Bertrand Russel
Pe 18 mai 1872 s-a născut Bertrand Russell, celebru filozof, matematician, istoric și critic social britanic. În timpul vieții, s-a declarat liberal, socialist și pacifist, dar în același timp a admis că nu a fost cu adevărat niciunul dintre aceste lucruri. A murit la vârsta de 97 de ani.
La începutul anilor 1900, Bertrand Russell a condus revolta britanică împotriva idealismului. Este considerat fondator al filozofiei analitice, alături de predecesorul său, Gottlob Frege și protejatul său, Ludwig Wittgenstein, și văzut ca unul dintre cei mai importanți logicieni ai secolului XX. A fost coautor (împreună cu A.N. Whitehead) la Principia mathematica, o încercare de a găsi bazele matematicii în logică. Lucrările sale au avut o influență considerabilă asupra logicii, matematicii, teoriei mulțimilor, lingvisticii și filozofiei, în special filozofia limbii, epistemologie și metafizică.
Bertrand Russel a fost un proeminent activist anti-război; a militat pentru comerțul liber și anti-imperialism. În timpul Primului Război Mondial a fost arestat pentru acțiunile lui pacifiste. Mai târziu, a făcut campanie împotriva lui Adolf Hitler, a criticat totalitarismul lui Stalin, a atacat Statele Unite ale Americii pentru implicarea în războiul din Vietnam și a fost un susținător declarat al dezarmării nucleare. În 1950 i-a fost acordat Premiul Nobel pentru literatură, în recunoașterea lucrărilor sale semnificative, în care promovează umanitarismul și libertatea de conștiință.
BERTRAND RUSSELL
DESPRE O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ
Iată ce profețea Bertrand Russell că se va întâmpla cu omenirea într-un viitor nu prea îndepărtat, în cartea saImpactul ştiinţei asupra societății, apărută în 1953. Și trebuie să recunoaștem că în multe privințe a cam avut dreptate...
«Despre guvernele științifice: Dintr-un motiv pe care n-am reușit niciodată să-l înțeleg, multor oameni le place totalitarismul științific acum, când este în Rusia, dar același sistem le-a displăcut când a existat în Germania. Sunt înclinat să cred că acest fapt se explică prin puterea etichetei. Acestor oameni le place orice este etichetat „de stânga”, fără să-și pună problema dacă existența totalitarismului se justifică în vreun fel.
Despre învățământ: Populația nu va cunoaște felul în care i-au fost inoculate convingerile. Când tehnica actuală se va perfecționa, toate guvernele care au controlat sistemul educațional pe parcursul unei generații întregi vor fi capabile să-și controleze supușii cu ușurință, fără a mai avea nevoie de armată sau de poliție. În același timp, guvernanții vor aplica un tip de educație pentru oamenii obișnuiți și un altul pentru cei desemnați să devină deținătorii puterii. Bărbații și femeile de rând vor fi formați să fie docili, harnici, punctuali, mulțumiți și superficiali în gândire. Dintre toate aceste calități, mulțumirea va fi considerată cea mai importantă. Pentru a o produce, vor fi puși la treabă toți cercetătorii din domeniile psihanalizei, biochimiei și comportamentului uman. Băieții și fetele vor învăța de la o vârstă fragedă să fie ceea ce se cheamă „cooperanți”, adică să facă exact ce face toată lumea. Spiritul de inițiativă va fi descurajat, iar nesupunerea, fără a fi pedepsită, le va fi anihilată prin metode științifice. Se așteaptă ca noile descoperiri privind fiziologia și psihologia umană să le ofere guvernelor mai mult control asupra mentalității individului decât au acestea în prezent în țările cu regim totalitar. Johann Gottlieb Fichte [filozof german, 1762-1814] susținea că educația trebuie să țintească distrugerea liberului arbitru, în așa fel, încât, după ce au părăsit școala, elevii să fie incapabili pentru tot restul vieții lor să gândească sau să acționeze altfel de cum i-au învățat profesorii lor.
