Un nou suspect in chestiunea epidemiei de obezitate
Sursa
Două studii recente indică o sursă neaşteptată a actualei epidemii de obezitate, iar printre posibilele sale "victime" te poţi număra şi tu. Şi asta pentru că aproape sigur ai urmat cel puţin o dată în viaţă o cură cu... antibiotice!
Cei mai mulţi s-au oploşit în tractul intestinal şi ne ajută să asimilăm hrana, dar per ansamblu într-un organism uman adult se consideră că trăiesc peste 100 de trilioane de microorganisme, adică un număr ce depăşeşte de 10 ori populaţia de celule ale respectivului corp.Semnalul de alarmă este tras de microbiologul Martin Blaser de la Universitatea din New York. Acesta este un pionier al cercetărilor asupra microbiomului, adică asupra ansamblului de microbi (bacterii, viruşi, ciuperci, amibe etc.) care colcăie în noi şi care ne ajută în tot soiul de procese biochimice, ca nişte simbioţi de treabă ce sunt.
Acestea fiind zise, vom trece direct la concluzia lui Blaser, dintr-o declaraţie pe care a dat-o pentru revista Wired: "Antibioticele administrate de timpuriu în viaţă alterează microbiomul şi capacităţile sale metabolice într-un stadiu critic al dezvoltării. Aceste schimbări au efecte succesive ce se propagă asupra metabolismului, dar şi asupra genelor implicate în stocarea de energie."
Şi pentru că ştiinţa nu e religie, iar afirmaţiile de acest gen trebuie probate, nu doar enunţate, Blaser a dat recent publicităţii două studii diferite menite să-i susţină "acuzaţia".
Primul dintre acestea a fost publicat pe 22 august în revistaNature şi are drept subiecţi... şoarecii. Echipa lui Blaser i-a îndopat pe aceştia încă din fragedă pruncie cu doze mici de antibiotice. Dacă te gândeşti că demersul lor a fost unul extrem şi că nu probează nimic legat de viaţa reală, mai gândeşte-te o dată. Majoritatea animalelor crescute pentru ouă sau carne (păsări, vite, porci, ba chiar şi peşti) beneficiază de un regim complet de antibiotice ce le suplimentează raţia de hrană concentrată, indiferent dacă sunt sau nu bolnave. Ca atare respectivele animale cresc mai mult şi mai repede decât ar fi normal, putând fi "exploatate" mai profitabil. Nu a fost deci nici o mirare că reţeta a funcţionat oarecum şi în cazul şoarecilor. Spunem oarecum pentru că subiecţii trataţi cu antibiotice nu au câştigat în masă, faţă de cei netrataţi, dar cercetătorii au putut măsura o creştere cu 15% a grăsimii corporale. În plus au putut fi evidenţiate modificări majore ale microbiomului ce au dus la alterări ale genelor implicate în asimilarea carbohidraţilor şi în reglarea nivelului de colesterol. Nu sună deloc bine pentru bietele rozătoare.
Înrtr-un al doilea studiu, apărut în International Journal of Obesity, echipa lui Blaser a făcut o statistică interesantă pe 11.000 de copii britanici expuşi la antibiotice. Rezultatul este uşor de formulat: copiii expuşi la antibiotice înaintea vârstei de şase luni au avut ulterior un indice al masei corporale mai mare decât al celorlalţi copii de aceeaşi vârstă.
Concluzia ar trebui să fie clară, dar o să o tragem totuşi, ca să nu cazi cumva în cealaltă posibilă ispită şi să te privezi de antibiotice în cazul în care acestea sunt strict necesare. Cu toate acestea, evită o dată în plus automedicaţia cu antibiotice, şi descurajează-ţi medicul sau farmacistul să recurgă la această clasă de medicamente prin aplearea la un antibiotic cu spectru larg, în favoarea unei antibiograme ţintite.
De asemenea, anii ce vin vor pune din nou în discuţie, fără îndoială, beneficiile şi dezavantajele administrării de antibiotice animalelor crescute pentru carne, dar şi pe cele ale utilizării săpunurilor, şerveţelelor sterile sau a spray-urilor antibacteriene. Până atunci îţi recomandăm multe fructe şi nu uita: ce nu ne ucide... ne poate face mai graşi.
