Cartoful - cea mai importanta planta din lume

Sursa:

 

În Munţii Anzi, America de Sud, la altitudinea de peste 2.000 de metri, deasupra liniei de cultură a porumbului indian, incaşii deţineau vaste bogăţii naturale, de o valoare incalculabilă, îngropate în pământ. Când au sosit conchistadorii spanioli, la începutul secolului al XVI-lea, ţinta căutării lor erau minele de argint. Totuşi, cu mult mai valoroasă decât argintul sau aurul, era modesta plantă papa, cunoscută de noi sub denumirea de cartof. Doar cartoful poate pretinde că este planta cea mai importantă din lume, nu numai pentru popularitatea lui pe toate mesele, ci şi pentru rolul în istorie. Aceşti tuberculi au salvat popoare de la dispariţia prin înfometare.

Cu 8-9 secole înainte de era noastră, cartoful era bine încetăţenit în Peru, fiind desenat pe vase şi cunoscut în limba preincaşă ca aymara. 11 denumiri diferenţiau varietăţile care au flori albe, galbene, violet sau roşii. Incaşii au dezvoltat o metodă de a usca şi de a îngheţa cartofii. Mai întâi, uscau feliile subţiri la soare, iar când, la altitudinea lor, temperatura din timpul nopţii cobora sub 0°C, feliile îngheţau, devenind un fel de cartofi pai, nu prea apetisanţi, căci luau o culoare închisă, dar hrănitori şi cu posibilitatea păstrării îndelungate.

Cartoful face parte din familia Solanacee, împreună cu roşiile, ardeii şi vinetele. Există 154 de soiuri sălbatice de cartof, răspândite din Chile, până în nordul statului Mexic. Se cultivă numai 7 soiuri, însă în cei 6.000 de ani de cultivare s-au dezvoltat mii de varietăţi. Azi, Centrul Internaţional al Cartofului din Lima - Peru, deţine în băncile lui de gene peste 6.000 de varietăţi.

Spaniolii au fost aceia care au introdus cartoful în lumea veche, între anii 1550 şi 1570, la început fiind folosit drept plantă decorativă. Adesea, când oamenii sau vitele mâncau tuberculi verzi şi cruzi, surveneau intoxicaţii sau manifestări cutanate, considerate ca fiind lepră. Fructele cartofului, nişte boabe mici, conţin un alcaloid numit solanină, care e toxic.

În afara zonei Anzilor se cultivă numai o singură specie, Solanum tuberosum. În Europa se cultivă aproximativ 600 de varietăţi ale acestei specii.

În Irlanda, cu solul ei neproductiv şi clima aspră, cartofii au pătruns prin anii 1590, dovedindu-se de la început o binecuvântare. Grâul şi secara nu se puteau cultiva decât în regiunile din sudul şi răsăritul insulei şi, când invazii repetate i-au gonit pe irlandezi în regiunile muntoase, pe la mijlocul anilor 1600, ei nu aveau nimic altceva decât cartofii, care au salvat naţiunea. Şi, în timp ce cartofii se răspândeau în solul irlandez, preoţii din Scoţia îi declarau buni doar pentru păgâni, deoarece nu erau menţionaţi în Biblie.

Nici pătrunderea în Anglia n-a fost uşoară. O lozincă din cursul alegerilor din anul 1765 suna astfel: „Nu cartofi, nu papalitate!” În ciuda acestei reclame nefavorabile, cartoful a reuşit să pătrundă peste tot. Iar în timpuri de foamete, când cerealele nu se făceau şi soarta săracilor era disperată, cartoful îşi demonstra valoarea nu doar ca floare, ci şi ca aliment hrănitor.

Când, în foametea din anul 1740, ţăranii francezi erau nevoiţi să mănânce ferigi şi rădăcini, cartofii au salvat nenumărate vieţi. Către sfârşitul secolului al XVIII-lea, doctorul Antoine Auguste Parmentier, chimist şi nutriţionist, preocupat foarte mult de binele ţării, a încercat să popularizeze cartoful în întreaga Franţă. El a convins-o pe regina Maria Antoaneta să poarte în păr flori de cartof la un bal public, iar pe rege să aibă o floare de cartof la butonieră.