Despre controlul opiniilor: Succesul deplin al controlului asupra opiniilor se bazează pe tehnici științifice. În țările în care toate școlile sunt controlate de guvern, autoritățile pot închide mințile copiilor la orice contravine convenției oficiale. Tipărirea de cărți, ziare sau reviste în regim privat este imposibilă, deoarece toate editurile aparțin statului. Emisiunile de radio și televiziune sunt, de asemenea, monopolul statului. Nimic din toate acestea nu este rodul imaginației. Se întâmplă în țările oligarhice și nu există niciun motiv să ne așteptăm la altceva în viitor.
Despre oligarhie: Prin „oligarhie” înțeleg orice sistem în care puterea supremă se află în mâinile unui segment al comunității: bogații față de săraci, protestanții față de catolici, aristocrații față de plebe, albii față de oamenii de culoare, bărbații față de femei, membrii unui partid politic față de restul partidelor. Un sistem poate fi mai mult sau mai puțin oligarhic, în funcție de procentul din populație care este exclus de la guvernare. Monarhia absolută este forma extremă de oligarhie.
Despre alimentație și vaccinări: O anumită hrană și anumite injecții se vor combina de la o vârstă fragedă, pentru a produce acel tip de caracter și de credințe pe care autorităţile îl vor considera dezirabil, așa încât orice critică a puterii să devină imposibilă din punct de vedere psihologic. Chiar dacă oamenii vor fi săraci și nefericiți, toți se vor considera fericiți, pentru că guvernul le va spune că sunt așa.
Despre controlul populației: În prezent, populația globului crește cu aproximativ 58.000 de oameni pe zi. Există trei căi de a stabiliza numărul populației. Prima este controlul nașterilor, a doua este infanticidul sau războaiele distructive, iar a treia este sărăcia generalizată, cu excepția unei elite minoritare. Toate aceste metode au fost deja practicate: prima, de exemplu, pe aborigenii din Australia; a doua, pe azteci și spartani; a treia metodă a fost aplicată de Stalin în Rusia sovietică.
Despre armele biologice ca mijloc de reducere a populației: Până acum, războiul n-a avut cine știe ce efect asupra scăderii populaţiei, care a continuat să crească după fiecare dintre cele două războaie mondiale. Poate că războiul bacteriologic se va dovedi mai eficient. Dacă la fiecare generaţie s-ar răspândi în lume o ciumă neagră, supravieţuitorii ar putea procrea liber, fără să aglomereze planeta. În felul acesta, naționaliștii și credincioșii nu s-ar putea scandaliza. Această stare de lucruri e destul de neplăcută dar ce dacă? Elitele adevărate sunt indiferente la nefericirea celorlalţi.
Despre selecția controlată: Treptat, prin selecție controlată, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte, până când aceștia vor deveni specii aproape diferite. În această situație, o revoltă a plebei ar fi la fel de neconceput, ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva consumatorilor de carne de oaie (aztecii, de exemplu, al căror regim era totalitarist, creșteau un trib străin în scop de canibalism).
Concluzii: Părerea mea este că o societate științifică poate deveni stabilă în anumite condiții. Prima dintre acestea este un guvern unic pentru întreaga lume, care să dețină monopolul forțelor armate și, prin urmare, să fie capabilă să mențină pacea. A doua condiție este răspândirea egală a prosperității, astfel încât să nu existe nicio ocazie de invidie a unei părți a lumii în raport cu alta. A treia condiție (presupunând că a doua a fost îndeplinită) este o rată scăzută a nașterilor peste tot în lume, în așa fel, încât populația lumii să rămână staționară. A patra condiție este acordarea dreptului la inițiativă pentru fiecare individ, fie la locul de muncă, fie în cadrul comunității din care face parte, și o guvernare compatibilă cu menținerea unui cadru economic și politic stabil.
Lumea mai are un drum lung de străbătut până la realizarea acestor condiții și, prin urmare, trebuie să ne așteptăm la revolte și suferințe îngrozitoare înainte ca stabilitatea mondială să fie atinsă. Dar, cu toate că suferințele și revoltele au fost până în prezent soarta omului, putem întrezări astăzi un viitor mai bun, în care sărăcia și războaiele să fie depășite, iar frica, acolo unde va mai exista, să fie doar un comportament patologic izolat. Mă tem că acest drum va fi unul foarte lung, dar nu există niciun motiv să ne pierdem speranța.