Cei mai mulţi s-au oploşit în tractul intestinal şi ne ajută să asimilăm hrana, dar per ansamblu într-un organism uman adult se consideră că trăiesc peste 100 de trilioane de microorganisme, adică un număr ce depăşeşte de 10 ori populaţia de celule ale respectivului corp.Semnalul de alarmă este tras de microbiologul Martin Blaser de la Universitatea din New York. Acesta este un pionier al cercetărilor asupra microbiomului, adică asupra ansamblului de microbi (bacterii, viruşi, ciuperci, amibe etc.) care colcăie în noi şi care ne ajută în tot soiul de procese biochimice, ca nişte simbioţi de treabă ce sunt.
Acestea fiind zise, vom trece direct la concluzia lui Blaser, dintr-o declaraţie pe care a dat-o pentru revista Wired: "Antibioticele administrate de timpuriu în viaţă alterează microbiomul şi capacităţile sale metabolice într-un stadiu critic al dezvoltării. Aceste schimbări au efecte succesive ce se propagă asupra metabolismului, dar şi asupra genelor implicate în stocarea de energie."
Şi pentru că ştiinţa nu e religie, iar afirmaţiile de acest gen trebuie probate, nu doar enunţate, Blaser a dat recent publicităţii două studii diferite menite să-i susţină "acuzaţia".
Primul dintre acestea a fost publicat pe 22 august în revistaNature şi are drept subiecţi... şoarecii. Echipa lui Blaser i-a îndopat pe aceştia încă din fragedă pruncie cu doze mici de antibiotice. Dacă te gândeşti că demersul lor a fost unul extrem şi că nu probează nimic legat de viaţa reală, mai gândeşte-te o dată. Majoritatea animalelor crescute pentru ouă sau carne (păsări, vite, porci, ba chiar şi peşti) beneficiază de un regim complet de antibiotice ce le suplimentează raţia de hrană concentrată, indiferent dacă sunt sau nu bolnave. Ca atare respectivele animale cresc mai mult şi mai repede decât ar fi normal, putând fi "exploatate" mai profitabil. Nu a fost deci nici o mirare că reţeta a funcţionat oarecum şi în cazul şoarecilor. Spunem oarecum pentru că subiecţii trataţi cu antibiotice nu au câştigat în masă, faţă de cei netrataţi, dar cercetătorii au putut măsura o creştere cu 15% a grăsimii corporale. În plus au putut fi evidenţiate modificări majore ale microbiomului ce au dus la alterări ale genelor implicate în asimilarea carbohidraţilor şi în reglarea nivelului de colesterol. Nu sună deloc bine pentru bietele rozătoare.Înrtr-un al doilea studiu, apărut în International Journal of Obesity, echipa lui Blaser a făcut o statistică interesantă pe 11.000 de copii britanici expuşi la antibiotice. Rezultatul este uşor de formulat: copiii expuşi la antibiotice înaintea vârstei de şase luni au avut ulterior un indice al masei corporale mai mare decât al celorlalţi copii de aceeaşi vârstă.
Concluzia ar trebui să fie clară, dar o să o tragem totuşi, ca să nu cazi cumva în cealaltă posibilă ispită şi să te privezi de antibiotice în cazul în care acestea sunt strict necesare. Cu toate acestea, evită o dată în plus automedicaţia cu antibiotice, şi descurajează-ţi medicul sau farmacistul să recurgă la această clasă de medicamente prin aplearea la un antibiotic cu spectru larg, în favoarea unei antibiograme ţintite.
De asemenea, anii ce vin vor pune din nou în discuţie, fără îndoială, beneficiile şi dezavantajele administrării de antibiotice animalelor crescute pentru carne, dar şi pe cele ale utilizării săpunurilor, şerveţelelor sterile sau a spray-urilor antibacteriene. Până atunci îţi recomandăm multe fructe şi nu uita: ce nu ne ucide... ne poate face mai graşi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu