Osho, despre constienta si oxigen
Doar spunându-ţi să fii alert nu te va face meditativ; nu va fi nici o diferenţă. Aşa că eu creez instrumente, creez situaţii, în care nu poţi decât să fii alert, situaţii în care starea de visare este imposibilă.
Starea de visare devine posibilă în măsură mai mare dacă e mai mult dioxid de carbon în jurul tău; vei fi visător. De aceea pe timpul zilei nu poţi să fii atât de visător ca pe timpul nopţii. Elementele chimice se schimbă. Noaptea este mai mult dioxid de carbon în aer iar oxigenul e mai puţin.
Deci, dacă inversul este posibil, dacă oxigenul din tine şi din jurul tău este mai mult iar dioxidul de carbon este aruncat afară, nu poţi să fii visător. De aceea insist pe o respiraţie viguroasă.
Nu este nimic altceva decât un instrument chimic pentru a schimba atmosfera chimică din tine. Tot mai mult şi mai mult oxigen trebuie să fie acolo. Cu cât e mai mult oxigen, cu atât mai puţin cazi victimă visului, şi amintirile tale nu pot funcţiona fără mediul stării de visare.
Dimineaţa simţim prospeţime. Ce se întâmplă dimineaţa odată cu răsăritul soarelui? Dioxidul de carbon scade iar oxigenul creşte. Deci aceaşi schimbare chimică este necesară şi în interiorul tău.
Tehnica [Meditaţiei Dinamice] pe care o folosim…este cea mai puternică metodă pentru a crea oxigen în exces în corp. Şi după primele trei etape, în a patra, [participantul] devine încărcat cu o imensă energie de viaţă care îl face foarte alert.
Osho: “I Am the Gate” („Eu sunt Poarta”)
O mare cantitate de energie stă ascunsă în corpul tău. Ea trebuie trezită și activată în direcția meditației; trebuie să fie canalizată în meditație. Deci, prima sutra de meditație pe care v-o dau este să activați acea energie. Și cel mai apropiat și mai ușor mijloc disponibil pentru tine este activitatea de respirație.
Păstrează în minte în permanență faptul că îți va fi mai ușor să intri în meditație dacă preiei cât de mult oxygen poți. Cu cât ai mai mult oxygen în sângele tău, în inima ta, cu atât mai ușoară ți se va părea meditația. Cu cât elimini mai mult dioxid de carbon, cu atât îți va fi mai ușor. Impuritățile scad pe măsură ce crești cantitatea de oxygen din corpul tău.
Este interesant de știut că minții îi este greu să funcționeze dacă baza impurităților corpului este eliminată. Șansa ca gândurile să înflorească în mintea ta va scădea pe măsură ce absorbi mai mult aer proaspăt; și așa cum v-am spus, asta va îmbunătăți potențialul ca astfel de sutre să se dezvolte și să înflorească în interiorul vostru.
Deci primul lucru este: hiper-oxigenează-te. Lasă ca acolo să fie un belșug de oxygen în interiorul tău. Două sau trei lucruri se vor întâmpla dacă faci asta, dar nu te teme de ele.
Când începi să respiri profund, somnul tău va deveni mai scurt. Asta nu e ceva de care să te îngrijorezi. Când somnul este profund și sănătos, durata sa scade, și pe măsură ce începi să respiri mai profund, profunzimea somnului tău va crește și ea. Din acest motiv cei care fac muncă fizică grea dorm atât de profund noaptea.
Profunzimea somnului tău va crește direct proporțional cu profunzimea respirației tale, și pe măsură ce profunzimea somnului tău crește, durata sa va scădea. Nu-ți face griji pentru asta.
Dacă dormi șapte ore acum, vor deveni patru sau cinci ore. Nu fi neliniștit în legătură cu asta, te vei trezi dimineața mai reîmpospătat, mai bucuros și mai sănătos după aceste cinci ore de somn decât atunci când dormeai opt ore. Deci, atunci când somnul tău se termină dimineața – și asta va începe să se întâmple mai devreme dacă ai respirat profund – ar trebui să te ridici imediat. Nu pierde acel moment extatic al dimineații; folosește-l pentru meditație.
Osho: “The Heartbeat of the Absolute” (Pulsul absolutului)
Ai explicat faptul că absorbţia sporită de oxigen ne ajută să fim mai alerţi. Când intru în meditaţie profundă, corpul meu devine inert iar respiraţia superficială, ceea ce duce probabil la o cantitate mai mică de oxigen în corp.
De fapt, când respiraţia a atins intensitatea sa maximă şi este creată o distanţă între tine şi corpul tău, când părţile tale somnoroase şi cele trezite par să fie separate una de alta, atunci vei începe să te mişti spre partea ta trezită. În această fază corpul încetează să mai aibe nevoie de oxigen. Acum e bine ca corpul să se ducă la culcare, să devină inert, ca şi mort. Acum, forţa ta de viaţă nu se mişcă înspre corp, în schimb începe să se mişte înspre suflet.
