Diverse povestiri ZEN

Ghid călăuzitor
Un strămos a spus ca studiul disciplinei Zen necesită trei lucruri esenţiale. Primul este o credinţă foarte puternică. Al doilea este capacitatea de a trăi starea de uimire. Al treilea este o mare hotărâre. Dacă unul dintre acestea lipseşte, veţi fi ca un trepied fără un picior.
Nu am nimic deosebit să vă spun. Recomand doar fiecăruia să admită că există în oricare fiinţă o natură esenţială care poate fi percepută, şi că există un adevăr esenţial pe care oricine îl poate pătrunde; numai în acest fel hotărârea voastră se va menţine puternică. Vă recomand să meditaţi la aceste afirmaţii. Cineva trezit doar pe jumătate, nu poate atinge realizarea ultimă în Zen. Este nevoie de întreaga atenţie şi întreaga putere de pătrundere.”

Confesiunea unui maestru Zen
Yui-e, un înaintaş al şcolii Sōtō Zen, a venit la maestru Zen Bankei şi i-a spus:
“Am fost inspirat să caut realizarea spirituala când aveam şaptesprezece sau optsprezece ani. Timp de peste treizeci de ani nu mi-am întins trupul niciodata, concentrându-mă în meditaţie, dar ceea ce am dobândit au fost doar gânduri eronate şi o cunoaştere falsă, greu de înlăturat. În ultimii ani însă, spiritul şi intelectul meu au devenit limpezi şi am atins pacea. Tu ce experienţe ai avut în trecut? “
Bankei a răspuns:
“Şi eu am depus un mare efort în tinereţe pentru a înlătura gândurile, dar, la un moment dat, am realizat că nimeni nu poate ajuta pe altul dacă aceluia îi lipseşte percepţia clară. De la bun început am înlăturat toate celelalte preocupări şi m-am concentrat asupra practicii individuale, urmărind să ating claritatea percepţiei. Astfel am dobândit capacitatea de a vedea dacă ceilalţi oameni au percepţii reale sau nu.”

Conduită
Un călugăr l-a întrebat pe maestrul Zen Bankei:
“Nu-i aşa că este complet inofensivă starea de frivolitate ce poate să apară în mod spontan câteodată ?”
Bankei i-a răspuns:
”Aşa este dacă urmăreşti să pierzi adevărul.”

Curăţenia inimiii
Un grup de cerşetori leproşi au venit odată împreună la maestrul Zen Bankei, un mare învăţător al oamenilor de rând. Bankei i-a primit la el, ba chiar i-a spălat pe cap şi i-a şters cu propriile mâini atunci când a venit vremea iniţierii.
Tocmai atunci s-a nimerit să fie de faţă un anume domn, reprezentantul nobilului care credea în Bankei şi care chiar construise un templu în provincia sa pentru ca maestrul să poată să-şi prezinte învăţatura oamenilor din acele locuri.
Revoltat la vederea maestrului Zen care spăla pe cap pe cei de neatins, domnul respectiv s-a grăbit să aducă un vas cu apa curată pentru ca Bankei să se spele numaidecât pe mâini.
Maestrul a refuzat însă, spunând: “Dezgustul tău este mai murdar decât rănile acestor sărmani.”

Zen la guvernare
Într-o zi, guvernatorul unei anumite provincii l-a întrebat pe maestrul Zen Shōsan ce este esenţial în budism. Maestrul i-a răspuns:
“Este esenţial pentru tine să stăpâneşti toată provincia asupra căreia eşti guvernator, de la un capăt la altul. Nu poţi face acest lucru atât timp cât eşti şovăitor. Dar păstrează atenţia trează în fiecare moment şi ia hotărârile oficiale cu bunătate şi compasiune.
Apoi, mergând mai departe, trebuie să faci o distincţie clară între diferitele naturi umane şi să ajungi să cunoşti pe fiecare om în parte. În general vorbind, dacă un conducător nu poate face diferenţa între oameni, ajunge să considere o mulţime de lucruri ca fiind ofensatoare. Şi atunci lasă furia să se lupte cu furia altora. Nu este aceasta o prostie? ”

Aproape un Buddha
Un student îl întrebă pe Gasan:
- Ai citit Biblia creştinilor ?
- Nu. Citeşte-mi tu din ea.
Studentul deschise Biblia şi citi din Evanghelia lui Matei:
- De ce te îngrijeşti de haine ? Priveşte crinii câmpului: nu lucrează pământul, nu ţes, dar nici Solomon nu a fost îmbrăcat atât de frumos ...
- Cel care a spus asemenea lucruri, preciză Gasan, pare un om care a atins iluminarea !
Studentul citi în continuare:
- Cere şi ţi se va da, caută şi vei găsi, bate şi ţi se va deschide ...
Gasan comentă:
- Foarte frumos ! cel care a spus asta, e aproape un Buddha !

