Adio Dializa? - Bicarbonatul ca alternativa la dializa in cazurile de insuficienta renala.
Dupa un articol de Antje Bultmann, aparut in revista „raum&zeit” Nr. 170 din Martie-Aprilie 2011
Peste 65.000 de persoane, in Germania, sunt supuse procedurilor de dializa in mod regulat. Marea majoritate a lor este recunoscatoare acestei tehnici care le permite sa-si traiasca mai departe viata, chiar si asa, cu neajunsurile respective. Desigur, pacientii care suporta dialize sunt ingaditi in desfaaurarea normală a vietii lor, iar costurile pentru aceste dialize sunt uriase.
De peste 35 de ani insa exista o alternativa spectaculos de simpla, care este cu mult mai putin costisitoare si care de asemenea este mult mai usor de suportat pentru pacienti. Din pacate nimeni nu vrea sa auda ceva despre aceasta metoda alternativa. Nimeni din cei implicati in medicina scolastic-alopata.
De ce oare? Sau mai bine zis... Qui bono? (Cine profita?)
Totul a inceput cu o fericita neglijenta, care i-a atras atentia si deschis noi cai de cercetare Profesorului Dr. Med. em. Klaus Friedrich Kopp. Şi pentru ca nu cumva sa le vina vreo idee adeptilor alopatiei si ss acuze din nou de „şarlatanie”, am sa va spun mai intai, pe scurt, care sunt calificarile si competentele Domnului Profesor Doctor Kopp.
Nascut in 1935, este medic specialist an medicină interna, cu specializare in nefrologie. A studiat printre altele in Paris, Aberdeen si la Universitatea Goethe din Frankfurt. Acolo a si creat un centru de dializa cu aparatura creata de el insusi. In 1970 primeste o catedra de Profesor la Universitatea Utah din Salt Lake City (USA), unde si-a continuat cercetarile sub indrumarea celebrului descoperitor al rinichiului artificial, olandezul Willem Johan Kolff. In 1973 este chemat la Universitatea Tehnica din München unde devine directorul Centrului de nefrologie de la Clinica „rechts der Isar”, ocupându-se intensiv in continuare de dializa si de transplantul de rinichi, pana la pensionarea sa in anul 2000.
Deci nu este vorba de un medic naturist, alternativ, sarlatan, chinez, şaman, homeopat sau mai stiu eu ce, stimati Domni Alopati. Este unul de-ai Dumneavoastră. Dar in mod sigur unul care-si iubeşte meseria cu adevarat, astfel incat se ingrijeste de pacient, nu de plic.
O întamplare „norocoasa”
Seful Clinicii de urologie de la Clinica „rechts der Isar” l-a chemat pe Dr. Kopp pentru unul dintre pacientii internati in Clinica, ai carui rinichi se „blocasera” in urma unei operatii ample de litiaza renala. Pacientul practic nu mai putea elimina urina. Colegii de la urologie incercasera deja toate metodele cunoscute (lor), spre exemplu administrarea masiva de infuzii si diuretice, in scopul de a debloca rinichii pacientului, de a-i aduce din nou in stare de functionare. Deseori aceste metode sunt folositoare. Dar atunci cand aceste metode nu ajuta, se creaza un foarte mare pericol pentru pacient si pentru viata acestuia.
Lichidul (care nu poate fi eliminat) se adun mai intai în picioare si de acolo treptat creste nivelul „apei” pana la plamani, putand astfel provoca sufocarea pacientului. De asemenea substantele continute in mod normal in urina (ca de exemplu Creatinul) si care tot in mod normal sunt eliminate din organism odata cu acest lichid, raman in organism, provocand in cele din urma o otravire a acestuia. Si aceasta inca nu este totul: simultan cu aceasta acumulare de apa si substante toxice se produce si acidoza, deci tesuturile si sangele devin din bazice, acide, deoarece stim ca urina este acida, nu? Ori această acidoza pune in pericol foarte serios viata pacientului. Toate aceste lucruri ii erau foarte clare Profesorului Kopp, astfel incat in cazul la care facem referire, el a incercat mai intai neturalizarea acidozei.
