea a început să se amelioreze drastic iar alergiile şi astma lui Leigh au dispărut complet.
Privind retrospectiv, această remodelare energetică este perfect logică. Unind prăpastia dintre câmpurile noastre energetice create de Corpul Fragmentar, am făcut primul pas spre vindecarea dualităţii de la nivel biologic. Am recalibrat electromagnetismul din cei opt centri de energie, ceea ce reprezintă o fază alchimică a activării corpului de lumină legată de crearea unui circuit complet închis al matricei noastre electromagnetice.
Maeştrii limbajului Păsărilor au acordat întotdeauna o mare importanţă numărului opt. Zeul egiptean cu cap de pasăre Thoth era cunoscut sub numele de Lordul cifrei opt. Învăţăturile lui Buddha se refereau la Cele 8 Căi ale iluminării. Numerologic, numele de Jeshua-Iisus se traduce ca 888.
O METODĂ INTEGRATĂ DE TRANSFORMARE BIO-SPIRITUALĂ
De curând fizicienii au luat cunoştinţă de existenţa particulelor numite tahioni, o formă puternică de energie popularizată în renumitul serial Star Trek. Tahionii nu sunt însă de domeniul science fiction. Tahionii sunt unde-particule care aparţin familiei leptonilor, conform evidenţelor dovedite aceştia scapă legii gravitaţiei. Cu alte cuvinte, par să se deplaseze cu viteze superioare luminii.
S-a arătat că până şi particulele cuantice normale ca electronii pot comunica între ele „telepatic”, ca şi cum ar fi conectate la nivel eteric. Unii dintre membrii comunităţii ştiinţifice au mers până la a restaura termenul grecesc de aether dat mediului de energie înaltă care este spaţiul „vid” Deşi în cercurile ştiinţifice occidentale se presupune automat că teoriile lui Einstein elimină nevoia de câmp energetic unificat, în 1920 chiar Einstein face afirmaţia contrară cum că „nu ne descurcăm fără un asemenea câmp” pe care interesant e că l-a numit „ether”. O varietate de alte exprimări ştiinţifice incluzând „energie neagră” sau „mediu cuantic” au fost folosite în ultimii ani pentru a indica uimitorul potenţial energetic a ceea ce în ultimii ani a fost incorect perceput ca nonexistenţă.
În domeniul biologiei s-au făcut descoperiri similare. Savanţii care studiază biologia moleculară au identificat un fenomen uimitor – energia punctului zero - din care organismele biologice folosesc o cantitate însemnat mai mare decât ar putea extrage din doza zilnică de hrană, apă şi aer. Aceste fenomen are loc când distanţa dintre două suprafeţe neutre cum ar fi apa şi membrana celulară devine neglijabilă, apare coerenţa dimensională şi există multe indicii care dovedesc că energia multidimensională de torsiune (un termen lansat de Eli Cartan în 1913 pentru a descrie efectul de spirală al acestei energii) este extrasă din potenţialul de vacuum al matricei spaţiului.
Celor familiarizaţi cu aplicaţiile oficial recunoscute ale teoriei relativităţii le-ar fi simplu să observe cum simpla existenţă a unor particule cu viteză superioară luminii şi care comunică telepatic prin mediul eteric, începe să dezvăluie o întreagă paradigmă pentru înţelegerea universului fizic. Referitor la subiectul cărţii „Prăbuşirea cunoscutului absolut”, din iniţierea unor asemenea descoperiri ale fizicii cuantice care sfidează logica se inspiră Charles Eisenstein în Ascensiunea Umanităţii „Întregul concept de cunoaştere absolută bazat pe raţiunea logică obiectivă poate fi pus la îndoială pornind de la ideea de obiectivitate pe care o implică în sine. Puneţi-o sub semnul întrebării şi atunci ne putem îndoi de întregul edificiu al cunoaşterii derivate din „experienţe”, de care depinde ştiinţa actuală şi viziunea globală asupra lumii.
Iată că astfel ne-am trezit în era ştiinţei „subcuantice”, în care cele mai strălucite minţi se luptă să explice fenomene aparent inexplicabile legate de evenimente nonlocalizate inexplicabile cum sunt clarviziunea şi percepţiile extrasenzoriale ESP – pentru a cita numai două din exemplele cărora li se poate da o explicaţie plauzibilă pe baza transferurilor de energie de torsiune înalt dimensională şi inteligentă sau conştienţă universală creativă. Susţin că tachionii şi particulele ondulatorii sunt forme de energie nongravitaţională sau energie de torsiune superluminică care emană în mai multe dimensiuni din punctul nostru originar din centrul galaxiei.