Sfatul mamei
Juin, un maestru din Shingon, era un savant renumit în cunoaşterea limbii sanscrite. În tinereţe ţinuse conferinţe asupra acestui subiect.
Mama sa află şi-i scrise: "Nu cred, fiule, că ai devenit călugăr din dorinţa de a te trasforma într-o enciclopedie ambulantă. Informaţii şi comentarii, gloria şi onorurile, nu au sfârşit. Aş vrea să renunţi la conferinţe şi să te retragi într-un templu mic, izolat. Dedică-te meditaţiei şi aşa te vei realiza cu adevărat.".

Prieteni adevăraţi
Pe vremuri, trăiau în China doi prieteni, unul priceput să cânte la harpă, iar cellălalt, să-l asculte. Cănd primul cânta despre un munte, al doilea spunea:
- Văd muntele, ca şi cum aş fi la poalele lui !
Atunci când cânta despre un pârâu, se grăbea să-i spună:
- Aud apa curgând ...
Cel care asculta se îmbolnăvi şi muri. Prietenul lui îşi tăie corzile harpei şi n-a mai cântat niciodată.
De atunci, gestul de a tăia corzile harpei exprimă regretul după un prieten deosebit.

Cel ce dăruieşte trebuie să fie recunoscător
Pe când Seisetsu era maestru în Kamakura, a avut nevoie, la un moment dat, de o clădire mai mare, iar Umezu Seibei, un negustor din Edo, hotărî să-i dăruiască invăţatului cinci sute de ryo, pentru cladirea noii şcoli. Îi duse maestrului, care-i spuse:
- Bine. Primesc.
Umezu îi dâdu lui Seisetsu sacul cu aur, dar reacţia maestrului nu-i plăcuse. Cu trei ryo se putea trăi un an, iar acolo erau cinci sute !
- Sunt cinci sute de ryo, remarcă Umezu.
- Mi-ai mai spus, răspunse Seisetsu.
- Sunt o grămadă de bani, chiar dacă sunt un om bogat ...
- Vrei să-ti mulţumesc ?
- Aşa s-ar cuveni ...
- De ce ? a fost curios Seisetsu. Cel ce dăruieşte trebuie să fie recunoscător ! 