Graţie cartofului, între anii 1793 şi 1840, populaţia Irlandei a crescut de la 1,5 milioane la 9 milioane locuitori. Fără această sursă de hrană, ţara n-ar fi putut alimenta decât cel mult 5 milioane. Să nu uităm că pe atunci era o lipsă de cereale pe tot globul. Să nu credem însă că de-acum lucrurile s-au încheiat cu bine. Au urmat o serie de boli care au afectat cartoful, începând din anii 1750. În cele din urmă, cultivatorii au învăţat cum să producă nenumăratele varietăţi ce stau azi la dispoziţia noastră.

Cartoful este cel mai bun pachet de hrană din lume: bogat în glucide, proteine cu toţi aminoacizii esenţiali, minerale şi vitamine, fiind în acelaşi timp lipsit de grăsimi. Terenurile cultivate cu cartofi produc mai multe tone şi mai multe calorii pe hectar decât orice altă cultură, media mondială fiind de 13,5 tone pe hectar – de 4 ori mai mult decât culturile de orez şi de 5 ori mai mult decât cele de grâu. Fermierii din America de Nord obţin 37 de tone de cartofi pe hectar!

Cartoful creşte foarte repede. În regiunile tropicale se poate recolta după 2 luni şi se poate cultiva aproape pretutindeni, începând cu zonele de deşert, până în terenurile îmbibate cu apă ale verilor răcoroase şi umede din Scoţia sau în solul aproape steril din Suedia. Mai mult, cartoful se pretează la ameliorări prin tehnici moderne de manipulare genetică. În prezent, producţia mondială de cartofi este în jur de 280 milioane tone/an, fiind recolta cea mai valoroasă, după orez, grâu şi porumb.

Producţia de cartofi în ţările în curs de dezvoltare creşte mai repede decât oricare altă recoltă de hrană. La începutul secolului XXI, 34% din producţia mondială s-a realizat în ţările în curs de dezvoltare, în comparaţie cu 4% în 1950. Creşterea cea mai rapidă se înregistrează în China, unde, în ultimii 3 ani, producţia de cartofi s-a triplat. În felul acesta, China a luat locul Rusiei care în trecut era cea mai mare producătoare de cartofi din lume. În prezent, Rusia ocupă locul al 6-lea. În Vietnam, după orez, cartofii reprezintă recolta cea mai bogată. Acolo, ca şi în China şi India, datorită timpului de dezvoltare foarte scurt, cartofii pot constitui a doua recoltă pe terenurile de orez.

Deoarece creşte în întuneric, cartoful nu e verde, iar după recoltare trebuie depozitat într-un loc întunecos, pentru a nu lua culoarea verde. Cartofii verzi nu trebuie mâncaţi, deoarece conţin alcaloidul solanină. De fapt şi roşiile necoapte, verzi, conţin solanină şi n-ar trebui consumate, oricât de gustoase ar fi gogonelele murate.

Cartofii sunt un aliment foarte sănătos. Conţin aproximativ 15% glucide, sub formă de amidon, şi 2% proteine, cu toţi aminoacizii esenţiali. De asemenea, conţin cantităţi apreciabile de potasiu, vitamine din grupul B, vitamina C şi 400 micrograme fier la 100 grame. Având efect alcalinizant, ajută la menţinerea echilibrului acidobazic din organism.

200 g de cartofi nu conţin multe calorii, în schimb, oferă 30 mg vitamina C, 12 mg calciu, 800 mg potasiu, 80 mg fosfor şi alte substanţe minerale.

Cartofii NU îngraşă! Ceea ce îngraşă sunt grăsimile care se adaugă. Un cartof de 200 g are numai 140 kcal. Dacă se consumă cu unt sau cu margarină, va avea 420 kcal. Sub forma lor prăjită, vor introduce în organism 530 kcal, iar sub forma chipsurilor vor da 870 kcal şi grăsimi de cea mai proastă calitate. În ciuda faptului că se consumă în cantităţi industriale, atragem atenţia că modalitatea cea mai nesănătoasă de a mânca acest aliment atât de folositor este consumarea cartofilor prăjiţi şi a chipsurilor. Pe lângă caloriile multe, uleiul prăjit are o cantitate mare de acizi graşi trans, incriminaţi în creşterea colesterolemiei şi în apariţia unor forme de cancer. Şi cartofii congelaţi din comerţ conţin o cantitate mare de grăsimi de cea mai proastă calitate. Cartofii sunt un aliment foarte sănătos, dacă se folosesc fără nici un fel de grăsimi.