Vedicii au creat o ştiinţă elaborată care utilizează yoga, meditaţia şi dieta pentru a atrage această energie înalt dimensională numită „prana” în corpurile lor. Taoiştii au dezvoltat o ştiinţă similară pentru cultivarea energiei „chi”. La începutul secolului 20 Nicola Tesla a emis teoria undelor „scalare”, popularizate concomitent şi de Tom Bearden, care transcend limitările spaţiale şi sunt capabile să acţioneze instantaneu de la distanţă. Tesla a creat prototipul unui sistem scalar pentru obţinerea liberă a energiei electrice fără generatoare sau conductori. Mai târziu, Wilhem Reich a ajuns celebru prin experimentele sale celebre cu energia „orgonică”. Eterul, prana, chi, undele scalare, orgonul, toate sunt denumiri date aspectelor luminice ale aceleaşi energii spirituale sau de torsiune care a generat şi continuă să genereze dezvoltarea multiversului holografic.
Cercetările mele sugerează că viaţa aşa cum o ştim, depinde de o spirală dublă similară ca structură cu ADN-ul, formată din două tipuri diferenţiate şi suprapuse ale energiei de torsiune 1) gândul de dimensiune înaltă sauintenţia manifestată ca lumină şi 2) sunetul în octave înalt dimensionale, care la fel cu perechea sa complementară se poate măsura ca o spirală stabilă capabilă de a activa ADN-ul fără întreruperi temporale de-a lungul unor distanţe teoretic infinite.
Celor care se minunează cum de asemenea unde pot conţine suficientă informaţie pentru a reprograma ADN-ul, merită să le amintim că trăim într-o lume înţesată de unde electromagnetice generate de televizoare, telefoane şi unde radio uşor de decodificat cu un echipament adecvat. Potrivit spuselor lui Richard Miller, fizician de vârf în domeniul bioholografiei cuantice, holografic se poate înmagazina o cantitate mai mare de informaţie decât prin simpla înscripţie electromagnetică. În scopuri practice, molecula de ADN este genial proiectată sub forma unui biocomputer holografic care decodifică undele de torsiune magnetizând energia creativă înspre conştienţa aliniată credinţelor noastre.
Ce ar fi dacă prin introducerea în genom a unor sunete şi intenţii derivate din aceeaşi energie de torsiune unificată a Sursei, un fel de descriere a iubirii necondiţionate, este posibilă rescrierea „partiturilor” de transpozoni din ADN-ul potenţial sau „deşeu” care să „interpreteze” corpul de energie la o octavă mai înaltă, una mai acordată cu conştienţa creativă nelimitată sau mintea nonlocalizată? Ce ar fi dacă astfel putem ridica armonicele sistemului nostru de câmpuri electromagnetice şi reuşim să ne aliniem la Sinele Înalt? Ce ar fi dacă prin ridicarea frecvenţei de vibraţii de la interior ne-am putea remodela matricea electromagnetică şi am suda breşa produsă de disocierea electromagnetică din anatomia noastră subtilă denumită Corp Fragmentar, îngăduindu-ne să transcendem schemele dualistice limitate şi toate elementele legate de ele la nivel psihic, mental, emoţional şi spiritual?
Referindu-se la noile cercetări ale ruşilor în domeniul „geneticii-ondulatorii”, autorul şi cercetătorul David Wilcock scrie că „aceste studii au adus dovezi extrem de convingătoare despre efectul surselor de energie externă asupra moleculelor de ADN. Dacă alcătuirea ADN este dirijată de o sursă exterioară de energie, atunci mărind cantitatea fluxului de energie care pătrunde în ADN ne putem aştepta ca sănătatea şi vitalitatea organismului să crească la rândul său.” Wilcock trage concluzia că noi „am rămas cu impresia puternică că unicul factor important în sănătatea oricărui organism sunt undele energiei de torsiune.”
Eu şi partenera mea Leigh, fiind cofondatorii metodei Regeneticii ca activare a AD-ului, ne considerăm nu „practicanţi” sau „vindecători” ci doar simpli facilitatori ai dezvoltării bioenergetice individuale. Noi considerăm Remodelarea Potenţialului Electromagnetic ca fiind primul pas al unui ciclu de „re-naştere” alcătuit din trei faze, acesta continuă cu Potenţarea Bioenergiei de Articulaţie şi culminează cu Activarea Elucidării Triunitare. Acest proces începe cu o activare specifică ADN care iniţiază un efect domino ale rearanjării matricei electromagnetice care durează nouă luni (32 de săptămâni), similar procesului de gestaţie umană.
