Osho, despre haos si distrugere prin respiratie
Intrebare: Ai spus că prin respiraţie haotică vrei să distrugi tiparele noastre vechi, greşite, să ne reconstruieşti într-o nouă dimensiune. Explică, te rog, cum această reconstruire într-o nouă dimensiune are loc după ce vechiul a fost distrus.
Osho: M-ai înţeles greşit. Metoda haotică este pentru a distruge tiparele vechi, nu pentru a crea unul nou. Nu este deloc pentru a crea un tipar; doar că vechiul tipar trebuie distrus.
Metoda, toate metodele meditative, sunt doar pentru a-ţi distruge condiţionarea, fără să te condiţioneze în nici un fel; altfel va fi doar o schimbare a cătuşelor, o schimbare a închisorilor. Noua închisoare poate arăta puţin mai bine, dar e tot o închisoare.
Mintea necondiţionată este finalul – o minte care nu are nici un tipar în jurul ei. Vechiul tipar trebuie distrus, şi noul nu trebuie creat, pentru că noul va deveni vechi din nou. Nimic nu trebuie creat în locul lui; trebuie să fii lăsat singur fără un tipar. Dar tu ai trăit atât de mult în tipare încât nu-ţi poţi imagina cum poţi trăi fără un tipar. Cum poţi trăi fără o condiţionare? Cum poţi trăi fără o disciplină? Cum poţi trăi fără cătuşe? Ai trăit atât de mult în sclavie, în condiţionare, încât nu-ţi poţi imagina ce este libertatea. Dar poţi trăi; într-adevăr, numai atunci vei trăi.
Tehnica mea de meditaţie nu este pentru a-ţi da un nou tipar; este pur şi simplu pentru a renunţa la vechiul tipar, pentru a-l distruge şi a te lăsa complet liber fără nici un fel de întemniţare în jurul tău – fără nici o închisoare. Desigur, vei simţi dificultăţi, pentru că închisoarea era şi un acoperiş.
Acum vor fi ploi şi nu va fi nici un acoperiş, iar vântul va veni şi nu va fi nici un acoperiş, şi soarele va fi acolo, tare şi arzător, şi nu va fi nici un acoperiş, şi ai vrea să te ascunzi undeva. Ochii tăi au devenit atât de obişnuiţi cu întunericul, încât în lumină te vei simţi neliniştit.
Dar asta e ceea ce te va face liber. Va trebui să ai sentimentul noii vieţi sub cerurile libere.
Odată ce cunoşti libertatea şi frumuseţea ei, odată ce ai devenit conştient, odată ce ai ieşit afară din închisoare, din vechiul obicei, nu vei mai cere nici un fel de tipar sau disciplină.
Asta nu înseamnă că viaţa ta va deveni un haos – nu! Viaţa ta va fi singura viaţă ordonată posibilă.
Viaţa pe care o duci este un haos. Pare doar că este ordonată, la suprafaţă. În spatele ei, dedesubt, este dezordine şi tumult. Numai la suprafaţă ai creat aparenţa de ordine. Priveşte în interiorul tău: este dezordine. O viaţă ordonată va fi dezordonată; o viaţă disciplinată va fi haotică în interior. Acest lucru pare paradoxal, dar aşa este, acesta este adevărul.
Doar o viaţă alertă va avea ordine – nu forţată ci spontană, adevărul viu. Ordinea va continua să se schimbe odată cu viaţa. Trebuie să o facă.
Meditaţia îţi va da un ochi interior care se va schimba în permanenţă, permanent conştient de noua situaţie, răspunzând în permanenţă. Dar răspunsul va veni din fiinţa ta totală, nu dintr-un tipar. Răspunsul va veni de la tine, nu dintr-o condiţionare.
Aşa că nu voi crea un nou tipar pentru tine. Eu sunt un distrugător. Nu voi crea nimic, de fapt. Doar voi distruge, pentru că nu este nevoie să creezi. Tu eşti deja acolo, în spatele structurii. Dacă structura este distrusă, vei fi eliberat. Dacă structura care te leagă nu mai este acolo, TU vei fi acolo. Tu nu trebuie să fii creat; eşti deja acolo. Doar zidurile închisorii trebuie distruse şi vei fi sub cerul liber.
M-ai înţeles greşit. Ţi-am spus că această meditaţie haotică este pentru a-ţi distruge condiţionarea, sclavia, mintea, egoul tău…într-un sens profund, TU. Trebuie să distrugă şi apoi noul se va naşte. Nu spun că îl voi crea eu. Nimeni nu îl poate crea, şi nu este nevoie. El deja există, este acolo. Doar învelişul trebuie distrus şi va ieşi afară.