CARTOFII - printre primele plante de cultură apărute pe pământ

 (articol apărut în revista Formula As, nr. 846/2008)

Studiile arheologice au dovedit că populațiile din America de Sud cultivau și consumau cartofii încă de acum 7000 de ani. Legumă foarte adaptabilă și rezistentă la vitregiile mediului, în zona muntoasă a Americii de Sud ajunge la altitudini record de 4000 de metri. În Europa, cartofii au fost aduși de către conchistadorii spanioli, în plin Ev Mediu, și de atunci ei au cucerit practic întreg continentul, cultura lor extinzându-se în toată lumea. Până aproape de începutul secolului XIX au existat nenumărate rezerve și prejudecăți legate de cartofi ca aliment. Unii s-au ferit să-i mănânce, pentru simplul motiv că nu erau menționați în Biblie. Apoi, a circulat superstiția că prin intermediul cartofilor s-ar extinde epidemiile de ciumă. S-au dus adevărate lupte pentru ca populația și clerul să fie convinși că această legumă n-are niciun fel de proprietate malefică. Până la urmă, consumul de cartofi nu doar că a fost acceptat, dar descoperirea lor a eradicat foametea la sfârșitul Evului Mediu. În prezent, cartofii reprezintă a patra sursă de hrană din lume ca importanță, alimentația secolului XXI fiind aproape de neconceput fără ei. Pe de altă parte, cartofii, și mai ales alimentele derivate din ei (chipsurile, cartofii prăjiți, fulgii de cartofi etc.) sunt incriminați pentru producerea a numeroase boli, între care obezitatea, diabetul, cancerul, bolile de inimă. Alături de pâinea albă, ei sunt excluși din majoritatea regimurilor alimentare cu scop terapeutic sau pentru slăbit. Dar cartoful are și o alta față, mai puțin cunoscută, pe care oamenii de știința o descoperă abia în ultimele decenii, de când este studiat nu ca aliment, ci ca medicament. Și, poate părea greu de crezut, dar e adevărat: cartoful este un medicament cu acte în regulă.

Cum se prepară și cum se administrează cartofii

Cartofii sunt de fapt tuberculii plantei cu acest nume, adică niște depozite subterane de substanțe nutritive, menite să asigure supraviețuirea peste iarnă a organismului vegetal. Din punct de vedere alimentar, cea mai importantă parte a tuberculului este miezul, care are culori de la alb la galben spre portocaliu, este foarte bogat în amidon și conține apă, oligoelemente (potasiu, magneziu, calciu) și vitamina C. Interesant e că, din punct de vedere terapeutic, cea mai importanta zonă a cartofului este chiar coaja, adică partea care se aruncă. Ea are culori de la brun până la roșu, galben sau chiar violet închis. Coaja cartofilor conține flavonoide cu acțiune antioxidantă și antitumorală, vitamine din complexul B, fibre alimentare, compuși fenolici cu efect de reglaj al activității cardiace. Geneticianul american Roy Navarre, de la Agricultural Research Service, un centru de cercetare specializat în detectarea principiilor active din plante, a descoperit nu mai puțin de 60 de substanțe terapeutic active în coaja cartofilor. Problema care se pune însă este ce se întâmplă în timpul preparării cartofilor cu toată această bogăție de substanțe active. Ei bine, prin curățarea și prin prăjirea cartofilor, prin transformarea lor în chipsuri, fulgi, mâncăruri preambalate și bine iradiate, aceste principii active sunt distruse în totalitate, rămânând doar amidonul și alte câteva substanțe periculoase pentru sănătate. Situația poate fi evitată, preparând și consumând cartoful corect.