Mecanismul de „revarsare” (overflow) al rinichilor
Kopp i-a aplicat deci pacientului o perfuzie cu o solutie ce continea 8,4% natriu-hidrogencarbonat (sinonim cu natriu bicarbonat), asa cum se obisnuieste in medicina intensiva. Natru-hidrogencarbonatul este o substanta care se gaseste in mod natural in sange si cu ajutorul careia organismul mentine tn echilibru balanţa baza-acid. Intre timp Kopp a inceput sa studieze valorile analizelor de sange sosite de la laborator si a uitat sa inchida clama de la tubul pungii cu perfuzie. Rezultatul a fost ca in pacient au fost introduse suplimentar, prin perfuzie, 200 ml de soluţie de bicarbonat mai mult decat este permis in teoria si manualul de urologie.
Acest lucru era considerat ca fiind foarte periculos (cresterea nivelului de bicarbonat peste o anumită valoare) astfel incat Kopp, evident stanjenit si cu un sentiment clar de „penibil”, a efectuat imediat o masuratoare a pH-ului urinei pacientului. Spre surprinderea sa, Kopp a constatat ca urina pacientului, care pana la acel moment era acidă, devenise subit bazica (alcalina), cu o valoare pH de 8,0. Aceasta insemna ca urina pacientului trebuia sa contina acuma si bicarbonat.
„Am incercat, cu ajutorul unui diuretic, sa elimin surplusul de bicarbonat din sânge” relatează Kopp. „Spre marea mea surprindere, rinichii si-au „deschis porţile” (in sensul ca s-au deblocat, si-au „dat drumul”) iar pacientul a inceput sa urineze ca un campiona mondial, ajungand la circa 20 de litri in 24 de ore”.
Astfel pacientul a fost eliberat nu numai de pericolul acumularii apei, dar si de cel al intoxicării prin substantele continute in urina. Toate substantele toxice au fost eliminate. Iar dializa a devenit inutila! Desigur căa Profesorul Kopp a urmat si cercetat aceasta „cale” deschisa intamplator, printr-o neglijenta, astfel confirmandu-se faptul ca in cazul unei depasiri a cantitatii de natru-bicarbonat din sange se declansează un mecanism de „revarsare” al rinichilor, mecanism care fusese de fapt deja din anul 1949 semnalat si descris de catre Robert F. Pitts, medic american celebru pentru cunostintele sale asupra rinichilor si a metabolismului acestora, mai ales in ceea ce priveste aciditatea , alcalinitatea, electroliza şi administrarea apei. Doar ca aceste foarte pretioase cunostinte ale lui Pitts fusesera date uitarii pana cand Kopp nu a uitat el insusi sa inchida la timp clama aparatului de perfuzie.
Kopp a ajutat peste 300 de pacienti
Din 1974 si pana in 2000 Profesorul Kopp a putut prin metoda sa sa ajute peste 300 de pacienti pe care i-a scutit de neplacerile dializei. Prin aceasta au fost economisite si costurile foarte ridicate ale dializelor respective, iar pacientii au scapat si de neplacerile sociale si psihice pe care le aduce cu sine dializa.
Chiar si un tigru de la Circul Barum, grav ranit si care drept urmare suferea de o insuficienta renala acuta a putut fi eficient ajutat prin aceasta metoda. Un tigru desigur ca nu poate fi suspus unei dialize! Acest tigru este pana in prezent singura felina mare care a supravietuit unei insuficiente renale acute, iar animalul traieste si astazi in Parcul Serengeti de langa Hanovra.
Kopp a efectuat si o serie de experienţte cu soareci carora li se provocase artificial o insuficienta renala acuta. In grupul de animale terapiat dupa schema cu bicarbonat a lui Kopp aproape toate animalele au supravietuit, in timp ce din grupul de control (neterapiat) nu a supravietuit nici un animal.
Si cu toate acestea, descoperirea si metoda terapeutica a lui Kopp a fost si este in continuare ignorata, si nu exista nici un medic (referire se face aici la situatia din Germania) care sa fi preluat si aplicat metoda terapeutica a lui Kopp.
„După pensionarea mea in anul 2000, totul a fost complect sters cu buretele” ne spune Profesorul Kopp. Succesorul sau la Clinica de urologie nu cunoaste alta metoda decat dializa care a fost pentru prima oară introdusă ca terapie de catre Willem J. Kolff în 1945.
La vremea respectiva desigur ca aceasta metoda, dializa, a reprezentat un mare progres si o sansa de supravietuire pentru foarte multi pacienti. Dar totusi si pana in ziua de astazi au ramas pe mai departe riscurile pe care aceasta metoda le aduce cu sine, respectiv relativ marea rata de deces, precum si permanentul risc de contaminare a sangelui care este reintrodus în organism.