Orice religie este distructivă din acest punct de vedere. Societatea este constructivă, religia este distructivă. Societatea construieşte condiţionarea. Societatea te face un hindus sau un creştin sau un jainist. Societatea nu îţi permite niciodată să fii tu însuţi. Îţi dă un tipar, pentru că societatea este o organizaţie. Societatea vrea ca tu să te integrezi în acea organizaţie, după regulile ei. Societatea nu te vrea pe TINE; societatea vrea doar eficienţa ta. Nu tu eşti important, nu tu eşti ţinta. Trebuie să te comporţi ca o chestie mecanică.
Cu cât eşti mai mecanic, cu atât societatea te va aprecia mai mult, pentru că vei fi mai puţin periculos.
Nici o maşină nu poate fi periculoasă. Nu iese niciodată de pe drumul ei: nu este niciodată neascultătoare, nu se răzvrăteşte niciodată, nu este revoluţionară. Nici o maşină nu este revoluţionară; nu poate fi. Toate maşinile sunt ortodoxe: ele ascultă, ele urmează. Societatea încearcă să te transforme într-o chestie mecanică. Atunci eşti mai eficient, mai puţin periculos, de încredere, responsabil. Şi nu este nici o teamă, nici un pericol; se poate pune bază pe tine.
Societatea creează un instrument mecanic în jurul tău: acesta este condiţionarea. Şi îţi permite numai anumite supape şi închide anumite lucruri complet. Alege anumite fragmente din tine şi le aprobă, apoi respinge tot restul. Ea spune că doar o parte din tine este bună şi că celelalte părţi sunt rele, deci neagă acele părţi.
Societatea nu te acceptă ca pe un întreg, ca pe o unitate; acceptă doar anumite părţi. De aici, condiţionarea.
Eu nu îţi voi da nici un tipar nou – nici nou, nici vechi. Eu doar voi distruge tiparul şi te voi lăsa singur, să trăieşti fără un tipar. O viaţă fără un tipar este o viaţă religioasă. O viaţă fără nici un fel de ordine impusă este o viaţă religioasă. O viaţă fără nici un fel de disciplină, dar cu conştienţă interioară, este o viaţă religioasă.
Osho: The Supreme Doctrine (Doctrina Supremă)
Osho: M-ai înţeles greşit. Metoda haotică este pentru a distruge tiparele vechi, nu pentru a crea unul nou. Nu este deloc pentru a crea un tipar; doar că vechiul tipar trebuie distrus.
Metoda, toate metodele meditative, sunt doar pentru a-ţi distruge condiţionarea, fără să te condiţioneze în nici un fel; altfel va fi doar o schimbare a cătuşelor, o schimbare a închisorilor. Noua închisoare poate arăta puţin mai bine, dar e tot o închisoare.
Mintea necondiţionată este finalul – o minte care nu are nici un tipar în jurul ei. Vechiul tipar trebuie distrus, şi noul nu trebuie creat, pentru că noul va deveni vechi din nou. Nimic nu trebuie creat în locul lui; trebuie să fii lăsat singur fără un tipar. Dar tu ai trăit atât de mult în tipare încât nu-ţi poţi imagina cum poţi trăi fără un tipar. Cum poţi trăi fără o condiţionare? Cum poţi trăi fără o disciplină? Cum poţi trăi fără cătuşe? Ai trăit atât de mult în sclavie, în condiţionare, încât nu-ţi poţi imagina ce este libertatea. Dar poţi trăi; într-adevăr, numai atunci vei trăi.
Tehnica mea de meditaţie nu este pentru a-ţi da un nou tipar; este pur şi simplu pentru a renunţa la vechiul tipar, pentru a-l distruge şi a te lăsa complet liber fără nici un fel de întemniţare în jurul tău – fără nici o închisoare. Desigur, vei simţi dificultăţi, pentru că închisoarea era şi un acoperiş.
Acum vor fi ploi şi nu va fi nici un acoperiş, iar vântul va veni şi nu va fi nici un acoperiş, şi soarele va fi acolo, tare şi arzător, şi nu va fi nici un acoperiş, şi ai vrea să te ascunzi undeva. Ochii tăi au devenit atât de obişnuiţi cu întunericul, încât în lumină te vei simţi neliniştit.
Dar asta e ceea ce te va face liber. Va trebui să ai sentimentul noii vieţi sub cerurile libere.