Sucul de cartofi

Fără doar și poate, este cel mai eficient din punct de vedere terapeutic. Cartofii, cu tot cu coajă, se spală foarte bine sub jet de apă călduță, îndepărtând cu o perie tot pământul și impuritățile, apoi li se îndepărtează cu un cuțitaș părțile stricate sau înverzite (partea verde a cojii este toxică). Astfel curățați, nu mai au nevoie de decojire, vor fi puși în storcătorul electric centrifugal, obținându-se un suc gălbui, ușor tulbure, ce va fi băut imediat după preparare, pentru a nu avea timp să oxideze. Se beau zilnic câte 500 ml suc de cartofi, eventual în combinație cu suc de mere sau de morcov, pentru un gust mai bun. Se țin cure de 15-30 de zile, urmate de 1-3 săptămâni de pauză.

Decoctul de coji

Înainte de a fi decojiți, cartofii se spală bine sub jet de apă călduță, îndepărtând cu o perie tot pământul și impuritățile. Coaja obținută prin desprindere cu cuțitul, de la 3 cartofi de mărime medie, se lasă apoi să fiarbă timp de 5-10 minute într-o cană de apă, apoi se lasă să se răcească și se filtrează. Preparatul rezultat se consumă pe stomacul gol, 2-3 căni pe zi, având efecte antireumatice, antitumorale, antiinflamatoare, remineralizante (conține magneziu, potasiu, fier). Cojile rămase după decocție se aplică, sub formă de cataplasma caldă, pe articulațiile afectate de reumatism, pe eczeme, pe rănile care se cicatrizează greu.

Cartofii fierți în coajă

Cartofii bine spălați se fierb la foc mic până când se înmoaie, după care se decojesc cu grijă, așa încât să nu se ia decât coaja subțire de la suprafață. Apoi se pisează, adăugându-se ulei de măsline, lapte și sare după gust. Pasta astfel obținută este foarte bogată în potasiu și magneziu, păstrează o parte din vitaminele și din principiile active ale miezului de cartof și, într-o mai mică măsură, ale cojii. Cercetătorii de la Institutul de studii alimentare din SUA susțin că această formă de preparare termică păstrează cele mai multe calități terapeutice ale cartofului, fiind mult mai eficientă față de prăjire ori fierbere, după decojirea prealabilă.

Cartofii la cuptor

Rețeta care urmează se poate aplica doar la cartofii la care coaja este mai subțire și care sunt foarte sănătoși (fără porțiuni stricate, fără colorație verde). Aceștia se spală foarte bine, apoi se taie felii subțiri, fără a-i decoji și fără a separa complet feliile între ele, ci lăsându-le legate așa încât să păstreze forma inițială a cartofului. Astfel tăiați, cartofii se pun la cuptor și se lasă la foc mic, până se înmoaie (se încearcă din când în când cu furculița). Când se scot, se mănâncă cu iaurt natural sau cu puțină sare și condimente, calzi. Consumul cartofilor cu tot cu coajă nu este o noutate, în multe zone ale Europei fiind mâncați în mod tradițional în acest fel. Cartofii mâncați întregi sunt excelenți pentru slăbit, deoarece coaja este bogată în fibre alimentare, stimulează metabolismul grăsimilor, reglează nivelul colesterolului și al glicemiei.

Tratamente interne

Boli cardiovasculare - de 2 ori/an se face câte o cură cu suc de cartofi, din care se bea câte 1 pahar, de 2-3 ori/zi. Cura durează 45 de zile. Va aduce în organism o cantitate importantă de vitamina C, vitaminele B6, B1, B2, pigmenți cu efect antioxidant. Se recomandă în mod special pentru prevenirea puseurilor de hipertensiune arterială, a arteritei obliterante, a cardiopatiei diabetice. Contra tulburărilor de ritm cardiac se recomandă și consumul de 3-4 ori pe săptămână al cartofilor fierți în coajă care, prin aportul de potasiu și magneziu previn aritmia cardiacă și tahicardia.