Dializa
Dar sa vedem acuma un pic mai indeaproape ce este cu aceasta dializa. Dializa este aplicata atunci cand rinichii, ca urmare a unei insuficiente renale acute sau cronice, nu mai pot elimina din corp apa (urina) si produsele reziduale rezultate in urma metabolismului. Acest lucru poate avea urmari deosebit de grave, ce pot conduce la decesul pacientului. Astfel de situatii de „cadere a rinichilor” pot apare in diferite cazuri, ca urmare a unor alte afectiuni (diabet, afectiuni cardiace, dupa operatii foarte grave, grele sau complicate) sau ca urmare a unor traume (accidente grave, situaţii de soc, infarct cardiac, arsuri sau otraviri grave). De multe ori o astfel de „cadere” a rinichilor este relativ tarziu remarcata.
In cadrul dializei, un „rinichi artificial” efectueaza necesara curatire a sangelui. Desigur insa ca aceasta procedura afecteaza calitatea vietii persoanei respective. Un pacient cu insuficienta renala cronica trebuie sa efectueze 3-4 dialize saptamanal, in cadrul carora trebuie sa fie conectat pentru timp de mai multe ore la tuburile care preiau si apoi reintroduc sangele in organism. Aceasta „spalare a sangelui” desigur ca impovareaza organismul in intregul sau si aduce cu sine complicatii cum ar fi durerile de cap, ametelile, caderile de tensiune sangvina sau dereglarile de ritm cardiac. Pe deasupra pacientul respectiv trebuie sa se supuna unui ritm de viata si unui regim alimentar deosebit de sever. Asta pe de o parte.
Pe partea cealalta avem insa o categorie de indivizi care este foarte multumita si satisfacuta de metoda dializei. Sper ca nu este cazul sa va spun la cine anume ma refer, nu? La cei care..... QUI BONO! Caci dializa este una dintre terapiile cele mai scumpe si care este recunoscută si platita de catre Casele de Asigurari de Sanatate.
Pro pacient cronic (aici va descriu desigur situatia din Germania) dializa costa 1.000 de Euro lunar, ceea ce pentru Germania inseamna anual circa 3,5 miliarde de Euro. MILIARDE! In Germania exista circa 65.000 de pacienti care necesita o permanenta curatare a sangelui, iar tendinta este in grestere.
Pe deasupra mai trebuie aici sa calculam si pacientii cu insuficienta renala acuta, pentru care este necesar, timp de doua pana la patru saptamani, in functie de necesitatile medicale intensive, dialize si terapii de circa 1.000 de Euro zilnic!
Revolutionara metoda a Profesorului Kopp ar face ca aceasta impovaratoare si costisitoare dializa sa nu mai fie necesara in foarte multe cazuri. In ciuda nenumaratelor articole publicate de catre Profesorul Kopp in jurnalele medicale de specialitate, aceasta metoda alternativa este pur si simplu ignorata de catre medicina clinica alopata.
Si este de asemenea de neinteles de ce nici Casele de Asigurari de Sanatate nu iau aceasta metoda in considerare, atata timp cat dializa este o metoda foarte costisitoare iar aceaste Case se vaita in permanenta ca nu au destui bani. Pai cu asemenea sistem medical, nici n-au cum sa aiba destui bani! Casele ar putea economisii enorme sume de bani iar pacientii ar putea avea un standard de viata cu mult mai bun decat cel care rezulta ca urmare a dializei. De asemenea rata de mortalitate in randul pacientilor dializati ar scadea simtitor.
De ce nu exista nici un interes.....
a) Din partea corpului medical
Metoda terapeutică a Profesorului Kopp presupune o destul de mare diferentiere de la un pacient la altul. Nu este suficient sa administrezi oaresce tablete sau infuzii si perfuzii si apoi sa astepti linistit. In mod deosebit la pacientii cu insuficienta renala acuta este necesara o continua supraveghere si un continuu control din partea medicului. Balanta acid-baza joaca in cadrul insuficientei renale un rol hotarator. Conform metodei dezvoltate de Kopp trebuiesc controlate permanent valorile de laborator ale sangelui si urinei, in coordonare cu greutatea corporala a pacientului. Apoi trebuieste individual exact calculat, ce cantitate si in ce modalitate (oral sau intravenos) trebuieste administrata (deci, de la caz la caz, de la individ la individ!). In cazul insuficientei renale cronice de regula este suficienta administrarea orala de bicarbonat. In consecinta deci, o terapie care implica activ si de durata prezenta,atentia si efortul medicului.