Odată ce cunoşti libertatea şi frumuseţea ei, odată ce ai devenit conştient, odată ce ai ieşit afară din închisoare, din vechiul obicei, nu vei mai cere nici un fel de tipar sau disciplină.
Asta nu înseamnă că viaţa ta va deveni un haos – nu! Viaţa ta va fi singura viaţă ordonată posibilă.
Viaţa pe care o duci este un haos. Pare doar că este ordonată, la suprafaţă. În spatele ei, dedesubt, este dezordine şi tumult. Numai la suprafaţă ai creat aparenţa de ordine. Priveşte în interiorul tău: este dezordine. O viaţă ordonată va fi dezordonată; o viaţă disciplinată va fi haotică în interior. Acest lucru pare paradoxal, dar aşa este, acesta este adevărul.
Doar o viaţă alertă va avea ordine – nu forţată ci spontană, adevărul viu. Ordinea va continua să se schimbe odată cu viaţa. Trebuie să o facă.
Meditaţia îţi va da un ochi interior care se va schimba în permanenţă, permanent conştient de noua situaţie, răspunzând în permanenţă. Dar răspunsul va veni din fiinţa ta totală, nu dintr-un tipar. Răspunsul va veni de la tine, nu dintr-o condiţionare.
Aşa că nu voi crea un nou tipar pentru tine. Eu sunt un distrugător. Nu voi crea nimic, de fapt. Doar voi distruge, pentru că nu este nevoie să creezi. Tu eşti deja acolo, în spatele structurii. Dacă structura este distrusă, vei fi eliberat. Dacă structura care te leagă nu mai este acolo, TU vei fi acolo. Tu nu trebuie să fii creat; eşti deja acolo. Doar zidurile închisorii trebuie distruse şi vei fi sub cerul liber.
M-ai înţeles greşit. Ţi-am spus că această meditaţie haotică este pentru a-ţi distruge condiţionarea, sclavia, mintea, egoul tău…într-un sens profund, TU. Trebuie să distrugă şi apoi noul se va naşte. Nu spun că îl voi crea eu. Nimeni nu îl poate crea, şi nu este nevoie. El deja există, este acolo. Doar învelişul trebuie distrus şi va ieşi afară.
Orice religie este distructivă din acest punct de vedere. Societatea este constructivă, religia este distructivă. Societatea construieşte condiţionarea. Societatea te face un hindus sau un creştin sau un jainist. Societatea nu îţi permite niciodată să fii tu însuţi. Îţi dă un tipar, pentru că societatea este o organizaţie. Societatea vrea ca tu să te integrezi în acea organizaţie, după regulile ei. Societatea nu te vrea pe TINE; societatea vrea doar eficienţa ta. Nu tu eşti important, nu tu eşti ţinta. Trebuie să te comporţi ca o chestie mecanică.
Cu cât eşti mai mecanic, cu atât societatea te va aprecia mai mult, pentru că vei fi mai puţin periculos.
Nici o maşină nu poate fi periculoasă. Nu iese niciodată de pe drumul ei: nu este niciodată neascultătoare, nu se răzvrăteşte niciodată, nu este revoluţionară. Nici o maşină nu este revoluţionară; nu poate fi. Toate maşinile sunt ortodoxe: ele ascultă, ele urmează. Societatea încearcă să te transforme într-o chestie mecanică. Atunci eşti mai eficient, mai puţin periculos, de încredere, responsabil. Şi nu este nici o teamă, nici un pericol; se poate pune bază pe tine.
Societatea creează un instrument mecanic în jurul tău: acesta este condiţionarea. Şi îţi permite numai anumite supape şi închide anumite lucruri complet. Alege anumite fragmente din tine şi le aprobă, apoi respinge tot restul. Ea spune că doar o parte din tine este bună şi că celelalte părţi sunt rele, deci neagă acele părţi.
Societatea nu te acceptă ca pe un întreg, ca pe o unitate; acceptă doar anumite părţi. De aici, condiţionarea.
Eu nu îţi voi da nici un tipar nou – nici nou, nici vechi. Eu doar voi distruge tiparul şi te voi lăsa singur, să trăieşti fără un tipar. O viaţă fără un tipar este o viaţă religioasă. O viaţă fără nici un fel de ordine impusă este o viaţă religioasă. O viaţă fără nici un fel de disciplină, dar cu conştienţă interioară, este o viaţă religioasă.
Osho: The Supreme Doctrine (Doctrina Supremă)
Comentarii
Trimiteți un comentariu