Potenţarea se foloseşte de ambele forme de unde spiralate înalt vibraţionale care interacţionează cu ADN-ul potenţial, şi anume sunetul şi lumina. Noi folosim sunetul (produs vocal) şi lumina (sub o formă de intenţie) pentru a produce ceea ce am denumit „naraţiune energizată”. Această mişcare conştientă a energiei de torsiune sub formă de cuvinte speciale bazate pe vocale, este capabilă să stimuleze transpozonii genomului uman, activând un program de resetare care zace adormit în ADN-ul potenţial. Acest program care nu trebuie să fie creat de noi fiindcă preexistă, începe printr-o reacţie în lanţ prin care energia de torsiune circulă şi îşi face efectul prin diversele corpuri subtile într-un ciclu temporal de gestaţie.
După cinci luni, câmpurile electromagnetice şi chakrele se recalibrează de la nouă la opt iar vacuumul de bioenergie din al doilea câmp-chakră se sigilează singur. Acest lucru se întâmplă pe măsură ce câmpurile chakre nouă şi doi fuzionează în ceea ce ar putea fi numit mariajul sacru al polarităţilor. Nu pot sublinia destul faptul că această pecetluire este un pas indispensabil pe calea vindecării adevărate deoarece asigură mediul de bază pentru reconstrucţia unui corp de vibraţie mai înaltă şi în cele din urmă permite iluminarea bio-spirituală definitivă prin iniţierea unui proces de integrare a fragmentelor Sinelui cauzate de dualitate (cea pe care Wilcock o numeşte „Rana Originară”). Într-un sens mai profund, putem spune că sigilarea este necesară vindecării întregului.
Pe durata următoarelor patru luni, noua structura bioenergetică se umple cu energia Sursei de sus în jos, asemenea unei fântâni arteziene. Chakrele se deschid încet, devenind mult mai puternice şi eficiente, pe măsură ce câmpurile electromagnetice îşi intensifică rezonanţa armonică. În această fază, „potenţiatorii” relatează adesea un sens al integrării acestei noi energii care poate dura pe toată durata noului ciclu adiţional de gestaţie de nouă luni.
În termenii conştienţei, Potenţarea Remodelării Electromagnetice facilitează luciditatea asupra naturii reale a Sinelui care este divin şi a Cosmosului (care este holografic, asta înseamnă o parte care nu doar reflectă ci şi face parte din întreg), mărind astfel discernământul individual pentru a începe atragerea unor „rezultate cuantice” superioare potrivit legii universale „conştienţa creează.” Această utilizare productivă a lucidităţii conştienţei determină individul să se confrunte cu gândurile, emoţiile, credinţele sale şi poate conduce de la sine la creşterea puternică a vitalităţii, la o interacţiune mai echilibrată cu mediul (de ex. mai puţine reacţii alergice), abundenţă financiară sporită, mai multe relaţii iubitoare, chiar şi la reînnoirea motivaţiilor de viaţă.
Intensificarea Articulării Bioenergetice devine posibilă după expirarea celor cinci luni de Potenţare în care au fost recalibrate câmpurile electromagnetice şi s-a produs şi sigilarea. Din acest punct se formează o nouă matrice bioenergetică (fără întreruperi sau scurgeri de energie sub forma Corpului Fragmentar) care funcţionează prin intermediul forţei vitale potenţiale stimulată de Articulaţie. Învăţăturile vedice numesc această forţă vitală kundalini. Leigh şi cu mine concepem energia kundalini ca fiind o undă de torsiune vitală a individului care potrivit principiului „Precum sus, aşa şi jos” uneşte micro şi macro cosmosul în procesul de vindecare. Articularea declanşează cu blândeţe kundalini întâi la nivel genetic şi celular, asigurând circulaţia continuă a fluxului de bioenergie necesar creaţiei şi transformării individuale în multe domenii - incluzând expresia artistică, comunicarea interpersonală, sexualitatea sănătoasă şi refacerea fizică prin dietă şi exerciţii.
Activarea Elucidării Triunitare, cea de-a treia şi ultima fază a Metodei Regeneticii este adecvată imediat după Articulare şi după cele 42 de săptămâni de Potenţare. Elucidarea stimulează o porţiune adormită a neocortexului facilitând crearea unui corp de vibraţie mai înaltă. Elucidarea încurajează „transcendenţa prin iminenţă” prin asistarea individului în procesul de înlocuire a credinţelor limitative sau dăunătoare cu acelea care afirmă viaţa. Această restructurare a sistemelor de credinţă, la nivelul fundamental creativ al anatomiei umane subtile numit şi corpul spiritual subtil, poate transforma în mod drastic experienţa de viaţă a individului. Scopul final este încorporarea noii lucidităţi conştiente desprinse de dualitate şi separaţie şi bazată pe unitate şi iubire necondiţionată...”