Deci, astfel stand lucrurile, iata parerea Doctorului Q.B. (personaj imaginar Qui foarte bono ales):
„Acuma, o astfel de metoda presupune ce eu sa stau cateva ore, sa-mi bat capul cu fiecare individ, sa-l cantaresc, sa-i verific valorile de sange si urina, sa mă tin dupa el cu borcanasul pana face pipi, nu? Dupa aia sa calculez cat bicarbonat trebuie pus in... prajitura, nu? Si daca gresesc socoteala si pacientul da ortul popii, cine ma acopera? Atata timp cat nu-i terapie standard recomandata de la Minister, nu-mi bag capul in lat pentru 2-3 care nu pot urina. Ca doar nu d-aia am facut scoala 6 ani, si practica si stagiatura si specializare, ca sa calculez bicarbonatul unuia sau altuia. Dializa este de baza, domle. Il legi la furtun si dupa 2-3 ore o trimiti pe sora sa-i scoata teapa si sa-l trimita acasa. Si p-orma, cu cate procente ma aleg eu din bicarbonatul asta? Pai asa dau faliment si inchid cabinetul, domle! Pentru mine si pentru clinica unde lucrez, dializa este mult mai rentabilă, asa ca mai scutiti-ma cu bicarbonatul vostru, bine?”
b) Din partea industriei farmaceutice
Industria farmaceutica realizeaza castiguri enorme de pe urma dializei. Si tocmai de aceea se ingrijeste ca lucrurile sa ramana si pe mai departe tot asa de „dializo-rentabile”. Pe pagina de Internet a firmei „Fresenius Medical Care”, una dintre cele mai mari firme in domeniul dializei se poate citi: „In indicele de bursă DAX firma Fresenius a obtinut un beneficiu de 9 procente, deci de 10,6 miliarde US-dolari pentru anul 2008, iar la inchiderea anului acest beneficiu s-a marit pana la 14 procente, deci cu inca 818 milioane de dolari.”
Profesorul Kopp remarca: „Industria nu este deloc interesata in terapiile ieftine, caci nu are nimic de profitat de pe urma lor. Iar rata mare de mortalitate nu cade in sarcina si responsabilitatea concernelor farmaceutice”.
Deci, astfel stand lucrurile, iata si parerea Managerului q.b. (personaj tot imaginar Qui este frate geaman cu bono-ul doctor intervievat mai sus):
„Pai, stati un pic, ce-i cu prostia asta. Firma noastra de renume mondial vinde tehnologie de ultima generatie, pentru terapii moderne, pe bani frumosi, nu? Sau ce credeti, ca sunt vanzator la Alimentara sa ma ocup de ... bicarbonat, auzi. Cum o sa arate DAX-ul nostru anul viitor, daca ne apucam de vandut bicarbonat? Primitivilor, sarlatanilor, ALTERNATIVILOR.... sa va fie ruşine! Auzi ce prostie, bicarbonat!”
Metodele noi, simple si ieftine, nu au nici o sansa!
Iar acest lucru il stim si il simtim pe propria noastra piele cu totii. Ca pentru medici, clinici si spitale, manageri si concerne farma metoda lui Kopp nici nu intra in discutie, nu este cazul sa ne mire. Desi, sincer vorbind, ar cam fi cazul sa se mai schimbe um pic politica asta de facut bani pe pielea noastra, nu?
Dar de fapt vroiam sa va mai prezint inca un ultim aspect interesant, la care cred ca foarte putini dintre Dumneavoastra s-au gandit. Si anume, la poluarea mediului inconjurator provocata de dializa. Probabil ca o sa cascati ochii mari de tot, nu? Ei bine, aparatele de dializa trebuiesc curatate permanent. In Germania exista circa 1.100 de centre de dializa, ale caror aparate sunt curatate permanent, frecvent, si astfel ajunge in apa de canal clor in concentraţie extrem de periculoasa. Atunci cand aparatele de dializa sunt curatate, se formeaza un gaz otravitor de culoare galben-verzuie. Asociatiile de purificare a apei din Germania au semnalat de nenumarate ori ca prin deversarea la canal a acestor substante, este pusa in pericol chiar sanatatea personalului din statiile de purificare. Ori bicarbonatul nu este otravitor! Da, dar nici costisitor, si deci nu aduce profit!
Metoda terapeutica a Profesorului Kopp este publicata in germana si engleza, a fost prezentata la nenumarate congrese internationale precum si in publicatiile acestor congrese, a fost prezentata in conferinte si in publicatiile de specialitate, deci este cunoascuta! Ei si, ce daca!
