Jonathan Wright, MD - Secretele cenzurate ale sanatatii


Dr. Jonathan Wright, medic de medicină generală și expert în medicină nutrițională, i-a acordat un interviu lui Mike Adams, cunoscut promotor al medicinii holistice. El vorbește despre felul în care înțelege să-și vindece pacienții, combinând cunoștințele de medicină cu practicile tradiționale. Dr. Wright este editorul revistei Nutrition & Healing (Nutriție și vindecare) și se axează pe puterea nutriției și a remediilor naturale, atât pentru prevenție, cât și pentru tratament. De ce a ales dr. Wright această abordare a profesiei? Pentru că, cel mai adesea, „medicina patent”, cum o numește el, nu este necesară, ba chiar înrăutățește lucrurile.

Mike: Pentru început, v-aș ruga să ne spuneți câteva cuvinte despre dv.

Dr. Wright: M-am născut în Ohio, am absolvit Universitatea Harvard, cu o diplomă în antropologie culturală, apoi am studiat medicina la Universitatea din Michigan, de unde am obținut titlul de doctor în medicină (MD). Cu această diplomă, am plecat la Seattle pentru rezidențiat, unde m-am specializat în medicină generală. Asta se întâmpla în anii 1960. Ei bine, ca medic rezident, mi s-a întâmplat să cunosc oameni cu diverse probleme de sănătate, a căror stare nu se îmbunătățea cu nimic din ceea ce învățasem eu în facultate. Într-o zi, o doamnă a venit la mine cu o carte și mi-a spus că în ea scrie că vitamina E poate da rezultate în problema pe care o avea. Am întrebat-o de ce vrea să-mi arate cartea și nu se duce direct să-și cumpere vitamina E de la magazinul naturist din localitate. Mi-a răspuns că vrea să se asigure că n-o să moară din cauza asta. Vă reamintesc că vorbim de anii ‘60, când FDA [n.tr.: Agenția SUA responsabilă cu reglementarea alimentelor și a medicamentelor] făcea o propagandă intensă împotriva vitaminelor de orice fel. Și asta reușise s-o convingă pe doamnă că vitamina E ar putea s-o omoare. Ei bine, unul din lucrurile pe care le-am învățat la școala de medicină este acela că vitamina E n-a omorât niciodată pe nimeni. Apropo, despre vitamine și minerale ni s-a predat o singură oră în toată facultatea.

Mike: O singură oră în patru ani de studiu?

Dr. Wright: Da. Oricum, i-am spus doamnei să aibă încredere în mine că n-o să moară și asta a fost tot ce-a vrut să știe. Și-a pus cartea în geantă și a plecat la magazin să-și cumpere vitamina E. Șase săptămâni mai târziu, m-a sunat să-mi spună că și-a aruncat toate medicamentele la toaletă, deoarece problemele îi dispăruseră și s-a gândit că m-aș bucura să aflu și eu asta. Pe moment, mi-am spus „Ce interesant!”, după care întâmplarea mi-a ieșit din minte, până când altcineva, cu altă problemă de sănătate, a venit la mine să-mi spună că niciun medicament nu-i ameliorează starea. Atunci m-am gândit: Se pare că nimic din ce am învățat eu la facultate nu se aplică. Ce-ar fi să-mi cumpăr un exemplar din cartea aceea a doamnei cu vitamina E? Așa am făcut și am citit că o altă vitamină ar da rezultate bune în cazul acestei persoane. I-am spus: „Nu știu dacă o să meargă, dar oricum, rău n-o să vă facă, așa că ce-ar fi s-o încercați?” Și, ca să n-o mai lungesc, a mers!
OK, mi-am spus, se pare că educația mea are niște goluri. Am început să studiez temeinic cartea (în care autorul adăugase o mulțime de referințe științifice) și așa am realizat că golurile din educația mea erau uriașe. În următorii 10 ani, mi-am petrecut aproape tot timpul meu liber la Biblioteca Universității din Washington, citind și fotocopiind articole de medicină și de nutriție. Împreună cu un coleg, am reușit să facem o colecție de cca 50.000 de texte fotocopiate din cărți și reviste medicale. Și țineți cont că vorbim de o perioadă în care Internetul nu exista! Toate studiile acelea spuneau că corpul uman nu funcționează cu medicamente patentate, ci cu apă bună, proteine, grăsimi, carbohidrați, acizi grași esențiali, vitamine și minerale. Dacă învățăm cum să le utilizăm, putem nu numai să tratăm o mulțime de boli, ci și să le prevenim. Așa că, în 1973 am părăsit instituția în care lucram și am început să lucrez cu aceste substanțe naturale. Și... a funcționat! Nu chiar tot timpul, dar de cele mai multe ori, și fără să-mi intoxic pacienții. În 1980 mi s-a alăturat un tânăr absolvent de medicină care trecuse și el cam prin aceeași odisee.