Copyright (c) de Sol Luckman. Toate drepturile rezervate.
Sol Luckman este autorul cărţii recunoscute internaţional Vindecarea conştientă: Cartea Unu despre metoda regeneticii, revistei gratuite DNA Monthly, şi cofondator al Centrului Phoenix de Regenetică
Cercetările mele sugerează că viaţa aşa cum o ştim, depinde de o spirală dublă similară ca structură cu ADN-ul, formată din două tipuri diferenţiate şi suprapuse ale energiei de torsiune 1) gândul de dimensiune înaltă sauintenţia manifestată ca lumină şi 2) sunetul în octave înalt dimensionale, care la fel cu perechea sa complementară se poate măsura ca o spirală stabilă capabilă de a activa ADN-ul fără întreruperi temporale de-a lungul unor distanţe teoretic infinite.
Celor care se minunează cum de asemenea unde pot conţine suficientă informaţie pentru a reprograma ADN-ul, merită să le amintim că trăim într-o lume înţesată de unde electromagnetice generate de televizoare, telefoane şi unde radio uşor de decodificat cu un echipament adecvat. Potrivit spuselor lui Richard Miller, fizician de vârf în domeniul bioholografiei cuantice, holografic se poate înmagazina o cantitate mai mare de informaţie decât prin simpla înscripţie electromagnetică. În scopuri practice, molecula de ADN este genial proiectată sub forma unui biocomputer holografic care decodifică undele de torsiune magnetizând energia creativă înspre conştienţa aliniată credinţelor noastre.
Ce ar fi dacă prin introducerea în genom a unor sunete şi intenţii derivate din aceeaşi energie de torsiune unificată a Sursei, un fel de descriere a iubirii necondiţionate, este posibilă rescrierea „partiturilor” de transpozoni din ADN-ul potenţial sau „deşeu” care să „interpreteze” corpul de energie la o octavă mai înaltă, una mai acordată cu conştienţa creativă nelimitată sau mintea nonlocalizată? Ce ar fi dacă astfel putem ridica armonicele sistemului nostru de câmpuri electromagnetice şi reuşim să ne aliniem la Sinele Înalt? Ce ar fi dacă prin ridicarea frecvenţei de vibraţii de la interior ne-am putea remodela matricea electromagnetică şi am suda breşa produsă de disocierea electromagnetică din anatomia noastră subtilă denumită Corp Fragmentar, îngăduindu-ne să transcendem schemele dualistice limitate şi toate elementele legate de ele la nivel psihic, mental, emoţional şi spiritual?
Referindu-se la noile cercetări ale ruşilor în domeniul „geneticii-ondulatorii”, autorul şi cercetătorul David Wilcock scrie că „aceste studii au adus dovezi extrem de convingătoare despre efectul surselor de energie externă asupra moleculelor de ADN. Dacă alcătuirea ADN este dirijată de o sursă exterioară de energie, atunci mărind cantitatea fluxului de energie care pătrunde în ADN ne putem aştepta ca sănătatea şi vitalitatea organismului să crească la rândul său.” Wilcock trage concluzia că noi „am rămas cu impresia puternică că unicul factor important în sănătatea oricărui organism sunt undele energiei de torsiune.”
Eu şi partenera mea Leigh, fiind cofondatorii metodei Regeneticii ca activare a AD-ului, ne considerăm nu „practicanţi” sau „vindecători” ci doar simpli facilitatori ai dezvoltării bioenergetice individuale. Noi considerăm Remodelarea Potenţialului Electromagnetic ca fiind primul pas al unui ciclu de „re-naştere” alcătuit din trei faze, acesta continuă cu Potenţarea Bioenergiei de Articulaţie şi culminează cu Activarea Elucidării Triunitare. Acest proces începe cu o activare specifică ADN care iniţiază un efect domino ale rearanjării matricei electromagnetice care durează nouă luni (32 de săptămâni), similar procesului de gestaţie umană.
Potenţarea se foloseşte de ambele forme de unde spiralate înalt vibraţionale care interacţionează cu ADN-ul potenţial, şi anume sunetul şi lumina. Noi folosim sunetul (produs vocal) şi lumina (sub o formă de intenţie) pentru a produce ceea ce am denumit „naraţiune energizată”. Această mişcare conştientă a energiei de torsiune sub formă de cuvinte speciale bazate pe vocale, este capabilă să stimuleze transpozonii genomului uman, activând un program de resetare care zace adormit în ADN-ul potenţial. Acest program care nu trebuie să fie creat de noi fiindcă preexistă, începe printr-o reacţie în lanţ prin care energia de torsiune circulă şi îşi face efectul prin diversele corpuri subtile într-un ciclu temporal de gestaţie.