Nu ne ramane decat speranta ca poate, intr-o buna zi, ea va fi aplicata spre folosul nostru. Desi... Qui bono?
De peste 35 de ani insa exista o alternativa spectaculos de simpla, care este cu mult mai putin costisitoare si care de asemenea este mult mai usor de suportat pentru pacienti. Din pacate nimeni nu vrea sa auda ceva despre aceasta metoda alternativa. Nimeni din cei implicati in medicina scolastic-alopata.
De ce oare? Sau mai bine zis... Qui bono? (Cine profita?)
Totul a inceput cu o fericita neglijenta, care i-a atras atentia si deschis noi cai de cercetare Profesorului Dr. Med. em. Klaus Friedrich Kopp. Şi pentru ca nu cumva sa le vina vreo idee adeptilor alopatiei si ss acuze din nou de „şarlatanie”, am sa va spun mai intai, pe scurt, care sunt calificarile si competentele Domnului Profesor Doctor Kopp.
Nascut in 1935, este medic specialist an medicină interna, cu specializare in nefrologie. A studiat printre altele in Paris, Aberdeen si la Universitatea Goethe din Frankfurt. Acolo a si creat un centru de dializa cu aparatura creata de el insusi. In 1970 primeste o catedra de Profesor la Universitatea Utah din Salt Lake City (USA), unde si-a continuat cercetarile sub indrumarea celebrului descoperitor al rinichiului artificial, olandezul Willem Johan Kolff. In 1973 este chemat la Universitatea Tehnica din München unde devine directorul Centrului de nefrologie de la Clinica „rechts der Isar”, ocupându-se intensiv in continuare de dializa si de transplantul de rinichi, pana la pensionarea sa in anul 2000.
Deci nu este vorba de un medic naturist, alternativ, sarlatan, chinez, şaman, homeopat sau mai stiu eu ce, stimati Domni Alopati. Este unul de-ai Dumneavoastră. Dar in mod sigur unul care-si iubeşte meseria cu adevarat, astfel incat se ingrijeste de pacient, nu de plic.
O întamplare „norocoasa”
Seful Clinicii de urologie de la Clinica „rechts der Isar” l-a chemat pe Dr. Kopp pentru unul dintre pacientii internati in Clinica, ai carui rinichi se „blocasera” in urma unei operatii ample de litiaza renala. Pacientul practic nu mai putea elimina urina. Colegii de la urologie incercasera deja toate metodele cunoscute (lor), spre exemplu administrarea masiva de infuzii si diuretice, in scopul de a debloca rinichii pacientului, de a-i aduce din nou in stare de functionare. Deseori aceste metode sunt folositoare. Dar atunci cand aceste metode nu ajuta, se creaza un foarte mare pericol pentru pacient si pentru viata acestuia.
Lichidul (care nu poate fi eliminat) se adun mai intai în picioare si de acolo treptat creste nivelul „apei” pana la plamani, putand astfel provoca sufocarea pacientului. De asemenea substantele continute in mod normal in urina (ca de exemplu Creatinul) si care tot in mod normal sunt eliminate din organism odata cu acest lichid, raman in organism, provocand in cele din urma o otravire a acestuia. Si aceasta inca nu este totul: simultan cu aceasta acumulare de apa si substante toxice se produce si acidoza, deci tesuturile si sangele devin din bazice, acide, deoarece stim ca urina este acida, nu? Ori această acidoza pune in pericol foarte serios viata pacientului. Toate aceste lucruri ii erau foarte clare Profesorului Kopp, astfel incat in cazul la care facem referire, el a incercat mai intai neturalizarea acidozei.
Mecanismul de „revarsare” (overflow) al rinichilor
Kopp i-a aplicat deci pacientului o perfuzie cu o solutie ce continea 8,4% natriu-hidrogencarbonat (sinonim cu natriu bicarbonat), asa cum se obisnuieste in medicina intensiva. Natru-hidrogencarbonatul este o substanta care se gaseste in mod natural in sange si cu ajutorul careia organismul mentine tn echilibru balanţa baza-acid. Intre timp Kopp a inceput sa studieze valorile analizelor de sange sosite de la laborator si a uitat sa inchida clama de la tubul pungii cu perfuzie. Rezultatul a fost ca in pacient au fost introduse suplimentar, prin perfuzie, 200 ml de soluţie de bicarbonat mai mult decat este permis in teoria si manualul de urologie.
