Celula atee

Sursa

Odată, o celulă din ficatul unui om a afirmat că omul nu există. Celelalte celule din jurul ei au fost îngrozite să audă o asemenea blasfemie.
- „Omul există şi cu asta am terminat!”, a spus una dintre ele supărată, de parcă ar fi fost sfârşitul lumii.
- „Acestea sunt basme din bătrâni. Cine mai crede aşa ceva în ziua de astăzi, când avem parte de atâtea minuni ştiinţifice… Avem medicamente, operaţii chirurgicale!”, replică celula atee.
- „Ce spui?!”, exclamă o celulă neîncrezătoare. „Medicamente cred că există. Am văzut cu ochii mei! Dar operaţii?! Aşa ceva nu mai cred…”.
- „Nu vă mint! Despre operaţii am auzit de la celulele din intestin. Ba şi o bacterie vorbea despre asta! O să vină vremea să trăim veşnic, o să ajungem pe alte organe, iar voi încă mai credeţi în poveşti…”.
- „Eu”, zise una mai înţepată, „cred că operaţiile şi medicamentele, dacă există cu adevărat aşa ceva, vin de la om. El este cel care are grijă de noi şi vrea să ne salveze”.
- „Sunteţi nişte copii…”, zâmbi ironic celula atee. „De câte ori să vă spun: toate acestea sunt minuni ale ştiinţei, explicabile raţional, nu prostii. Nu vă duce capul deloc! Cum să existe om? Ce dovezi aveţi? L-a văzut vreodată cineva pe om?”.
- „Şi ce, mărturia sângelui nu contează?”, întrebă o celulă socotită mai înţeleaptă. „De câte ori nu am stat de vorbă cu globulele roşii, cu globulele albe… Ele vorbesc de creier, de inimă, despre nişte locuri minunate…”.
- „Eeeei, globulele albe, globulele roşii! Sunt nişte visătoare, nişte idealiste. Băgaţi-vă minţile în cap şi nu credeţi în poveşti de genul că în creier ar fi mintea absolută sau în inimă iubirea absolută. Cum să fie? Totul e aici şi acum. Sunteţi nişte fricoase şi aveţi nevoie de o putere supranaturală care să se gândească la voi. Supranaturalul nu există, pentru că nimeni nu l-a văzut vreodată”.

Aşa au continuat celulele ciondăneala zile în şir.

Celula atee era tot mai supărată pe suratele ei. Se simţea constrânsă de regulile societăţii ficatului. Voia să fie liberă, să îşi decidă singură soarta. Aşa că a început să pună la cale un plan de a scoate credinţa şi moralitatea religioasă fără sens din sufletul celulelor din jur. Voia să facă într-o zi tot ficatul ateu. Toate celulele şi toate organele să fie egale între ele, în atribuţii şi cinste. Cu multă sârguinţă, a reuşit să convertească destule celule. Plănuiau chiar să plece pe alte organe, în vizită.

Erezia aceasta a adus multă tulburare în ficat. Era mai mult decât puteau îndura celulele credincioase în om.
Într-o zi, dintr-odată, toate celulele şi-au pierdut cunoştinţa. Când s-au trezit, nu mai era nici urmă de celulă atee în ficat. Avusese loc o operaţie!

Daniela Filioreanu