Încheiere: ...Există anumite lucruri de care lumea contemporană are nevoie și anumite lucruri pe care trebuie să le evite. Oamenii au nevoie de compasiune și de dorința ca întreaga umanitate să fie fericită. Au nevoie de dorința de cunoaștere și hotărârea de a evita miturile amăgitoare. Mai presus de toate, oamenii au nevoie de speranță, curaj și creativitate. Lucrurile pe care omul trebuie să le evite și care l-au adus pe marginea prăpastiei sunt cruzimea, invidia, competiția, dorința de răzbunare și obsesia pentru acumulările materiale.»
BERTRAND RUSSELL DESPRE RELIGIE
Într-o înregistrare din 1959, Bertrand Russel își expune concepția despre religie:
De ce nu sunteți creştin?
Bertrand Russell: Pentru că nu am descoperit nicio dovadă a vreuneia dintre dogmele creştine. Am studiat toate argumentele referitoare la existenţa lui Dumnezeu şi niciunul dintre ele nu mi s-a părut a fi valid din punct de vedere logic.
Credeţi că există un motiv practic în spatele religiei?
Bertrand Russell: Nu poate exista un motiv practic care să te facă să crezi ceea ce nu e adevărat. Un lucru este fie adevărat, fie neadevărat. Dacă e adevărat, ar trebui să-l crezi. Dacă nu e adevărat, atunci n-ar trebui să-l crezi. Şi dacă nu poţi afla dacă un lucru e adevărat sau nu, trebuie să renunți la a-l mai judeca. Mi se pare o lipsă totală de onestitate şi integritate intelectuală să crezi în ceva pentru că ai impresia că-ţi e folositor, nu pentru că e adevărat.
Ce credeţi despre oamenii care consideră că religia îi ajută să-şi pună ordine în viaţă, să şi-o trăiască după un set de reguli stricte despre ce este bine şi ce este rău?
Bertrand Russell:Toate aceste reguli sunt în general greşite. Mulţi oameni fac mai mult rău decât bine. Probabil găsesc o moralitate raţională pe baza căreia trăiesc.
E posibil ca unele persoane să nu fie suficient de puternice, încât să-şi impună propria etică şi să aibă nevoie de reguli impuse din exterior?
Bertrand Russell: Nu cred. Ceea ce ţi-e impus din exterior n-are nicio valoare, nu contează.
Aţi fost crescut în religia creştină. Când aţi decis că nu mai vreţi să fiţi creştin?
Bertrand Russell: Nu am decis niciodată că nu mai vreau să fiu creştin. Între 15 şi 18 ani mi-am petrecut tot timpul liber gândindu-mă la dogmele creştine şi am încercat să aflu dacă există un motiv care să mă facă să cred în ele. La 18 ani, am exclus până şi ultima dogmă.
Credeţi că acest lucru v-a făcut mai puternic?
Bertrand Russell: Nu ştiu. Cred că nu m-a făcut nici mai puternic, nici mai slab. Am căutat întotdeauna cunoaşterea.
Pe măsură ce vă apropiaţi de finalul vieţii, vă e teamă de viaţa de după moarte? Credeţi că există ceva după moarte?
Bertrand Russell: Nu cred că există viaţă după moarte. Toate aceste lucruri sunt aiureli.
Ce credeţi despre ateii sau agnosticii care se convertesc la creştinism chiar înainte să moară?
Bertrand Russell: Aceste lucruri nu se întâmplă atât de des precum cred oamenii religioşi.
BERTRAND RUSSELL – CITATE
N-am să mor niciodată pentru crezurile mele, pentru că s-ar putea să nu am dreptate.
A nu fi sigur este, cred, una dintre caracteristicile esențiale ale rațiunii. Marea problemă a omenirii este că fanaticii şi proştii sunt mereu siguri pe ei, în timp ce oamenii înţelepţi sunt plini de îndoieli.
Omul se naște ignorant, nu stupid. El devine stupid prin educație.
Cred că întotdeauna ar trebui să ne judecăm propriile păreri cu o doză de îndoială. Mi-aș dori ca oamenii să nu creadă fără rezerve în nicio filozofie, nici măcar în a mea.