Acest lucru era considerat ca fiind foarte periculos (cresterea nivelului de bicarbonat peste o anumită valoare) astfel incat Kopp, evident stanjenit si cu un sentiment clar de „penibil”, a efectuat imediat o masuratoare a pH-ului urinei pacientului. Spre surprinderea sa, Kopp a constatat ca urina pacientului, care pana la acel moment era acidă, devenise subit bazica (alcalina), cu o valoare pH de 8,0. Aceasta insemna ca urina pacientului trebuia sa contina acuma si bicarbonat.
„Am incercat, cu ajutorul unui diuretic, sa elimin surplusul de bicarbonat din sânge” relatează Kopp. „Spre marea mea surprindere, rinichii si-au „deschis porţile” (in sensul ca s-au deblocat, si-au „dat drumul”) iar pacientul a inceput sa urineze ca un campiona mondial, ajungand la circa 20 de litri in 24 de ore”.
Astfel pacientul a fost eliberat nu numai de pericolul acumularii apei, dar si de cel al intoxicării prin substantele continute in urina. Toate substantele toxice au fost eliminate. Iar dializa a devenit inutila! Desigur căa Profesorul Kopp a urmat si cercetat aceasta „cale” deschisa intamplator, printr-o neglijenta, astfel confirmandu-se faptul ca in cazul unei depasiri a cantitatii de natru-bicarbonat din sange se declansează un mecanism de „revarsare” al rinichilor, mecanism care fusese de fapt deja din anul 1949 semnalat si descris de catre Robert F. Pitts, medic american celebru pentru cunostintele sale asupra rinichilor si a metabolismului acestora, mai ales in ceea ce priveste aciditatea , alcalinitatea, electroliza şi administrarea apei. Doar ca aceste foarte pretioase cunostinte ale lui Pitts fusesera date uitarii pana cand Kopp nu a uitat el insusi sa inchida la timp clama aparatului de perfuzie.
Kopp a ajutat peste 300 de pacienti
Din 1974 si pana in 2000 Profesorul Kopp a putut prin metoda sa sa ajute peste 300 de pacienti pe care i-a scutit de neplacerile dializei. Prin aceasta au fost economisite si costurile foarte ridicate ale dializelor respective, iar pacientii au scapat si de neplacerile sociale si psihice pe care le aduce cu sine dializa.
Chiar si un tigru de la Circul Barum, grav ranit si care drept urmare suferea de o insuficienta renala acuta a putut fi eficient ajutat prin aceasta metoda. Un tigru desigur ca nu poate fi suspus unei dialize! Acest tigru este pana in prezent singura felina mare care a supravietuit unei insuficiente renale acute, iar animalul traieste si astazi in Parcul Serengeti de langa Hanovra.
Kopp a efectuat si o serie de experienţte cu soareci carora li se provocase artificial o insuficienta renala acuta. In grupul de animale terapiat dupa schema cu bicarbonat a lui Kopp aproape toate animalele au supravietuit, in timp ce din grupul de control (neterapiat) nu a supravietuit nici un animal.
Si cu toate acestea, descoperirea si metoda terapeutica a lui Kopp a fost si este in continuare ignorata, si nu exista nici un medic (referire se face aici la situatia din Germania) care sa fi preluat si aplicat metoda terapeutica a lui Kopp.
„După pensionarea mea in anul 2000, totul a fost complect sters cu buretele” ne spune Profesorul Kopp. Succesorul sau la Clinica de urologie nu cunoaste alta metoda decat dializa care a fost pentru prima oară introdusă ca terapie de catre Willem J. Kolff în 1945.
La vremea respectiva desigur ca aceasta metoda, dializa, a reprezentat un mare progres si o sansa de supravietuire pentru foarte multi pacienti. Dar totusi si pana in ziua de astazi au ramas pe mai departe riscurile pe care aceasta metoda le aduce cu sine, respectiv relativ marea rata de deces, precum si permanentul risc de contaminare a sangelui care este reintrodus în organism.
Dializa
Dar sa vedem acuma un pic mai indeaproape ce este cu aceasta dializa. Dializa este aplicata atunci cand rinichii, ca urmare a unei insuficiente renale acute sau cronice, nu mai pot elimina din corp apa (urina) si produsele reziduale rezultate in urma metabolismului. Acest lucru poate avea urmari deosebit de grave, ce pot conduce la decesul pacientului. Astfel de situatii de „cadere a rinichilor” pot apare in diferite cazuri, ca urmare a unor alte afectiuni (diabet, afectiuni cardiace, dupa operatii foarte grave, grele sau complicate) sau ca urmare a unor traume (accidente grave, situaţii de soc, infarct cardiac, arsuri sau otraviri grave). De multe ori o astfel de „cadere” a rinichilor este relativ tarziu remarcata.