Mike: Spuneți că ați început această nouă practică în 1973. Nu era ceva neobișnuit pentru vremea aceea ca un medic cu o pregătire tradițională să se angajeze într-o practică de pionierat?

Dr. Wright: Bineînțeles! Când medicii văd că unul de-al lor face altceva decât ei, se cam supără. Când m-am decis să-mi înființez propria clinică, am luat harta și am căutat o zonă geografică în care să nu existe medici pe o rază de 5 mile și mi-am plasat clinica în mijlocul acestui cerc. Și prima reclamație pe care am primit-o a venit la doi ani după ce am deschis clinica, din partea unui doctor situat la 10 mile de mine. Sesiza autoritățile că există un medic ciudat, care le recomandă bolnavilor vitamine în loc de medicamente. Noroc că mi-am putut permite un avocat care mi-a rezolvat cazul. Ulterior, am mai fost reclamat de câteva ori, întotdeauna de alți medici, care mă pârau pentru felul în care practicam medicina. După 1990 însă, nu s-a mai legat nimeni de mine.


Clinica dr. Jonathan Wright

Mike: Vă reclamau că folosiți nutriția în loc să prescrieți medicamente?

Dr. Wright: Da. Unul m-a reclamat că am recomandat unei doamne 23 de vitamine și minerale diferite. Cu ăsta n-am mai avut nevoie de avocat. Am scos fișa doamnei și i-am arătat că era vorba de 8 vitamine și minerale dintr-o listă de 31, pe care le lua din proprie inițiativă înainte să vină la mine. Și urma să-i reduc și din acestea, dar pe rând, ca să nu intre în panică. Așadar, de fapt, îi scosesem 23 dintre ele. Doctorul respectiv, la care fusese doamna și-i arătase istoricul medical, înțelesese totul pe dos.

Mike: Păi, un castron de salată are vreo 23 de vitamine și minerale în el, nu?

Dr. Wright: Oh, are chiar mai multe, dacă legumele nu sunt crescute cu chimicale...

Mike: Spuneți că după 1980 vi s-a alăturat un partener.

Dr. Wright: Da, este vorba de un tânăr foarte inteligent, pe nume Alan Gaby. Iar din 1983 am decis împreună să ținem o serie de seminare pe tema terapiei nutriționale în practica medicală. Prima oară a fost în San Francisco, când au participat 65 de medici. Ultima oară a fost în Seattle, și au venit 450 de medici.

Mike: Ce s-a schimbat în acești ani în filozofia medicinii convenționale?

Dr. Wright: Ce s-a schimbat nu este filozofia medicinii oficiale, ci cea a oamenilor obișnuiți, care vin și spun că vor un tratament natural. Cred că ai auzit de faimosul studiu din 1993 al lui David Eisenberg, de la Universitatea Harvard, care a fost el însuși surprins de rezultate: din totalul oamenilor contactați, o treime utilizau așa-numita „medicină alternativă”, iar costul tratamentelor lor s-a dovedit a fi aproape același cu cel al medicinii oficiale. Bineînțeles că la această sumă, medicina naturală nu mai implică și celelalte costuri – spitalizare, operații și diverse proceduri, nemaivorbind de riscuri. Așa se explică de ce medicina de stat nu vrea să ne recunoască rezultatele și luptă pentru supremație.