Calculi urinari (urați) - în fiecare dimineață, se consumă câte 1 litru de suc proaspăt de cartofi, în 2 reprize. Cura durează 2 săptămâni, iar în ultimele 3 zile se iau și diuretice puternice (tinctură de ienupăr, infuzie combinată de soc, de cozi de cireșe și de rădăcină de osul-iepurelui). Acest tratament are ca efect stoparea creșterii calculilor renali, care sunt formați din săruri ale acidului uric, eliminarea mâlului și a nisipului de la rinichi. Se recomandă ca tratamentul, care are efecte foarte puternice, să se facă sub îndrumare medicală.

Adjuvant în cancerul de prostată și în cel uterin - se recomandă suc de cartofi, din care se bea câte ½ litru/zi, în cure de 4 săptămâni, urmate de alte 4 săptămâni de pauză. Sucul se va bea cât mai proaspăt și va fi făcut de preferință din cartofii cu coaja roșie sau galbenă. Studii în curs de desfășurare iau în calcul și un efect antitumoral direct al unor substanțe din coaja cartofilor.

Adjuvant în cistită - cartofii fierți și cei copți consumați zilnic ajută la alcalinizarea urinei, ceea ce are ca efect colateral optimizarea acțiunii antibioticelor naturale sau de sinteză cu care se tratează cistita. Așadar, dacă urmați un tratament antiinfecțios contra acestei afecțiuni, mâncați zilnic cartofi pe parcursul terapiei. Studiile arată că, într-adevăr, aceasta dietă alcalinizantă mărește semnificativ șansele de vindecare a infecțiilor urinare.

Constipație cronică - se recomandă o cură de 1-3 zile, în care se consumă cartofi fierți și copți în coajă. Singurele adaosuri admise în regimul alimentar alături de cartofi sunt: salata verde, varza, tomatele, spanacul, castraveții, țelina verde, salata de sfeclă roșie, uleiul virgin de măsline. În plus, în fiecare dimineața și seară se bea câte un pahar de suc proaspăt de cartofi, pentru reglarea florei intestinale. Pe timpul curei, se face multă mișcare, mai ales exerciții pentru abdomen. Acest tratament simplu este foarte eficient, având toate ingredientele pentru eliminarea acestei afecțiuni, deoarece reglează digestia și flora intestinală, aduce o cantitate masivă de fibre alimentare și stimulează peristaltismul intestinal.

Gastrită, ulcer gastric - mai multe studii făcute în anii '50 arată că un pahar de suc de cartofi roșii, băut cu 1 oră înainte de mese, de 3 ori/zi, are efecte practic miraculoase contra acestor afecțiuni. Se țin cure de 4-6 săptămâni, timp în care, grație principiilor active din sucul proaspăt de cartofi, secrețiile acide se reglează sub aspect cantitativ, epiteliile gastrice se refac, eventualele nișe se vindecă accelerat. Aceste efecte nu apar la toți pacienții (la această categorie de bolnavi, efectele oricărui tratament variază în funcție de tipologia individuală), dar un procentaj încurajator de vindecări, de 38-52%, a fost raportat de către toate echipele de cercetători care au administrat suc de cartofi pacienților.

Hepatită - un studiu japonez publicat în 2006 arată că în cartofii cu coaja de culoare roșie există principii active hepatoprotectoare. Echipa de cercetători a pus în evidență faptul că la organismele cu hepatită indusă, care au fost tratate cu decoct de coji ori cu suc de cartofi roșii, rata mortalității a fost net inferioară față de loturile martor. Ca adjuvant contra hepatitei, se țin cure de câte 4 săptămâni, urmate de 4 săptămâni de pauză, cu suc de cartofi cu coaja roșie, din care se consumă câte 500-750 ml/zi, pe stomacul gol.

Hipertensiune - cercetătorii britanici de la Institute for Food Research au identificat o substanță hipotensoare în cartofi (kukoamina), puternic activă în bolile cardiovasculare. Se beau câte 200 ml suc de cartofi dimineața și seara, în cure de 60 de zile, urmate de 20 de zile de pauză. Tratamentul scade presiunea arterială și previne puseurile de hipertensiune.