In cadrul dializei, un „rinichi artificial” efectueaza necesara curatire a sangelui. Desigur insa ca aceasta procedura afecteaza calitatea vietii persoanei respective. Un pacient cu insuficienta renala cronica trebuie sa efectueze 3-4 dialize saptamanal, in cadrul carora trebuie sa fie conectat pentru timp de mai multe ore la tuburile care preiau si apoi reintroduc sangele in organism. Aceasta „spalare a sangelui” desigur ca impovareaza organismul in intregul sau si aduce cu sine complicatii cum ar fi durerile de cap, ametelile, caderile de tensiune sangvina sau dereglarile de ritm cardiac. Pe deasupra pacientul respectiv trebuie sa se supuna unui ritm de viata si unui regim alimentar deosebit de sever. Asta pe de o parte.
Pe partea cealalta avem insa o categorie de indivizi care este foarte multumita si satisfacuta de metoda dializei. Sper ca nu este cazul sa va spun la cine anume ma refer, nu? La cei care..... QUI BONO! Caci dializa este una dintre terapiile cele mai scumpe si care este recunoscută si platita de catre Casele de Asigurari de Sanatate.
Pro pacient cronic (aici va descriu desigur situatia din Germania) dializa costa 1.000 de Euro lunar, ceea ce pentru Germania inseamna anual circa 3,5 miliarde de Euro. MILIARDE! In Germania exista circa 65.000 de pacienti care necesita o permanenta curatare a sangelui, iar tendinta este in grestere.
Pe deasupra mai trebuie aici sa calculam si pacientii cu insuficienta renala acuta, pentru care este necesar, timp de doua pana la patru saptamani, in functie de necesitatile medicale intensive, dialize si terapii de circa 1.000 de Euro zilnic!
Revolutionara metoda a Profesorului Kopp ar face ca aceasta impovaratoare si costisitoare dializa sa nu mai fie necesara in foarte multe cazuri. In ciuda nenumaratelor articole publicate de catre Profesorul Kopp in jurnalele medicale de specialitate, aceasta metoda alternativa este pur si simplu ignorata de catre medicina clinica alopata.
Si este de asemenea de neinteles de ce nici Casele de Asigurari de Sanatate nu iau aceasta metoda in considerare, atata timp cat dializa este o metoda foarte costisitoare iar aceaste Case se vaita in permanenta ca nu au destui bani. Pai cu asemenea sistem medical, nici n-au cum sa aiba destui bani! Casele ar putea economisii enorme sume de bani iar pacientii ar putea avea un standard de viata cu mult mai bun decat cel care rezulta ca urmare a dializei. De asemenea rata de mortalitate in randul pacientilor dializati ar scadea simtitor.
De ce nu exista nici un interes.....
a) Din partea corpului medical
Metoda terapeutică a Profesorului Kopp presupune o destul de mare diferentiere de la un pacient la altul. Nu este suficient sa administrezi oaresce tablete sau infuzii si perfuzii si apoi sa astepti linistit. In mod deosebit la pacientii cu insuficienta renala acuta este necesara o continua supraveghere si un continuu control din partea medicului. Balanta acid-baza joaca in cadrul insuficientei renale un rol hotarator. Conform metodei dezvoltate de Kopp trebuiesc controlate permanent valorile de laborator ale sangelui si urinei, in coordonare cu greutatea corporala a pacientului. Apoi trebuieste individual exact calculat, ce cantitate si in ce modalitate (oral sau intravenos) trebuieste administrata (deci, de la caz la caz, de la individ la individ!). In cazul insuficientei renale cronice de regula este suficienta administrarea orala de bicarbonat. In consecinta deci, o terapie care implica activ si de durata prezenta,atentia si efortul medicului.