Corpul este cel care are nevoie de oxigen; sufletul nu are nevoie de oxigen, de fapt. Urmăreşti ce spun¬? Corpul are nevoie de oxigen; iar când forţa ta de viaţă se mişcă spre suflet, corpul are nevoie de o cantitate minimă de oxigen – doar atât cât să îl ţină în viaţă. Nu are nevoie de mai mult decât minimul, şi îţi va întârzia progresul dacă corpul primeşte mai mult oxigen în această etapă.
Deci este aşa cum ar trebui să fie, respiraţia încetineşte şi devine rară şi imperceptibilă. Respiraţia a fost de folos pentru a trezi energia, şi, odată ce energia e trezită, respiraţia încetează să mai fie de folos. Acum corpul tău se poate descurca cu o respiraţie minimală. Şi astfel, vor fi momente când va ajunge să se oprească complet. Trebuie să se oprească. De fapt, când atingi punctul de echilibru corect, pe care îl numim samadhi, respiraţia va înceta.
Oxigenul era necesar în etapa iniţială. E ca şi cum aş roti cheia în lacăt pentru a deschide uşa. Trebuie să mai rotesc cheia chiar şi după ce şi-a făcut treaba? Acum cheia este inutilă. Atârnă de lacăt iar eu sunt în interiorul camerei. Poţi întreba de ce nu folosesc cheia când sunt în cameră. Nu, cheia şi-a servit scopul; era menită doar pentru a intra în cameră.
Câtă vreme kundalini nu se trezeşte, va trebui să foloseşti cheia respiraţiei cu toată puterea ta. Dar imediat ce s-a trezit, respiraţia devine nenecesară. Acum, când eşti în călătoria interioară, corpul tău va cere foarte puţin oxigen. Atunci nu va trebui să-ţi foloseşti voinţa pentru a opri respiraţia; ea va încetini de la sine. Va încetini până la oprire, şi va veni un moment când totul va părea că a ajuns la un punct de linişte. De fapt, acesta este momentul – când respiraţia se opreşte la jumătatea drumului dintre inspiraţie şi expiraţie – când eşti într-o stare de echilibru complet, când eşti în extaz sau samadhi.
Chiar în acest moment cunoşti existenţa – nu viaţa.
Osho: “In Search of the Miraculous” (În căutarea miraculosului)
Starea de visare devine posibilă în măsură mai mare dacă e mai mult dioxid de carbon în jurul tău; vei fi visător. De aceea pe timpul zilei nu poţi să fii atât de visător ca pe timpul nopţii. Elementele chimice se schimbă. Noaptea este mai mult dioxid de carbon în aer iar oxigenul e mai puţin.
Deci, dacă inversul este posibil, dacă oxigenul din tine şi din jurul tău este mai mult iar dioxidul de carbon este aruncat afară, nu poţi să fii visător. De aceea insist pe o respiraţie viguroasă.
Nu este nimic altceva decât un instrument chimic pentru a schimba atmosfera chimică din tine. Tot mai mult şi mai mult oxigen trebuie să fie acolo. Cu cât e mai mult oxigen, cu atât mai puţin cazi victimă visului, şi amintirile tale nu pot funcţiona fără mediul stării de visare.
Dimineaţa simţim prospeţime. Ce se întâmplă dimineaţa odată cu răsăritul soarelui? Dioxidul de carbon scade iar oxigenul creşte. Deci aceaşi schimbare chimică este necesară şi în interiorul tău.
Tehnica [Meditaţiei Dinamice] pe care o folosim…este cea mai puternică metodă pentru a crea oxigen în exces în corp. Şi după primele trei etape, în a patra, [participantul] devine încărcat cu o imensă energie de viaţă care îl face foarte alert.
Osho: “I Am the Gate” („Eu sunt Poarta”)
O mare cantitate de energie stă ascunsă în corpul tău. Ea trebuie trezită și activată în direcția meditației; trebuie să fie canalizată în meditație. Deci, prima sutra de meditație pe care v-o dau este să activați acea energie. Și cel mai apropiat și mai ușor mijloc disponibil pentru tine este activitatea de respirație.
Păstrează în minte în permanență faptul că îți va fi mai ușor să intri în meditație dacă preiei cât de mult oxygen poți. Cu cât ai mai mult oxygen în sângele tău, în inima ta, cu atât mai ușoară ți se va părea meditația. Cu cât elimini mai mult dioxid de carbon, cu atât îți va fi mai ușor. Impuritățile scad pe măsură ce crești cantitatea de oxygen din corpul tău.