Libertatea poate fi definită ca absența obstacolelor în realizarea dorințelor.
Democrația este procesul prin care oamenii îl aleg pe cel pe care să dea vina.
Susținătorii capitalismului se pricep foarte bine să apeleze la principiile sacre ale libertății, care pot fi concentrate într-o singură maximă: Cel norocos nu trebuie împiedicat să-și exercite tirania asupra celui nenorocos.
Învingerea fricii este începutul înțelepciunii.
Nu mă feresc să afirm că religia creștină, organizată în bisericile ei, a fost și încă este principalul dușman al progresului moral al umanității.
Din câte mi-aduc aminte, nu există nicio frază în Evanghelie care să laude inteligența.
Trei sentimente simple, dar puternice, mi-au guvernat viața: nevoia de iubire, foamea de cunoaștere și mila nețărmurită pentru suferințele omenirii.
Am făcut o descoperire ciudată: de câte ori vorbesc cu un savant, am convingerea că fericirea nu există. Și totuși, când vorbesc cu grădinarul meu, mă conving de contrariu.
Dacă în momentul de față ar exista în lume un număr mare de oameni care-și doresc propria fericire mai mult decât își doresc nefericirea altora, în câțiva ani am putea trăi în Paradis.
Căsnicia este pentru femei cel mai obișnuit mod de trai, iar numărul de acte sexuale nedorite suportate de femeile măritate este probabil mult mai mare decât cel al prostituatelor.
Megalomanii se deosebesc de narcisiști prin faptul că vor mai degrabă să fie puternici decât fermecători și mai degrabă temuți decât iubiți. Din această categorie fac parte unii alienați mintal și cei mai mulți dintre bărbații celebri ai istoriei.
În America, toți oamenii sunt egali. Fiecare este convins că nu există nimeni care să-i fie superior, dar în același timp nu admite ideea că nu există nimeni care să-i fie inferior. De la Jefferson încoace, doctrina egalității oamenilor se aplică numai de jos în sus, nu și de sus în jos.
Se spune că omul este un animal înzestrat cu rațiune. Toată viața am căutat dovezi în sprijinul acestei afirmații...
Sursa: http://frumoasaverde.blogspot.ro/2014/05/filozofia-unui-britanic-remarcabil.html
La începutul anilor 1900, Bertrand Russell a condus revolta britanică împotriva idealismului. Este considerat fondator al filozofiei analitice, alături de predecesorul său, Gottlob Frege și protejatul său, Ludwig Wittgenstein, și văzut ca unul dintre cei mai importanți logicieni ai secolului XX. A fost coautor (împreună cu A.N. Whitehead) la Principia mathematica, o încercare de a găsi bazele matematicii în logică. Lucrările sale au avut o influență considerabilă asupra logicii, matematicii, teoriei mulțimilor, lingvisticii și filozofiei, în special filozofia limbii, epistemologie și metafizică.
Bertrand Russel a fost un proeminent activist anti-război; a militat pentru comerțul liber și anti-imperialism. În timpul Primului Război Mondial a fost arestat pentru acțiunile lui pacifiste. Mai târziu, a făcut campanie împotriva lui Adolf Hitler, a criticat totalitarismul lui Stalin, a atacat Statele Unite ale Americii pentru implicarea în războiul din Vietnam și a fost un susținător declarat al dezarmării nucleare. În 1950 i-a fost acordat Premiul Nobel pentru literatură, în recunoașterea lucrărilor sale semnificative, în care promovează umanitarismul și libertatea de conștiință.
BERTRAND RUSSELL
DESPRE O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ
Iată ce profețea Bertrand Russell că se va întâmpla cu omenirea într-un viitor nu prea îndepărtat, în cartea saImpactul ştiinţei asupra societății, apărută în 1953. Și trebuie să recunoaștem că în multe privințe a cam avut dreptate...
«Despre guvernele științifice: Dintr-un motiv pe care n-am reușit niciodată să-l înțeleg, multor oameni le place totalitarismul științific acum, când este în Rusia, dar același sistem le-a displăcut când a existat în Germania. Sunt înclinat să cred că acest fapt se explică prin puterea etichetei. Acestor oameni le place orice este etichetat „de stânga”, fără să-și pună problema dacă existența totalitarismului se justifică în vreun fel.
Despre învățământ: Populația nu va cunoaște felul în care i-au fost inoculate convingerile. Când tehnica actuală se va perfecționa, toate guvernele care au controlat sistemul educațional pe parcursul unei generații întregi vor fi capabile să-și controleze supușii cu ușurință, fără a mai avea nevoie de armată sau de poliție. În același timp, guvernanții vor aplica un tip de educație pentru oamenii obișnuiți și un altul pentru cei desemnați să devină deținătorii puterii. Bărbații și femeile de rând vor fi formați să fie docili, harnici, punctuali, mulțumiți și superficiali în gândire. Dintre toate aceste calități, mulțumirea va fi considerată cea mai importantă. Pentru a o produce, vor fi puși la treabă toți cercetătorii din domeniile psihanalizei, biochimiei și comportamentului uman. Băieții și fetele vor învăța de la o vârstă fragedă să fie ceea ce se cheamă „cooperanți”, adică să facă exact ce face toată lumea. Spiritul de inițiativă va fi descurajat, iar nesupunerea, fără a fi pedepsită, le va fi anihilată prin metode științifice. Se așteaptă ca noile descoperiri privind fiziologia și psihologia umană să le ofere guvernelor mai mult control asupra mentalității individului decât au acestea în prezent în țările cu regim totalitar. Johann Gottlieb Fichte [filozof german, 1762-1814] susținea că educația trebuie să țintească distrugerea liberului arbitru, în așa fel, încât, după ce au părăsit școala, elevii să fie incapabili pentru tot restul vieții lor să gândească sau să acționeze altfel de cum i-au învățat profesorii lor.
Despre controlul opiniilor: Succesul deplin al controlului asupra opiniilor se bazează pe tehnici științifice. În țările în care toate școlile sunt controlate de guvern, autoritățile pot închide mințile copiilor la orice contravine convenției oficiale. Tipărirea de cărți, ziare sau reviste în regim privat este imposibilă, deoarece toate editurile aparțin statului. Emisiunile de radio și televiziune sunt, de asemenea, monopolul statului. Nimic din toate acestea nu este rodul imaginației. Se întâmplă în țările oligarhice și nu există niciun motiv să ne așteptăm la altceva în viitor.
Despre oligarhie: Prin „oligarhie” înțeleg orice sistem în care puterea supremă se află în mâinile unui segment al comunității: bogații față de săraci, protestanții față de catolici, aristocrații față de plebe, albii față de oamenii de culoare, bărbații față de femei, membrii unui partid politic față de restul partidelor. Un sistem poate fi mai mult sau mai puțin oligarhic, în funcție de procentul din populație care este exclus de la guvernare. Monarhia absolută este forma extremă de oligarhie.
Despre alimentație și vaccinări: O anumită hrană și anumite injecții se vor combina de la o vârstă fragedă, pentru a produce acel tip de caracter și de credințe pe care autorităţile îl vor considera dezirabil, așa încât orice critică a puterii să devină imposibilă din punct de vedere psihologic. Chiar dacă oamenii vor fi săraci și nefericiți, toți se vor considera fericiți, pentru că guvernul le va spune că sunt așa.
Despre controlul populației: În prezent, populația globului crește cu aproximativ 58.000 de oameni pe zi. Există trei căi de a stabiliza numărul populației. Prima este controlul nașterilor, a doua este infanticidul sau războaiele distructive, iar a treia este sărăcia generalizată, cu excepția unei elite minoritare. Toate aceste metode au fost deja practicate: prima, de exemplu, pe aborigenii din Australia; a doua, pe azteci și spartani; a treia metodă a fost aplicată de Stalin în Rusia sovietică.
Despre armele biologice ca mijloc de reducere a populației: Până acum, războiul n-a avut cine știe ce efect asupra scăderii populaţiei, care a continuat să crească după fiecare dintre cele două războaie mondiale. Poate că războiul bacteriologic se va dovedi mai eficient. Dacă la fiecare generaţie s-ar răspândi în lume o ciumă neagră, supravieţuitorii ar putea procrea liber, fără să aglomereze planeta. În felul acesta, naționaliștii și credincioșii nu s-ar putea scandaliza. Această stare de lucruri e destul de neplăcută dar ce dacă? Elitele adevărate sunt indiferente la nefericirea celorlalţi.
Despre selecția controlată: Treptat, prin selecție controlată, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte, până când aceștia vor deveni specii aproape diferite. În această situație, o revoltă a plebei ar fi la fel de neconceput, ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva consumatorilor de carne de oaie (aztecii, de exemplu, al căror regim era totalitarist, creșteau un trib străin în scop de canibalism).
Concluzii: Părerea mea este că o societate științifică poate deveni stabilă în anumite condiții. Prima dintre acestea este un guvern unic pentru întreaga lume, care să dețină monopolul forțelor armate și, prin urmare, să fie capabilă să mențină pacea. A doua condiție este răspândirea egală a prosperității, astfel încât să nu existe nicio ocazie de invidie a unei părți a lumii în raport cu alta. A treia condiție (presupunând că a doua a fost îndeplinită) este o rată scăzută a nașterilor peste tot în lume, în așa fel, încât populația lumii să rămână staționară. A patra condiție este acordarea dreptului la inițiativă pentru fiecare individ, fie la locul de muncă, fie în cadrul comunității din care face parte, și o guvernare compatibilă cu menținerea unui cadru economic și politic stabil.
Lumea mai are un drum lung de străbătut până la realizarea acestor condiții și, prin urmare, trebuie să ne așteptăm la revolte și suferințe îngrozitoare înainte ca stabilitatea mondială să fie atinsă. Dar, cu toate că suferințele și revoltele au fost până în prezent soarta omului, putem întrezări astăzi un viitor mai bun, în care sărăcia și războaiele să fie depășite, iar frica, acolo unde va mai exista, să fie doar un comportament patologic izolat. Mă tem că acest drum va fi unul foarte lung, dar nu există niciun motiv să ne pierdem speranța.
Încheiere: ...Există anumite lucruri de care lumea contemporană are nevoie și anumite lucruri pe care trebuie să le evite. Oamenii au nevoie de compasiune și de dorința ca întreaga umanitate să fie fericită. Au nevoie de dorința de cunoaștere și hotărârea de a evita miturile amăgitoare. Mai presus de toate, oamenii au nevoie de speranță, curaj și creativitate. Lucrurile pe care omul trebuie să le evite și care l-au adus pe marginea prăpastiei sunt cruzimea, invidia, competiția, dorința de răzbunare și obsesia pentru acumulările materiale.»
BERTRAND RUSSELL DESPRE RELIGIE
Într-o înregistrare din 1959, Bertrand Russel își expune concepția despre religie:
De ce nu sunteți creştin?
Bertrand Russell: Pentru că nu am descoperit nicio dovadă a vreuneia dintre dogmele creştine. Am studiat toate argumentele referitoare la existenţa lui Dumnezeu şi niciunul dintre ele nu mi s-a părut a fi valid din punct de vedere logic.
Credeţi că există un motiv practic în spatele religiei?
Bertrand Russell: Nu poate exista un motiv practic care să te facă să crezi ceea ce nu e adevărat. Un lucru este fie adevărat, fie neadevărat. Dacă e adevărat, ar trebui să-l crezi. Dacă nu e adevărat, atunci n-ar trebui să-l crezi. Şi dacă nu poţi afla dacă un lucru e adevărat sau nu, trebuie să renunți la a-l mai judeca. Mi se pare o lipsă totală de onestitate şi integritate intelectuală să crezi în ceva pentru că ai impresia că-ţi e folositor, nu pentru că e adevărat.
Ce credeţi despre oamenii care consideră că religia îi ajută să-şi pună ordine în viaţă, să şi-o trăiască după un set de reguli stricte despre ce este bine şi ce este rău?
Bertrand Russell:Toate aceste reguli sunt în general greşite. Mulţi oameni fac mai mult rău decât bine. Probabil găsesc o moralitate raţională pe baza căreia trăiesc.
E posibil ca unele persoane să nu fie suficient de puternice, încât să-şi impună propria etică şi să aibă nevoie de reguli impuse din exterior?