Indigestie - cartofii fierți în coajă, preparați piure sau consumați ca atare, sunt printre cele mai digeste alimente din lume. Persoanelor care se confruntă cu indigestii frecvente li se recomandă un semi-repaus alimentar de 24-72 de ore, timp în care se consumă doar cartofi fierți, introducându-se apoi, gradat, și alte feluri de mâncare. Este un tratament simplu și eficient. Atenție, însă, cartofii copți, prăjiți sau fierți, consumați zilnic, în exces, pe perioade lungi de timp (de ordinul săptămânilor și al lunilor) pot produce hiperaciditate gastrică.

Insomnie - vitamina B6 conținută în mari cantități în coaja cartofilor joacă un rol esențial în sintetizarea unor neurotransmițători care induc starea de relaxare și de somn. Miezul crud al cartofilor conține anumite substanțe cu efect sedativ și ușor somnifere. Un pahar de suc de cartofi băut seara, înainte de ora 20, ajută la dobândirea unui somn mai bun și mai odihnitor. Atenție, nu vă așteptați ca acest efect să apară după primele zile de administrare, studiile arătând că aceste fine procese de reglaj sunt realizate gradat, în perioade de ordinul săptămânilor sau chiar al lunilor.

Îmbătrânire prematură - este prevenită de consumul sucului de cartofi, precum și al cartofilor copți, mâncați cu tot cu coajă. S-a demonstrat că pigmenții carotenoizi din miezul cartofilor, împreună cu vitaminele și enzimele din coajă, previn procesele degenerative la nivel vascular, precum și la nivelul sistemului nervos. Ca atare, cartofii corect preparați și mâncați previn Alzheimer-ul, accidentele vasculare, degenerescența maculară, cataracta și alte afecțiuni specifice vârstei a treia. Băștinașii din Anzi, unde consumul cartofilor este o tradiție milenară, ajung adesea la vârste venerabile, menținându-și tinerețea biologică până târziu, datorită acestei legume, folosită corect.

Îngrășare - deși sunt parte integrantă a curelor de îngrășare, fiind folosiți pentru creșterea masei corporale, inclusiv de către supraponderalii luptători de sumo, cartofii ne pot ajuta să slăbim, dar cu două condiții: 1 - să fie mâncați cu tot cu coajă; 2 - să fie mâncați fără adaosuri de grăsimi (ulei, unt, slănină etc. O porție de cartofi copți, mâncați cu tot cu coajă, împreună cu o salată de varză, asigură necesarul de fibre alimentare pentru întreaga zi, înlătură senzația de foame, stimulează eliminarea reziduurilor din organism. Cartofii în sine nu îngrașă, din contră, ajută în mod real la regimurile de reglare ponderală, însă asocierea lor cu uleiul, cu carnea grasă ori cu aditivii cu care se aromatizează și se conservă chipsurile îi transformă în adevărate catalizatoare ale obezității.

Reumatism - se ține un tratament de 2 luni, timp în care dimineața se bea câte o ceașcă de decoct combinat de cartofi, iar cu o oră înainte de masa de prânz și de cină se bea câte un pahar de suc de cartofi. Atât decoctul de coji de cartofi (bogat în minerale, în substanțe cu efect diuretic), cât și sucul de cartofi (bogat în vitamine, în substanțe cu efect antiinflamator) sunt utile în toate formele de reumatism, reducând inflamația țesuturilor articulare, stopând procesele degenerative, favorizând redobândirea flexibilității articulațiilor.

Scorbut - se face o cură de 20 de zile cu câte 500 ml (2 căni) de suc proaspăt de cartofi/zi. O jumătate de litru de suc conține mai multă vitamina C decât necesarul pentru o zi întreagă la un adult. Acest exces este nedăunător, deoarece vitaminele în stare naturală pot fi filtrate de metabolismul organismului, care își va lua doar atât cât are nevoie.

Sensibilitate la infecții - un studiu făcut la Washington State University a arătat că în cartofii puternic pigmentați, de culoare roșie sau galben intens, există substanțe antioxidante cu o acțiune certă de creștere a imunității. Simplul consum zilnic al cartofilor fierți în coajă, timp de 3 săptămâni, crește simțitor răspunsul sistemului imunitar la infecțiile respiratorii sau urinare.