Sursa: http://www.geocities.ws/pascutn_pnairda/povzen.html

Omul care l-a scuipat pe Buddha
Buddha se afla sub un copac vorbind cu ucenicii sai, atunci cand un om a venit si l-a scupat pe fata. Buddha s-a sters si l-a intrebat pe omul nervos “Ce urmeaza? Ce vrei sa spui in continuare?”. Omul a fost surprins pentru ca el insusi nu se astepta niciodata ca atunci cand va scuipa pe cineva sa fie intrebat “Ce urmeaza?”. Nu a avut o asemenea experienta in trecut. El obisnuia sa-i insulte pe oameni, dar acestia deveneau furiosi si reactionau. Sau, daca acestia erau slabi, zambeau, in incercarea de a-i castiga simpatia. Dar Buddha nu se asemana cu niciuna dintre aceste doua categorii de oameni. Buddha nu s-a simtit nici jignit si nici nu a dat dovada de lasitate. Din partea sa nu a existat nici macar o singura reactie.
Cu toate acestea, ucenicii sai s-au enervat si au reactionat. Cel mai apropiat dintre ucenicii sai, Ananda, a spus “Este mult prea mult! Nu putem tolera una ca asta. Acest om trebuie sa fie pedepsit pentru gestul sau, altfel toata lumea va incepe sa faca lucruri de genul acesta!”.
Buddha i-a raspuns “Liniste! El nu m-a jignit, dar tu o faci. El este un strain. Probabil a auzit de la oameni ceva rau despre mine. Probabil a auzit despre mine ca sunt un ateu, un om periculos care incearca sa-i devieze pe oameni de la calea lor, un revolutionar, un ademenitor. Si astfel, el si-a format o idee gresita despre mine. El nu m-a scuipat pe mine, el a scuipat pe notiunea lui. El a scuipat ideea pe care si-a format-o despre mine, pentru ca acest om nu ma cunoaste deloc. Cum crezi ca ar putea acest om sa ma scuipe pe mine?”.
“Daca te vei gandi profund la cele intamplate”, a continuat Buddha, “el a scuipat pe propria sa minte. Eu nu fac parte din ea si pot spune ca acest om sarac are altceva de spus, deoarece acesta este un mod de a spune ceva. Scuipatul este un alt mod de a spune ceva. Exista momente in care simti ca limbajul este neputincios: in dragoste profunda, in furie intensa, in ura si in rugaciune. Exista momente intense in care limbajul este neputincios. In acele momente simti ca trebuie sa faci ceva. Cand esti furios si scuipi sau lovesti pe cineva, de fapt, comunici ceva. Pot sa-l inteleg. Cu siguranta avea ceva mult mai mult de spus, de aceea l-am intrebat “Ce urmeaza?”.
Omul era si mai nedumerit! Apoi, Buddha le-a spus ucenicilor sai: “Sunt mai jignit de voi, deoarece voi ma cunoasteti si ati trait ani de zile cu mine si in continuare reactionati.”
Nedumerit, confuz, omul s-a intors acasa. El nu a putut dormi toata noaptea. Cand vezi un Buddha, este dificil, imposibil sa dormi la fel cum o faceai inainte. Omul nostru era urmarit in mod constant de experienta avuta. Acesta nu-si putea explica ce s-a intamplat. Niciodata nu intalnise un astfel de om. Buddha i-a sfaramat toata mintea sa si tot trecutul sau.
In dimineata urmatoare acesta s-a intors. El s-a aruncat la picioarele lui Buddha, iar acesta l-a intrebat: “Ce urmeaza? Acest gest, de asemenea, este un fel de a spune ceva ce nu poate fi spus in cuvinte. Atunci cand vii si-mi atingi picioarele, spui ceva ce nu se poate spune de obicei, deoarece cuvintele sunt mult prea sarace. Apoi, Buddha i-a spus ucenicului sau Ananda: “Uite, Ananda, acest om se afla din nou aici, incercand sa spuna ceva. Acesta este un om al emotiilor profunde.”
Omul s-a uitat la Buddha si i-a spus: “Iarta-ma pentru ceea ce am facut ieri.”
Buddha i-a raspuns: “Sa te iert? Dar eu nu sunt acelasi om pe care l-ai scuipat ieri. Fluviul Gange curge mai departe, el nu este acelasi Gange de ieri. Fiecare om este un rau. Omul pe care l-ai scuipat ieri nu mai este aici. Arat ca cel pe care l-ai scuipat ieri, dar nu sunt acelasi, deoarece multe s-au intamplat in aceste ore! Raul a curs atat de mult. Asa ca, eu nu te pot ierta, deoarece nu ti-am purtat niciodata ranchiuna.
“Tu, de asemenea, esti un om diferit de cel care m-a scuipat ieri. Vad ca nu mai esti acelasi om care a venit ieri aici, deoarece acel om era suparat si furios, pe cand tu, ai venit sa te inchini la picioarele mele. Cum sa fii tu oare acelasi om? Nu esti acelasi om, asa ca haide sa uitam de cele intamplate. Aceste doua persoane, omul scuipat si omul care a scuipa nu mai exista. Vino mai aproape. Sa vorbim despre altceva.”

Sursa: http://www.e-dimineata.ro/omul-care-l-a-scuipat-pe-buddha/

O ceasca de ceai

Nan-in, un maestru japonez care a trait in timpul erei Meiji (1868-1912), a primit vizita unui profesor universitar. Acesta era dornic sa cunoasca mult mai multe despre traditia Zen.
Nan-in a servit un ceai. Acesta l-a servit si pe vizitatorul sau. I-a turnat ceai in cana pana la refuz, iar apoi a continuat sa-i toarne.
Profesorul a privit uimit intreaga scena, pana in momentul in care nu s-a mai putut stapani: “Este plina! Nu mai ai de ce sa mai torni ceai.”
“La fel ca si in cazul acestei cesti,” a spus Nan-in, “esti plin de propriile tale opinii si speculatii. Cum pot sa-ti arat eu Zen daca nu reusesti sa-ti golesti ceasca?”

Greutatea

Doi calugari se intorceau la manastire la lasarea intunericului. Plouase si drumul era plin de balti. Intr-un loc, o tanara femeie frumoasa se afla in imposibilitatea de a trece pe partea cealalta a drumului datorita baltilor care o inconjurau. Cel mai mare dintre cei doi calugari a ridicat-o in spinare si a trecut-o pe partea cealalta a drumului si astfel, cei doi calugari si-au continuat drumul spre manastire.
Seara tarziu, calugarul tanar a venit la cel batran si i-a spus “Sfintia ta, noi suntem calugari, avem voie noi sa atingem o femeie?”
Calugarul mai in varsta i-a raspuns:
“- Nu, nu avem voie.”
“- Dar femeiea pe care ati ajutat-o sa treaca pe partea cealalta a drumului?”
“- Am lasat-o de mult pe partea cealalta a drumului, dar tu o cari in continuare”, spuse zambind calugarul in varsta.