Bertrand Russell: Nu cred. Ceea ce ţi-e impus din exterior n-are nicio valoare, nu contează.
Aţi fost crescut în religia creştină. Când aţi decis că nu mai vreţi să fiţi creştin?
Bertrand Russell: Nu am decis niciodată că nu mai vreau să fiu creştin. Între 15 şi 18 ani mi-am petrecut tot timpul liber gândindu-mă la dogmele creştine şi am încercat să aflu dacă există un motiv care să mă facă să cred în ele. La 18 ani, am exclus până şi ultima dogmă.
Credeţi că acest lucru v-a făcut mai puternic?
Bertrand Russell: Nu ştiu. Cred că nu m-a făcut nici mai puternic, nici mai slab. Am căutat întotdeauna cunoaşterea.
Pe măsură ce vă apropiaţi de finalul vieţii, vă e teamă de viaţa de după moarte? Credeţi că există ceva după moarte?
Bertrand Russell: Nu cred că există viaţă după moarte. Toate aceste lucruri sunt aiureli.
Ce credeţi despre ateii sau agnosticii care se convertesc la creştinism chiar înainte să moară?
Bertrand Russell: Aceste lucruri nu se întâmplă atât de des precum cred oamenii religioşi.
BERTRAND RUSSELL – CITATE
N-am să mor niciodată pentru crezurile mele, pentru că s-ar putea să nu am dreptate.
A nu fi sigur este, cred, una dintre caracteristicile esențiale ale rațiunii. Marea problemă a omenirii este că fanaticii şi proştii sunt mereu siguri pe ei, în timp ce oamenii înţelepţi sunt plini de îndoieli.
Omul se naște ignorant, nu stupid. El devine stupid prin educație.
Cred că întotdeauna ar trebui să ne judecăm propriile păreri cu o doză de îndoială. Mi-aș dori ca oamenii să nu creadă fără rezerve în nicio filozofie, nici măcar în a mea.
Libertatea poate fi definită ca absența obstacolelor în realizarea dorințelor.
Democrația este procesul prin care oamenii îl aleg pe cel pe care să dea vina.
Susținătorii capitalismului se pricep foarte bine să apeleze la principiile sacre ale libertății, care pot fi concentrate într-o singură maximă: Cel norocos nu trebuie împiedicat să-și exercite tirania asupra celui nenorocos.
Învingerea fricii este începutul înțelepciunii.
Nu mă feresc să afirm că religia creștină, organizată în bisericile ei, a fost și încă este principalul dușman al progresului moral al umanității.
Din câte mi-aduc aminte, nu există nicio frază în Evanghelie care să laude inteligența.
Trei sentimente simple, dar puternice, mi-au guvernat viața: nevoia de iubire, foamea de cunoaștere și mila nețărmurită pentru suferințele omenirii.
Am făcut o descoperire ciudată: de câte ori vorbesc cu un savant, am convingerea că fericirea nu există. Și totuși, când vorbesc cu grădinarul meu, mă conving de contrariu.
Dacă în momentul de față ar exista în lume un număr mare de oameni care-și doresc propria fericire mai mult decât își doresc nefericirea altora, în câțiva ani am putea trăi în Paradis.
Căsnicia este pentru femei cel mai obișnuit mod de trai, iar numărul de acte sexuale nedorite suportate de femeile măritate este probabil mult mai mare decât cel al prostituatelor.
Megalomanii se deosebesc de narcisiști prin faptul că vor mai degrabă să fie puternici decât fermecători și mai degrabă temuți decât iubiți. Din această categorie fac parte unii alienați mintal și cei mai mulți dintre bărbații celebri ai istoriei.
În America, toți oamenii sunt egali. Fiecare este convins că nu există nimeni care să-i fie superior, dar în același timp nu admite ideea că nu există nimeni care să-i fie inferior. De la Jefferson încoace, doctrina egalității oamenilor se aplică numai de jos în sus, nu și de sus în jos.
Se spune că omul este un animal înzestrat cu rațiune. Toată viața am căutat dovezi în sprijinul acestei afirmații...
Sursa: http://frumoasaverde.blogspot.ro/2014/05/filozofia-unui-britanic-remarcabil.html
Comentarii
Trimiteți un comentariu