Este interesant de știut că minții îi este greu să funcționeze dacă baza impurităților corpului este eliminată. Șansa ca gândurile să înflorească în mintea ta va scădea pe măsură ce absorbi mai mult aer proaspăt; și așa cum v-am spus, asta va îmbunătăți potențialul ca astfel de sutre să se dezvolte și să înflorească în interiorul vostru.
Deci primul lucru este: hiper-oxigenează-te. Lasă ca acolo să fie un belșug de oxygen în interiorul tău. Două sau trei lucruri se vor întâmpla dacă faci asta, dar nu te teme de ele.
Când începi să respiri profund, somnul tău va deveni mai scurt. Asta nu e ceva de care să te îngrijorezi. Când somnul este profund și sănătos, durata sa scade, și pe măsură ce începi să respiri mai profund, profunzimea somnului tău va crește și ea. Din acest motiv cei care fac muncă fizică grea dorm atât de profund noaptea.
Profunzimea somnului tău va crește direct proporțional cu profunzimea respirației tale, și pe măsură ce profunzimea somnului tău crește, durata sa va scădea. Nu-ți face griji pentru asta.
Dacă dormi șapte ore acum, vor deveni patru sau cinci ore. Nu fi neliniștit în legătură cu asta, te vei trezi dimineața mai reîmpospătat, mai bucuros și mai sănătos după aceste cinci ore de somn decât atunci când dormeai opt ore. Deci, atunci când somnul tău se termină dimineața – și asta va începe să se întâmple mai devreme dacă ai respirat profund – ar trebui să te ridici imediat. Nu pierde acel moment extatic al dimineații; folosește-l pentru meditație.
Osho: “The Heartbeat of the Absolute” (Pulsul absolutului)
Ai explicat faptul că absorbţia sporită de oxigen ne ajută să fim mai alerţi. Când intru în meditaţie profundă, corpul meu devine inert iar respiraţia superficială, ceea ce duce probabil la o cantitate mai mică de oxigen în corp.
De fapt, când respiraţia a atins intensitatea sa maximă şi este creată o distanţă între tine şi corpul tău, când părţile tale somnoroase şi cele trezite par să fie separate una de alta, atunci vei începe să te mişti spre partea ta trezită. În această fază corpul încetează să mai aibe nevoie de oxigen. Acum e bine ca corpul să se ducă la culcare, să devină inert, ca şi mort. Acum, forţa ta de viaţă nu se mişcă înspre corp, în schimb începe să se mişte înspre suflet.
Corpul este cel care are nevoie de oxigen; sufletul nu are nevoie de oxigen, de fapt. Urmăreşti ce spun¬? Corpul are nevoie de oxigen; iar când forţa ta de viaţă se mişcă spre suflet, corpul are nevoie de o cantitate minimă de oxigen – doar atât cât să îl ţină în viaţă. Nu are nevoie de mai mult decât minimul, şi îţi va întârzia progresul dacă corpul primeşte mai mult oxigen în această etapă.
Deci este aşa cum ar trebui să fie, respiraţia încetineşte şi devine rară şi imperceptibilă. Respiraţia a fost de folos pentru a trezi energia, şi, odată ce energia e trezită, respiraţia încetează să mai fie de folos. Acum corpul tău se poate descurca cu o respiraţie minimală. Şi astfel, vor fi momente când va ajunge să se oprească complet. Trebuie să se oprească. De fapt, când atingi punctul de echilibru corect, pe care îl numim samadhi, respiraţia va înceta.
Oxigenul era necesar în etapa iniţială. E ca şi cum aş roti cheia în lacăt pentru a deschide uşa. Trebuie să mai rotesc cheia chiar şi după ce şi-a făcut treaba? Acum cheia este inutilă. Atârnă de lacăt iar eu sunt în interiorul camerei. Poţi întreba de ce nu folosesc cheia când sunt în cameră. Nu, cheia şi-a servit scopul; era menită doar pentru a intra în cameră.
Câtă vreme kundalini nu se trezeşte, va trebui să foloseşti cheia respiraţiei cu toată puterea ta. Dar imediat ce s-a trezit, respiraţia devine nenecesară. Acum, când eşti în călătoria interioară, corpul tău va cere foarte puţin oxigen. Atunci nu va trebui să-ţi foloseşti voinţa pentru a opri respiraţia; ea va încetini de la sine. Va încetini până la oprire, şi va veni un moment când totul va părea că a ajuns la un punct de linişte. De fapt, acesta este momentul – când respiraţia se opreşte la jumătatea drumului dintre inspiraţie şi expiraţie – când eşti într-o stare de echilibru complet, când eşti în extaz sau samadhi.
Chiar în acest moment cunoşti existenţa – nu viaţa.
Osho: “In Search of the Miraculous” (În căutarea miraculosului)
Comentarii
Trimiteți un comentariu