O bucata de adevar

Intr-o zi, Mara Cel Rau calatorea prin satele din India impreuna cu insotitorii sai. Acesta a intalnit un om care medita in timp ce se plimba prin sat, moment in care fata acestui om s-a luminat dintr-o data. Omul tocmai descoperise ceva chiar in fata lui. Unul dintre insotitorii lui Mara l-a intrebat ce a gasit, iar Mara a raspuns “O bucata de adevar.”
“Nu te deranjeaza cand cineva gaseste o bucata de adevar, Prea-Marite?” l-a intrebat insotitorul sau. “Nu.” , a raspuns Mara. “Imediat dupa ce o gasesc, de cele mai multe ori acestia fac din ea o credinta personala”.

Cealalta parte

Intr-o zi, in calatoria catre manastirea sa, un calugar budist a ajuns pe malul unui rau imens. Aflandu-se fata in fata cu acest obstacol, calugarul a privit lipsit de speranta si a meditat cateva ore pentru a afla o modalitate prin care putea trece peste o provocare asa mare. Chiar atunci cand deznadejdea-l facea sa renunte la incercarea de a gasi raspunsul acestei provocari, acesta a observat pe malul celalalt prezenta unui mare invatator spiritual. Tanarul calugar a strigat catre inteleptul de pe partea cealata a raului “Oh, inteleptule, poti tu oare sa-mi spui cum pot ajuge pe malul celalalt al acestui rau?
Inteleptul gandeste pentru un moment si-i raspunde strigand “Fiul meu, esti deja pe partea cealalta.”

Chiar asa

Maestrul Zen Hakuin era laudat si admirat de catre vecinii sai pentru ca traia o viata curata.
Aproape de casa maestrului traia o frumoasa fata ai carei parinti detineau un magazin de produse alimentare. Dintr-o data, fara niciun avertisment, parintii ei au descoperit ca era insarcinata. Acest lucru i-a suparat la culme pe acestia. Fata nu dorea cu niciun chip sa le spuna cine este tatal copilului, dar, dupa foarte multe discutii, aceasta le-a spus ca tatal este Hakuin. Plini de manie, parintii s-au indreptat catre casa maestrului si i-au cerut socoteala. Singurele cuvinte care ieseau din gura maestrului erau “Chiar asa?”.
Atunci cand s-a nascut copilul, parintii l-au dus la Hakuin, care acum era privit ca fiind un om lipsit de onoare de catre intregul sat. Parintii fetei i-au cerut acestuia sa-si asume responsabilitatea cresterii copilului. “Chiar asa?” a spus Hakuin si a acceptat copilul.
Un an de zile mai tarziu, fata nu a mai putut ascunde adevarul si le-a spus parintilor cine era adevaratul tata, un tanar care lucra intr-o piata din apropiere. Mama si tatal fetei au mers la Hakuin pentru a-si cere iertare si pentru a-si lua copilul inapoi.
Hakuin a dat dovada de intelegere, dar tot ceea ce le-a spus a fost:
“-Chiar asa?”.

Poate

Intr-o buna zi calul unui fermier a fugit din gospodaria sa. La aflarea vestii, vecinii au venit in vizita. “Ce ghinion!”, i-au spus acestia cu simpatie.
“Poate.”, a raspuns fermierul.
In dimineata urmatoare, calul s-a intors, aducand cu el alti trei cai salbatici. “Minunat!”, au exclamat vecinii.
“Poate.”, a raspuns fermierul.
Ziua urmatoare, fiul sau si-a rupt piciorul in incercarea sa de a calari unul dintre caii salbatici. Vecinii au aparut din nou pentru a-si arata simpatia fata de fiul fermierului.
“Poate.”, a raspuns fermierul.
Urmatoarea zi, in sat au aparut oficialii militari pentru a-i chema pe tineri in armata. Vazandu-i piciorul rupt, fiul fermierului a fost lasat acasa. Vecinii iar si-au aratat fericirea pentru modul in care au decurs lucrurile.
“Poate.”, a raspuns fermierul.

Stanca

In timp ce un om se afla in salbaticie s-a intalnit cu un tigru fioros. A fugit, dar a ajuns la marginea unei stanci mari. Disperat sa-si salveze viata, el a coborat pe o funie, dar aceasta se clatina deasupra prapastiei.
In timp ce statea prins de acea franghie, doi soareci au aparut dintr-o gaura a stancii si au inceput sa roada funia.
Dintr-o data, el a observat langa el, in stanca, o tufa de fragi coapte. A luat cateva fragi si le-a mancat. Erau incredibil de delicioase!