După cinci luni, câmpurile electromagnetice şi chakrele se recalibrează de la nouă la opt iar vacuumul de bioenergie din al doilea câmp-chakră se sigilează singur. Acest lucru se întâmplă pe măsură ce câmpurile chakre nouă şi doi fuzionează în ceea ce ar putea fi numit mariajul sacru al polarităţilor. Nu pot sublinia destul faptul că această pecetluire este un pas indispensabil pe calea vindecării adevărate deoarece asigură mediul de bază pentru reconstrucţia unui corp de vibraţie mai înaltă şi în cele din urmă permite iluminarea bio-spirituală definitivă prin iniţierea unui proces de integrare a fragmentelor Sinelui cauzate de dualitate (cea pe care Wilcock o numeşte „Rana Originară”). Într-un sens mai profund, putem spune că sigilarea este necesară vindecării întregului.
Pe durata următoarelor patru luni, noua structura bioenergetică se umple cu energia Sursei de sus în jos, asemenea unei fântâni arteziene. Chakrele se deschid încet, devenind mult mai puternice şi eficiente, pe măsură ce câmpurile electromagnetice îşi intensifică rezonanţa armonică. În această fază, „potenţiatorii” relatează adesea un sens al integrării acestei noi energii care poate dura pe toată durata noului ciclu adiţional de gestaţie de nouă luni.
În termenii conştienţei, Potenţarea Remodelării Electromagnetice facilitează luciditatea asupra naturii reale a Sinelui care este divin şi a Cosmosului (care este holografic, asta înseamnă o parte care nu doar reflectă ci şi face parte din întreg), mărind astfel discernământul individual pentru a începe atragerea unor „rezultate cuantice” superioare potrivit legii universale „conştienţa creează.” Această utilizare productivă a lucidităţii conştienţei determină individul să se confrunte cu gândurile, emoţiile, credinţele sale şi poate conduce de la sine la creşterea puternică a vitalităţii, la o interacţiune mai echilibrată cu mediul (de ex. mai puţine reacţii alergice), abundenţă financiară sporită, mai multe relaţii iubitoare, chiar şi la reînnoirea motivaţiilor de viaţă.
Intensificarea Articulării Bioenergetice devine posibilă după expirarea celor cinci luni de Potenţare în care au fost recalibrate câmpurile electromagnetice şi s-a produs şi sigilarea. Din acest punct se formează o nouă matrice bioenergetică (fără întreruperi sau scurgeri de energie sub forma Corpului Fragmentar) care funcţionează prin intermediul forţei vitale potenţiale stimulată de Articulaţie. Învăţăturile vedice numesc această forţă vitală kundalini. Leigh şi cu mine concepem energia kundalini ca fiind o undă de torsiune vitală a individului care potrivit principiului „Precum sus, aşa şi jos” uneşte micro şi macro cosmosul în procesul de vindecare. Articularea declanşează cu blândeţe kundalini întâi la nivel genetic şi celular, asigurând circulaţia continuă a fluxului de bioenergie necesar creaţiei şi transformării individuale în multe domenii - incluzând expresia artistică, comunicarea interpersonală, sexualitatea sănătoasă şi refacerea fizică prin dietă şi exerciţii.
Activarea Elucidării Triunitare, cea de-a treia şi ultima fază a Metodei Regeneticii este adecvată imediat după Articulare şi după cele 42 de săptămâni de Potenţare. Elucidarea stimulează o porţiune adormită a neocortexului facilitând crearea unui corp de vibraţie mai înaltă. Elucidarea încurajează „transcendenţa prin iminenţă” prin asistarea individului în procesul de înlocuire a credinţelor limitative sau dăunătoare cu acelea care afirmă viaţa. Această restructurare a sistemelor de credinţă, la nivelul fundamental creativ al anatomiei umane subtile numit şi corpul spiritual subtil, poate transforma în mod drastic experienţa de viaţă a individului. Scopul final este încorporarea noii lucidităţi conştiente desprinse de dualitate şi separaţie şi bazată pe unitate şi iubire necondiţionată...”
Copyright (c) de Sol Luckman. Toate drepturile rezervate.
Sol Luckman este autorul cărţii recunoscute internaţional Vindecarea conştientă: Cartea Unu despre metoda regeneticii, revistei gratuite DNA Monthly, şi cofondator al Centrului Phoenix de Regenetică
Comentarii
Trimiteți un comentariu