Deci, astfel stand lucrurile, iata parerea Doctorului Q.B. (personaj imaginar Qui foarte bono ales):
„Acuma, o astfel de metoda presupune ce eu sa stau cateva ore, sa-mi bat capul cu fiecare individ, sa-l cantaresc, sa-i verific valorile de sange si urina, sa mă tin dupa el cu borcanasul pana face pipi, nu? Dupa aia sa calculez cat bicarbonat trebuie pus in... prajitura, nu? Si daca gresesc socoteala si pacientul da ortul popii, cine ma acopera? Atata timp cat nu-i terapie standard recomandata de la Minister, nu-mi bag capul in lat pentru 2-3 care nu pot urina. Ca doar nu d-aia am facut scoala 6 ani, si practica si stagiatura si specializare, ca sa calculez bicarbonatul unuia sau altuia. Dializa este de baza, domle. Il legi la furtun si dupa 2-3 ore o trimiti pe sora sa-i scoata teapa si sa-l trimita acasa. Si p-orma, cu cate procente ma aleg eu din bicarbonatul asta? Pai asa dau faliment si inchid cabinetul, domle! Pentru mine si pentru clinica unde lucrez, dializa este mult mai rentabilă, asa ca mai scutiti-ma cu bicarbonatul vostru, bine?”
b) Din partea industriei farmaceutice
Industria farmaceutica realizeaza castiguri enorme de pe urma dializei. Si tocmai de aceea se ingrijeste ca lucrurile sa ramana si pe mai departe tot asa de „dializo-rentabile”. Pe pagina de Internet a firmei „Fresenius Medical Care”, una dintre cele mai mari firme in domeniul dializei se poate citi: „In indicele de bursă DAX firma Fresenius a obtinut un beneficiu de 9 procente, deci de 10,6 miliarde US-dolari pentru anul 2008, iar la inchiderea anului acest beneficiu s-a marit pana la 14 procente, deci cu inca 818 milioane de dolari.”
Profesorul Kopp remarca: „Industria nu este deloc interesata in terapiile ieftine, caci nu are nimic de profitat de pe urma lor. Iar rata mare de mortalitate nu cade in sarcina si responsabilitatea concernelor farmaceutice”.
Deci, astfel stand lucrurile, iata si parerea Managerului q.b. (personaj tot imaginar Qui este frate geaman cu bono-ul doctor intervievat mai sus):
„Pai, stati un pic, ce-i cu prostia asta. Firma noastra de renume mondial vinde tehnologie de ultima generatie, pentru terapii moderne, pe bani frumosi, nu? Sau ce credeti, ca sunt vanzator la Alimentara sa ma ocup de ... bicarbonat, auzi. Cum o sa arate DAX-ul nostru anul viitor, daca ne apucam de vandut bicarbonat? Primitivilor, sarlatanilor, ALTERNATIVILOR.... sa va fie ruşine! Auzi ce prostie, bicarbonat!”
Metodele noi, simple si ieftine, nu au nici o sansa!
Iar acest lucru il stim si il simtim pe propria noastra piele cu totii. Ca pentru medici, clinici si spitale, manageri si concerne farma metoda lui Kopp nici nu intra in discutie, nu este cazul sa ne mire. Desi, sincer vorbind, ar cam fi cazul sa se mai schimbe um pic politica asta de facut bani pe pielea noastra, nu?
Dar de fapt vroiam sa va mai prezint inca un ultim aspect interesant, la care cred ca foarte putini dintre Dumneavoastra s-au gandit. Si anume, la poluarea mediului inconjurator provocata de dializa. Probabil ca o sa cascati ochii mari de tot, nu? Ei bine, aparatele de dializa trebuiesc curatate permanent. In Germania exista circa 1.100 de centre de dializa, ale caror aparate sunt curatate permanent, frecvent, si astfel ajunge in apa de canal clor in concentraţie extrem de periculoasa. Atunci cand aparatele de dializa sunt curatate, se formeaza un gaz otravitor de culoare galben-verzuie. Asociatiile de purificare a apei din Germania au semnalat de nenumarate ori ca prin deversarea la canal a acestor substante, este pusa in pericol chiar sanatatea personalului din statiile de purificare. Ori bicarbonatul nu este otravitor! Da, dar nici costisitor, si deci nu aduce profit!
Metoda terapeutica a Profesorului Kopp este publicata in germana si engleza, a fost prezentata la nenumarate congrese internationale precum si in publicatiile acestor congrese, a fost prezentata in conferinte si in publicatiile de specialitate, deci este cunoascuta! Ei si, ce daca!
Nu ne ramane decat speranta ca poate, intr-o buna zi, ea va fi aplicata spre folosul nostru. Desi... Qui bono?
Sursa: http://www.quibono.net/_blog/2011/04/11/adio-dializa-/
Comentarii
Trimiteți un comentariu