Orbul si elefantul

Cateva persoane au pornit un argument aprins tema principala fiind Dumnezeu si celelalte diferite religii. Oricat de mult au incercat, tot nu au reusit sa fie de acord unul cu celalalt. Astfel, acestia au mers la Buddha pentru a afla ce inseamna cu adevarat Dumnezeu.
Buddha le-a cerut acestora sa-i aduca patru persoane nevazatoare si patru elefanti. Acestia au facut intocmai. Buddha le-a cerut persoanelor nevazatoare sa afle cum “arata” elefantul.
Primul orb a atins piciorul elefantului si le-a spus ca arata ca un stalp. Cel de-al doilea a atins burta elefantului si a spus ca elefantul este un perete. Cel de-al treilea om i-a atins urechea si a spus ca aceasta este o bucata de panza. Cel de-al patrulea om a apucat elefantul de coada si le-a spus ca este o franghie. Astfel, intre cei patru a izbucnit un razboi de argumente cu privire la modul in care arata elefantul.
Buddha i-a intrebat pe ceilalti patru “Fiecare dintre cei patru a atins elefantul, dar fiecare dintre ei ofera o descriere diferita a acestuia. Cine are dreptate?”.

Corect si gresit

Foarte multi elevi de prin diferite parti ale Japoniei veneau la cursurile de meditatie ale lui Bankei. In timpul unei astfel de curs, unul dintre elevi a fost prins furand. Problema i-a fost prezentata lui Bankei, iar solicitarea celor care l-au prins a fost ca cel prins in fapt sa fie trimis acasa. Bankei a ignorat fapta elevului.
Cateva zile mai tarziu, elevul a fost prin din nou, dar si de aceasta data problema a fost ignorata de Bankei. Ignoranta lui Bankei i-a infuriat la culme pe ceilalti elevi. Acestia au semnat o petitie prin care cereau exmatricularea hotului.
Atunci cand Bankei a citit petitia i-a chemat pe toti elevi in fata sa. “Voi sunteti intelepti.”, le-a spus acesta. “Voi stiti ceea ce este corect si ceea ce este gresit. Puteti merge in alta parte sa studiati daca doriti, dar acest frate sarac al nostru nu stie nici macar ce este binele si ce este raul. Cine-l va invata daca eu nu o fac? Am de gand sa-l tin aici, chiar daca nu va mai ramane nimeni in afara de el.”
Lacrimile au inceput sa curga pe obrazul fratelui care a furat. Toata dorinta acestuia de a fura disparuse.

Nimic nu exista

Yamaoka Tesshu, un tanar student Zen, se afla in cautarea unui autentic maestru spritual. Acesta l-a intalnit pe Dokuon Shokoku.
Dorind sa-si arate priceperea in fata maestrului, acesta a spus: “Mintea, Buddha si fiintele simtitoare, la urma urmei, nu exista. Adevarata esenta a fenomenelor este goliciunea. Nu exista realizare, nu exista iluzii, nu exista mediocritate. Nu este necesar sa ofer sau sa primesc ceva.”
Dokuon a stat si l-a ascultat in liniste. Din senin l-a lovit pe Yamaoka cu un bat de bambus, fapta ce l-a enervat la culme pe acesta.
“Daca nu exista nimic, de unde provine aceasta furie a ta?”, l-a intrebat Dokuon.

Lectia suprema

In vremurile de demult din Japonia a trait un calugar orb. Intr-o seara acesta a plecat sa-si viziteze un prieten la periferia orasului. Inainte sa plece, un alt calugar l-a oprit in usa si i-a spus:
“-Ia acest felinar de bambus in care arde o lumanare. Noaptea este foarte intunecoasa”
“-Nu am nevoie de un felinar. Noapte sau zi, pentru mine e totuna.”, a raspuns calugarul orb.
“-Stiu ca nu ai nevoie de o lanterna pentru a-ti gasi drumul, dar in cazul in care nu o porti dupa tine s-ar putea sa dea cineva peste tine.”, a raspuns calugarul.
Calugarul a luat felinarul si a plecat. Dupa ceva vreme de mers, un trecator s-a ciocnit de el. Calugarul s-a maniat.
“-Neindemanaticule, uite-te pe unde mergi! Nu vezi felinarul?”
“-Felinarul tau e stins, frate.”, a raspuns trecatorul.

Sursa: http://www.e-dimineata.ro/11-povesti-budiste-zen-pline-de-intelepciune/