Mike: Da, se fac eforturi mari pentru discreditarea remediilor naturale.

Dr. Wright: Din fericire, au început să apară cercetători care se îndreaptă în altă direcție. De pildă, o pacientă a clinicii mele mi-a spus nu de mult că medicul ei cardiolog i-a recomandat să ia ulei de pește în fiecare zi, ca să prevină un stop cardiac. Așa că, încet-încet, ne îndreptăm spre această cale. Cea mai mare parte a alopaților încă opun rezistență, dar numărul lor e în scădere.

Mike: Mă întreb dacă medicii tineri sunt mai informați în privința nutriției decât vechea gardă.

Dr. Wright: Oh, absolut! Mi-aduc aminte ce spunea Thomas Kuhn în cartea sa, „Structura revoluțiilor științifice”: „Un lucru nou apare nu atât pentru că oamenii și-au schimbat mentalitatea, cât pentru că promotorii vechiului model de gândire au murit”. Sunt sigur că tânăra generație, care este întotdeauna mai deschisă la minte, va prelua conducerea și în domeniul medicinii.

Mike: Când ați început să editați revista „Nutriție și vindecare”?

Dr. Wright: În 1994. Majoritatea informațiilor cuprinse în acest newsletter se referă la biochimia umană, metabolism, dietă, vitamine, minerale, aminoacizi, acizi grași esențiali. Am fost foarte norocos când la redactarea lui mi s-a alăturat Kerry Bone. Am scris împreună un număr mare de articole despre plantele medicinale utile în diverse terapii, diete specifice în vindecarea anumitor boli, energia magnetică și orice altceva util sănătății și nedăunător. Punem tot timpul accent pe libertatea individuală, stipulată în Constituție de către părinții fondatori ai țării noastre, deoarece, dacă nu avem libertatea de opțiune în ceea ce privește sănătatea noastră, vom fi zdrobiți de companiile medicinii patent. Congresul trebuie să admită, în sfârșit, că tot ceea ce este natural și inofensiv trebuie să fie legal.

Mike: Așadar, vă informați cititorii și-i chemați la acțiune pentru acest drept?

Dr. Wright: Absolut! Și asta, deoarece cartelul farmaceutic țintește să ne vadă, atât pe noi, cât și pe europeni, dependenți de chimicalele sintetice, care nu tratează boala, ci doar simptomele ei.

Mike: Să vorbim puțin despre FDA. Am văzut într-unul din articolele dv. că promovați drojdia roșie de orez. Cred că ceea ce s-a întâmplat cu acest supliment demonstrează atotputernicia FDA. Puteți să faceți un rezumat pentru ascultătorii noștri?

