Postări

Se afișează postări din 2016

Tom Shadyac - I AM

Imagine
I AM (2011) "I am (Eu Sunt) este un film documentar scris, narat si regizat de Tom Shadyac. Documentarul exploreaza calatoria personala a lui Shadyac din urma unui accident cu bicicleta din 2007, “natura umanitatii/dimensiunea omului” si “dependenta de materialism mereu crescanda a lumii”. Filmul realizat de Shadyac cu o echipa de patru oameni, contrasteaza brusc cu lucrarile umoristice anterioare ale lui. In urma accidentului cu bicicleta Shadic sufera de “sindromul post traumatic” experimentand luni de zile dureri de cap si hipersensibilitate la lumina si zgomot. Sindromul a a urmat efectelor cumulative ale ranilor la cap capatate anterior la surfing, biciclism montan si basket. In 2011 un articol din New York Times sustinea: “simptomele unei comotii nu dispar”. Ceva ca un simplu mers la bacanie era durerors pentru Shadyac, al carui creier era incapabil sa filtreze anumiti stimuli. Dupa ce tratamentele medicale au esuat in al ajuta el s-a izolat complet dormind in camaruta/ ba

Dr. Pim van Lommel - Constiinta si experientele la limita mortii

Imagine
Cu o experiență de peste douăzeci de ani ca cardiolog, Dr. Pim van Lommel a studiat experiențe în apropierea morții la pacienți care au supraviețuit unui stop cardiac. Lucrarea sa, descrisă într-un studiu din 2001, publicată în revista The Lancet și cartea sa din 2007: Conștiința dincolo de viață, Știința și Experiențele în apropierea morții, oferă exemple despre cum conștiința de veghe nu coincide întotdeauna cu funcționarea creierului nostru, și arată că este posibil ca oamenii să experimenteze o anumită formă de conștiință, separată de corp. În acest interviu, Pim van Lommel descrie cercetările sale și pătrunde în taina experienței de moarte, ceea ce el numește o conștiință sporită care apare în momentul când creierul încetează să mai funcționeze. El compară detaliile furnizate de către pacienții cu stop cardiac la o imagine din mecanica cuantica a universului, unde totul este conectat și nu există nici spațiu și timp distinct. "Oamenii experimentează inconștiența într-o

Este stiinta un sistem de credinta?

Imagine
Motto: Important este să nu încetezi niciodată să-ți pui întrebări. Albert Einstein Ați fost tentați vreodată să vă puneți la îndoială gândurile, convingerile sau cunoștințele căpătate de-a lungul vieții? Puțini dintre noi fac asta, pentru că în viața de adult am decis deja că modul în care gândim este cel corect, cel care ne ține funcționali, adaptați la rutina vieții, și care, mai ales, ne reprezintă. Când devenim maturi, mintea se închide. Ne-am atașat emoțional față de propriile credințe și puține sunt lucrurile de care ne mai îndoim. Nu ne mai gândim că, de fapt, am aderat la un sistem de credințe, însușindu-ne adevărurile altora. Un „sistem de credință” este definit ca suma convingerilor despre natura divinului. Este o noțiune care se referă la întregul sistem de valori spirituale și informaționale, pe care l-am primit moștenire din generație în generație, prin părinți, profesori, filozofi, cercetători. În copilărie ne sunt inculcate o serie de convingeri și programe mentale, din

Frica ucide - Bruce H. Lipton, PhD

Gândurile pozitive sunt o cerinţă biologică pentru o viaţă fericită şi sănătoasă. Evoluţia ne-a oferit o mulţime de mecanisme de supravieţuire. În linii mari, acestea pot fi împărţite în două categorii: creștere şi protecţie. Acestea sunt comportamentele fundamentale de care are nevoie organismul ca să supravieţuiască. Sunt sigur că ştiţi cât de important e să vă protejaţi. Dar s-ar putea să nu vă daţi seama că dezvoltarea şi creşterea sunt esenţiale pentru supravieţuire, chiar dacă sunteţi adult şi aţi atins înălţimea maximă pe care o puteţi avea. În fiecare zi, miliarde de celule din corpul vostru se uzează şi trebuie înlocuite. De exemplu, toată căptuşeala de celule a intestinului este înlocuită la fiecare 72 de ore. Pentru a menţine acest flux continuu de celule, în fiecare zi, corpul vostru trebuie să cheltuiască o cantitate de energie semnificativă. Prima dată mi-am dat seama cât de important este comportamentul de creştere şi cel de protecţie în laborator, acolo unde observaţiil

despre nimic

Imagine
Question 1 WHO ARE YOU? WHY HAVE YOU COME INTO THE WORLD? WHAT IS YOUR WORK HERE, AND HOW WILL YOUR WORK BE ACCOMPLISHED? It makes no difference whether these questions are personal or not because to me the person does not exist. You cannot ask any personal questions because there is no one to be related to as a person. In fact, it is not presumptuous to ask personal questions, but to assume that a person is is certainly presumptuous. The person is non-existent, a non-entity. In fact, there is no person, or there is only one person. Only God can be said to have a personality, because only God can have a center. We have no centers at all. The center is non-existent, but we assume a center. The center is hypothetical, illusory. We feel that without a center life is not possible. This assumed center is the ego. You can think that this question is personal. As far as the question is arrowed toward me, it is arrowed toward a non-entity. As far as I am concerned, I do not feel at all t