Slăbiciune corporală, convalescență - cartofii fierți și copți, consumați cu ulei de măsline sau cu smântână, sunt probabil cel mai simplu mod de a recăpăta kilogramele pierdute. Având în compoziție numai hidrați de carbon și foarte puține proteine, sunt foarte ușor de digerat și asimilat de organism. Consumul timp de 2-3 săptămâni al acestor legume împreună cu grăsimi vegetale e cea mai simplă și sigură rețetă de creștere în greutate, de recăpătare a tonusului fizic.

Tulburări de memorie, deficit de atenție - funcționarea normală a creierului depinde de o serie de factori, între care cei mai importanți sunt nivelul de zahăr din sânge, gradul de oxigenare, prezența unor acizi grași, cum ar fi Omega-3, care mențin sănătatea vaselor sanguine. Cartofii fierți în coajă sau copți la cuptor (aceștia din urmă se consumă cu tot cu coajă) ajută la menținerea unui nivel normal al glucozei în sânge, hrănind constant sistemul nervos central, iar prin complexul de vitamine și de minerale pe care îl conține ajută la o mai bună oxigenare a creierului. În fine, consumul a doar 200 ml de suc de cartofi/zi ajută la reglarea metabolismului acizilor grași, stabilizează nivelul presiunii sanguine intracraniene, ajutând de asemenea la o mai buna funcționare a creierului, tradusă printr-o mai bună memorie și o atenție sporită.

Tratamente externe

Afte bucale - se clătește gura de 3 ori/zi, timp de 5 minute, cu decoct de coji de cartofi. Acest tratament are efecte antiinflamatoare și antiinfecțioase, previne extinderea și agravarea aftelor. Tratamentul extern e foarte bine completat de administrarea unui pahar de suc de cartofi pe zi, pentru aportul de vitamina C și de vitamine din complexul B. Este un bun adjuvant și contra parodontozei și a problemelor gingivale, în general.

Arsuri pe piele, de gravitate mică și medie - un cartof crud dat prin răzătoare se aplică direct pe piele. Are efecte antiinflamatoare, diminuează senzația de usturime, ajută la vindecarea mai rapidă. În arsurile mai grave, e recomandată administrarea internă a 500 ml suc de cartofi/zi, pentru efectele sale calmante, vitaminizante și antiinflamatoare.

Îmbătrânirea pielii - se amestecă jumătate de pahar de suc de cartofi cu 2 linguri de miere de salcâm sau de mană. Cu aceasta soluție se fac comprese care se aplică pe locurile cele mai afectate, unde se țin o oră, apoi se lasă pielea descoperită încă 10 minute, pentru a se aerisi, după care se unge cu o cremă hidratantă. Vitaminele, substanțele minerale, enzimele și antioxidanții din sucul de cartofi au efecte excepționale asupra pielii îmbătrânite, cu depigmentări, care și-a pierdut elasticitatea sau strălucirea. Pentru un efect reîntineritor mai intens, se recomandă și consumul zilnic, intern, al unui pahar de suc de cartofi, cu 2 lingurițe de miere.

Pete pe piele - se aplică pe locul afectat comprese cu suc proaspăt de cartofi. Se țin minimum 1 oră/zi. Sucul crud de cartofi înlătură petele provocate de acțiunea chimică a unor substanțe, ajută la refacerea pigmentarii normale. Pentru petele senile pe piele se recomandă și consumul intern de suc de cartofi, câte ½  litru/zi, în cure de 30 de zile.

Precauții și contraindicații la tratamentul cu cartofi

Cartofii vor fi consumați cu prudență, respectând rația de hidrați de carbon recomandată de medic, în cazul persoanelor cu diabet. Cartofii cu colorație verde sunt extrem de toxici, conținând glico-alcaloizi, dintre care cel mai cunoscut este solanina. Preferați cartofii românești, cumpărați de la țăranii noștri, care nu au folosit îngrășăminte chimice și pesticide. Un studiu făcut la nivel mondial plasează cartofii obținuți prin mijloace agricole moderne într-un nedorit top al celor 12 cele mai poluate alimente din lume.