Dr. Wright: Bineînțeles. Toată lumea a auzit de medicamentele patentate numite statine. Le produc mai multe companii farmaceutice. Ele îți scad nivelul colesterolului. Dar tot ele îți dau și riscul unei boli fatale, numită rabdomioliză, ceea ce înseamnă că mușchii tăi pur și simplu se dizolvă. Nu glumesc. Mulți oameni au murit din cauza asta. Unul dintre aceste medicamente chiar a fost retras de pe piață, pentru că au murit prea mulți din cauza lui. Dar celelalte, chiar dacă dau efecte secundare grave, au rămas pe piață. Ei bine, s-a descoperit că drojdia roșie de orez[n.tr.: rezultatul fermentației unei ciuperci, numită Monascus, pe planta de orez - se găsește și în plafarurile din România], luată în anumite cantități, scade nivelul colesterolului. Beneficiile acestei drojdii asupra inimii și vaselor de sânge au fost demonstrate prin studii: este un supliment alimentar excelent pentru artere, îmbunătățind circulația sanguină și funcția inimii. Principala substanță activă este monacolina, care conține statina în sine. O companie americană a început să vândă această drojdie roșie, cred că sub numele de Cholestin. Dar au făcut greșeala să citească Primul Amendament al Constituției Statelor Unite, care stipulează că avem libertatea de exprimare, și au spus că produsul lor scade colesterolul.
FDA nu recunoaște Primul Amendament când vine vorba de libertatea de exprimare în îngrijirea sănătății. Din acest motiv, pe cutiile cu vitamina E, de pildă, scrie „adjuvant în tratamentul bolilor cardiovasculare”. Pentru că dacă ar scrie că cutare studii științifice au demonstrat că vitamina E reduce riscul de infarct cu cutare procent, compania producătoare ar fi târâtă în proces de către FDA, chiar dacă afirmația e reală. Agenției FDA nu-i pasă dacă-i adevărat sau nu, ci doar dacă produsul a fost aprobat de ea. Și la fel se întâmplă cu toate remediile naturale, nepatentabile.
Dar să revenim la ciuperca Monascus. Statina naturală din ea se află în cantități foarte mici, care nu dăunează nimănui. În plus, este însoțită de un complex de alte substanțe care-i potențează efectul și o fac foarte eficientă în scăderea colesterolului. Ei bine, cineva a descoperit că suplimentul Cholestin conține statină, ceea ce a fost al doilea păcat mortal, și a intentat companiei proces pentru violarea patentului. Îți vine să crezi așa ceva?

Mike: Ha, ha, ha! Ceva din lumea vegetală violează un patent?

Dr. Wright: Da. Compania Merk și alți producători de statine chimice dețin patente pentru diferite tipuri de statine, deoarece au reușit să convingă FDA că această substanță nu există în natură. Și apropo, deși n-am cum să dovedesc, am bănuiala că un anumit cercetător cumva a aflat că drojdia roșie de orez conține această substanță de tipul statinei, a tăcut mâlc și a produs-o în laborator, în cantități mari.

Mike: Practic, furând-o din natură și lipind eticheta unei companii pe ea.


Dr. Wright: Da. Mica companie a fost dată în judecată pentru încălcarea patentului și slavă Domnului că au dat peste un judecător sănătos la cap, undeva în Utah, care a respins cazul astfel: „Scuzați-mă, dar natura nu poate viola un patent. Acești domni pot continua să-și vândă produsul”. Dar ghiciți ce: compania a făcut apel după apel, până când a dat peste un judecător care a decis să se situeze de partea FDA și a producătorului de medicament, impunându-i companiei care vindea drojdie de orez să-și redefinească produsul. Așadar, marea problemă nu era vânzarea lui, ci faptul că-i informa pe oameni ce efect are. Pentru că și astăzi, dacă intri într-un magazin naturist poți să găsești un flacon de drojdie roșie de orez, dar eticheta nu suflă o vorbă despre scăderea colesterolului, iar vânzătorul nu-ți va spune nici el nimic, pentru că știe că FDA obișnuiește să-și trimită agenții în astfel de magazine, ca să-l poată prinde în flagrant delict.

Mike: Înțeleg. De fapt, adevărul despre astfel de substanțe naturale, vindecătoare, se propagă doar prin reviste ca a dumneavoastră, website-uri ca ale noastre și... din gură în gură, am dreptate?

Dr. Wright: Ai perfectă dreptate și e mare păcat. Dar norocul, dacă-l putem numi așa, este faptul că aceste informații au ajuns acum la suficient de mulți oameni și au atins „masa critică”. Oamenii au aflat că informațiile sunt cenzurate, și tot mai mulți evită medicamentele chimice și merg să cumpere produse naturiste pentru problemele lor de sănătate.

Sursa: http://frumoasaverde.blogspot.ro/2014/06/secretele-cenzurate-ale-sanatatii.html

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Centrele medicale si medicii care aplica hrana vie ca metoda de tratament

Nassim Haramein - Intregul negru

Un medic naturopat foloseste nutritia pentru a vindeca de cancer o fata de 8 ani, cand celelalte tratamente dau gres.